PRIETENIA

Prietenia se naste fara cuvinte... ea se naste din acel ceva din interiorul fiecaruia...este acel ceva nedefinit...este o dorinta de a fi in preajma celuilalt fara a sti de ce...este acel ceva care te implineste in preajma celuilalt...este acel ceva care iti lipseste fara celalalt...este acel ceva care te indeamna sa alergi spre celalalt in momente triste sau vesele...este acel ceva care te indeamna sa-i intinzi mana cand cade...este acel ceva care il doresti pentru celalalt ...este acel ceva care il poti visa cu celalalt...este acel ceva inexplicabil...este acel ceva fara cuvinte... 

Niciun om nu intră întâmplător în viaţa ta!

Si cred cu tărie acest lucru...cred că fiecare om care vine în viaţa noastră, vine cu un scop, niciodată întâmplător.
Avem nevoie să învăţăm ce este prietenia şi cum trebuie ea preţuită, avem nevoie să ni se şteargă lacrimile şi să ni se sădească zâmbete în loc. Avem nevoie să ni se dea un imbold, să căpătăm curaj, să ni se arate că viaţa este frumoasă şi că gândurile pozitive nu trebuie să ne părăsească. Avem nevoie de lecţii de viaţă, de poveşti incredibile pe care să le ducem mai departe, de iubire şi atenţie. Iar pentru toate astea avem nevoie de oameni.
Unii ne rănesc, alţii ne înfrumuseţează viaţa, unii ne ajută, alţii ne descurajează, unii ne rămân alături, iar alţii ne părăsesc sau îi părăsim noi pe ei, unii ne înconjoară cu sentimente frumoase şi ne ajută să ne dezgheţăm sufletul de rănile pe care le-au lăsat alţii în urma lor. Dar, după plecarea fiecărui om din viaţa noastră, rămânem cu ceva. Rămânem cu amintiri, cu lecţii despre cum trebuie să fim sau să evităm să fim, cu un suflet mai puternic, mai eliberat din strânsoarea unora, cu regrete uneori, cu lacrimi, şi cel mai important, cu satisfacţia că de la fiecare suflet pe care l-am cunoscut, am învăţat ceva.... nimic nu este întâmplător!

DOAR .....EU ...

Nu sunt cel mai bun om din lume. Nu sunt nici cel mai prietenos, onest, optimist, iubitor sau cel mai frumos om. 
Sunt un om care greseste. si-i pare rau... 
Sunt un om care uneori se poarta asa cum nu ar trebui. 
Sunt un om care poate e prea sensibil, desi nu arata acest lucru în permanenta. 
Sunt un om care poarta în suflet oameni carora poate nu le mai pasa atât de mult de el sau poate ca l-au si uitat...
Sunt un om caruia i s-au spus si cuvinte grele care înca îl dor... pentru ca au fost rostite de persoane dragi.
Sunt un om care se supara usor, dar îi trece repede.
Nu pot sa stau suparat mult timp pe cineva.
Sunt un om care se ataseaza prea repede, prea mult.
Sunt un om care are nevoie de vorbe frumoase.
Sunt un om care vrea sa fie înteles si iubit.
Sunt un om care de multe ori încearca sa-si revina singur, chiar daca nu e usor.
Sunt un om care simte, care viseaza, care-si doreste, care spera si care crede.
Sunt doar un om.
Sunt doar eu...si este despre mine !  

NU AM INVATAT

Nu am învățat să refuz oamenii, chiar dacă asta înseamnă să iert și să uit la infinit, dar am reușit să văd că nu toți oamenii merită la infinit șanse de a se reabilita.
Nu am învățat să îmi arăt deschis sentimentele, dar am aflat că unii oameni vor vedea dincolo și vor înțelege măcar puțin din ceea ce port eu în suflet.
Nu am învățat să merg până în pânzele albe pentru ceea ce-mi doresc, dar am realizat că, dacă mi se pun prea multe piedici, e mai bine pentru mine să aștept. Și, uneori, e mai sănătos să renunț la ceva care îmi fură liniștea.
Nu am învățat cum să iubesc fără să pretind nimic în schimb, dar vreau să cred că, tot repetând, voi reuși.
Nu am învățat să port culori cameleonice și să mă schimb pe bunul plac al celor ce mă vor altfel, dar am învățat că oamenii pentru care s-ar merita să mă schimb nu îmi vor cere asta niciodată.
Nu am învățat să mă absolv de vina unor lucruri pe care nu le mai pot schimba, dar acum știu că, deși mi-o asum, ea nu îmi aparține în totalitate.
Nu am învățat să fiu dur și neînduplecat, dar am aflat că dur înseamnă și casant. Sunt prea mulți care se străduiesc să-mi lase sufletul cu cicatrici ca să îmi asum riscul de a-mi-l vătăma din proprie inițiativă.
Nu am învățat cum să spun ce mă deranjează fără să provoc supărări, dar știu acum că adevărul este mai bun decât orice falsitate. Așa cum și oamenii sinceri sunt de preferat celor ce se ascund sub false pretexte.
Nu am reușit să mă cunosc pe mine, dar cred că, din căderi și ridicări, din greșeli
și reușite, voi găsi drumul cel bun, drumul potrivit mie, cu mai multe certitudini și mai puține îndoieli, cu mai mult curaj și mai puțină teamă. 

IUBESC OAMENII

Iubesc oamenii simpli și deschiși. Oamenii care înțeleg să primească la fel de frumos cum dăruiesc. Fără să se întrebe de ce. Doar să se bucure de însemnătatea gestului. Doar să zâmbească și să mulțumească. Să înțeleagă că o lecție nu poate fi socotită învățată fără reversul ei: tot ce dăruiești se întoarce!
Iubesc oamenii care înțeleg să păstreze în inimile lor iubirea și căldura și care, astfel, știu că pot reuși în viață mult mai ușor. Adunând în tine doar amărăciune, gânduri negre și neputințe. Așa vei și sfârși. Tras în jos de propriile pietre de moară. Adunând în inima ta lumină, nu vei face altceva decât să devii farul altor oameni. Și punctul tău de sprijin în propriile căderi.
Iubesc oamenii care știu a zâmbi larg. Oricui, oricând și la orice. Știați că până și copacii iubesc să li se zâmbească? Li se simte fericirea în frunze și adieri. Iubesc oamenii care înțeleg că doar cu o inimă puternică, o minte clară și multă credință se poate înainta în viață fără să existe vreo piedică pe care nu o poți trece.
Iubesc oamenii care înțeleg importanța fiecărui fapt mărunt și care își pun sufletul în tot ce fac. Ei știu. Știu că pașii mici și lucrurile aparent neimportante cresc inimile mari. Și mai știu ceva. Un lucru după care și eu mă ghidez mereu. Știu că inima este o busolă sofisticată. Ea nu doar că știe unde să ne ducă. Ea simte și bunătatea. Și, mai ales, vede! Vede tot ceea ce noi nu reușim să distingem. Vede alte inimi.
În tot ce faceți, lăsați un strop din voi, multă bunătate, o bătaie de inimă și gândul cel bun. Uneori, oamenii cad în abisuri adânci, iar de acolo numai lumina faptelor noastre bune și iubirea ne pot arăta calea înapoi, către noi.
Străluciți oameni frumoși, oriunde vă veți afla, orice veți face. Doar așa iubirea va găsi calea către voi și voi către ea. Presărând lumină! 

Un cuvânt plin de iubire prețuiește atât de mult și totuși el costă atât de puțin

Fiecare are un vis pe care l-a îndeplinit. Fiecare zâmbește când sufletul îi cântă simfonia iubirii sau când omul de alături merită. Fiecare privește cerul și vede fie o altă lume,fie o mare de albastru,fie nelimitare,fie perfecțiune , fie o părticică din univers,fie nimic.Fiecare citește suflete, cu toate că uneori nu părem a ne pricepe.Fiecare șterge lumea cu o gumă de șters și apoi se chinuie să o refacă prin intermediul unor creioane cu vârf de realitate și mai apoi, spre sfârșit, cu grafit de vise..Fiecare a plâns cel puțin o dată pentru că nu a fost mulțumit de sine, ceilalți nu te văd niciodată așa cum te vezi tu. Fiecare trece strada și rareori se gândește încotro se îndreaptă fiecare trecător, oare a luat-o pe calea cea bună ? Fiecare își dirijează zmeul, uneori sforile sunt prea scurte, iar zmeul nu atinge cerul. Fiecare deschide o ușă, iar atunci când i se închid uși, fie bate din nou la ușă, fie pleacă, iar când i se deschide, nu apreciază. Fiecare are nevoie de ochelari, fie pentru că nu vede bine fie pentru a vedea colorat, fie are nevoie de ochelarii altcuiva pentru a vedea cum vede și celălalt lucrurile. Fiecare e artist. Fiecare încearcă să devină OM. Mulți nu reușesc, alții nici nu încearcă. Fiecare ar trebui să fie OM.'' 

VIATA

Viața va fi tristă dacă nu dai deoparte perdeaua de nemulțumiri care se îngreunează zi de zi , întunecându-ți camera sufletului. Viața va fi dificilă dacă nu faci curățenie prin miile de gânduri și frământări care se depun în suflet, prin zecile de regrete care îl murdăresc și îi îngreunează zborul. Viața va fi în alb și negru dacă nu îndrăznești să folosești pensula și paleta de culori primită în dar, dacă nu ai curajul să lași ca visele și speranța să o coloreze, dacă nu ai încredere în luminozitatea și curcubeul prezentului pentru a o nuanța. Viața va fi simplă , ștearsă și obișnuită dacă nu vei ști să privești prin perdeaua subțire a trecutului, care stă între tine și prezent. Viața va fi ca un buchet de trandafiri ofiliți, ale căror petale se vor scutura la o adiere mai puternică, dacă nu vei găsi în tine spiritul luptător și curajos care nu cedează, nu abandonează și nu se rupe indiferent de intemperii. Viața va fi ca o barcă găurită, din care te vei chinui să scoți apa minut de minut, dacă nu vei îndrăzni să plutești și dacă nu te vei încrede în Dumnezeu.
Viața ne este plină de frumusețe, culoare și parfum, de iubire și speranță, de împliniri și vise, de momente și amintiri, de zâmbete și binecuvântări, însă doar
dacă vom ridica capul din pământ și ne vom scutura de reziduurile trecutului și ale temerilor vom putea-o vedea așa cum este de fapt – un MIRACOL. 

Stiati ca si inima zambeste ?

Stiati ca are un zambet colorat si larg , in care se regasesc sute , mii de momente frumoase ? Oh, da, inima are zambetul ei magic, cu care ne insenineaza din cand in cand zilele. Atunci , cand ea zambeste, te simti mai usor, mai linistit, mai vesel, mai optimist decat de obicei. Zambetul ei sincer iti umple venele de energie, iti tresalta sufletul , iti usureaza pasii, iti calmeaza gandurile hai-hui si te transforma intr-o alta persoana. Zambetul ei este special, magic, cade ca o ploaie usoara de vara peste sufletul necajit, spala murdaria, curata petele ce s-au inserat in tesatura alba a sufletului, rasare ca un curcubeu plin de culoare si lumina in mintea aglomerata de atatea griji si ganduri cenusii. Inima zambeste doar acelora care sunt pregatiti sa se bucure de surasul ei, doar acelora care nu si-au pierdut speranta si indiferent de ce se intampla, credinta lor nu are limita. Zambetul ei timid dar vindecator vine ca un balsam pe trupurile noastre erodate de timp si ne necazuri. El poate fi observat pe chipurile tuturor , pe fetele celor care lupta zi de zi, celor care viseaza in fiecare moment, celor care continua sa creada in fiecare clipa. Daca ati vazut oameni incercati de greutati, oameni ingenunchiati de destin , oameni care au pierdut totul , dar care continua sa traiasca zambind si luptand din rasputeri, sa stiti ca inima lor zambeste. Inima lor canta. Valseaza de bucurie. Inima lor este tanara, curajoasa, frumoasa. Inima lor este puterea , energia, optimismul, motivul pentru care o noua zi reprezinta o noua sansa, un nou inceput, o noua oportunitate. Acesti oameni sunt binecuvantati, caci inima lor zambeste si lupta in numele lor. Si nu pot sa nu ma intreb in timp ce ma privesc in oglinda daca inima mea este aidoma inimii lor, daca inima mea tresalta de emotie, valseaza de bucurie, freamata de nerabdare, zambeste vietii sau din contra asteapta un semn de la mine. Si raman intrebarile, gandurile si speranta care plutesc nestingherite. Si nu pot decat sa sper, sa cred, sa simt ca inima mea zambeste pentru mine.

Omul curajos

Ei bine, oamenii curajoși sunt aceia care-și poartă sufletul la vedere. Sunt aceia care zâmbesc din inimă și cred cu tărie că după nori întotdeauna răsare soarele. Sunt aceia care ne înfrumusețează zilele, prin frumusețea lor interioară, prin cuvintele de îmbărbătate adresate nouă , prin lipsa de tensiune. tulburare sau neliniști. Oamenii curajoși sunt aceia care înfruntă fiecare obstacol cu energie și credință, cu tărie de caracter, cu mintea relaxată și optimistă. Oamenii curajoși sunt aceia care nu se tem să cadă, care nu se tem să piardă, care nu se ascund după deget. Sunt aceia care se ridică după fiecare cădere, cei care preferă adevărul înainte de toate, cei pentru care momentul prezent reprezintă șansa unică de a-și împlini visurile. Oamenii curajoși au griji, au temeri, au gânduri și întrebări ca orice om obișnuit, dar ceea ce îi fac speciali și unici este tocmai forța lor de a depăși aceste greutăți într-un mod natural și simplu. Oamenii curajoși sunt aceia care nu se tem să se încreadă în cei care i-au dezamăgit, cei care nu se tem să iubească , cei care nu se limitează la a judeca și la a ponegrii pe alții. Oamenii curajoși sunt aceia care privesc cu detașare și fermitate spre necunoscut, cei care îndrăznesc să întindă mâinile spre sutele de oportunități care le ies în cale, cei care visează și luptă pentru realizarea viselor sale. Omul curajos este deosebit doar prin felul său de a fii, atât de diferit de cel al oamenilor obișnuiți, incomparabil și de neegalat.
Omul curajos există în fiecare dintre noi ca parte integrantă din ceea ce suntem și se manifestă diferit în funcție de reacțiile noastre. Ești temător ? Ești neliniștit ? Ai întrebări ? E normal. Fii curajos !!!