Nu judeca...

Fiecare zi este o aventură, o înfrângere sau o inălțare. Când ești secătuit, întristat, dezamăgit, te retragi în singurătate și îți plângi neputința. Numai sufletele apropiate pot înțelege restriștea de o clipă a sufletului. Și când pare că scrii un ultim rând în dimineața năucă, visele se reîntorc pentru a prinde aripi. Învingător este cel care se învinge pe sine. Ce spun sau cred semenii despre noi sunt doar prezumții ale propriului lor eu. Numai sufletul tău știe ce fel de floare trebuie sădită pentru a retrăi bucuria! Dimineața Lumina învinge. Apoi....o iei de la capăt... Eu sunt un om modest cu un suflet mult prea sensibil, atât de încăpător încât uneori se zbate de marginile trupului. Când ești un om pozitiv vezi doar ceea ce este frumos în celălalt. Restul, răutățile, ambițiile, mizeriile vieții cotidiene le ignor. Nu am timp. Când iubești oamenii vezi în fiecare o posibilă stea. Iar sus în cer omul pe care îndrăznești a-l disprețui, ar putea să să fie văzut de către Divinitate superior ție. De-abia atunci vei pricepe că acela îți era defapt cel puțin egal. Nu judeca!
Iubiți-vă unii pe alții!
Întotdeauna dragostea va învinge!

Iubirea nu moare!..

Iubirea odată ce ia naștere, este nemuritoare.
Indiferent că este împărtășită sau nu, indiferent că este însoțită sau nu de fericire..ea nu va muri niciodată.
La naștere, fiecare om primește drept avere un puzzle al destinului (să spunem) cu câteva piese lipsă iar pe parcursul vieții apar persoane care îl completează...
Pe măsură ce ne simțim completate golurile, începem să iubim persoana care a făcut asta și să o simțim ca parte din ființa noastră..iar iubirea pentru ea nu va muri niciodată.
Poate nu toți avem norocul ca acea persoană să rămână lângă noi pentru totdeauna sau poate nu știm noi să o apreciem la adevărata valoare și să o păstrăm dar iubirea pentru ea nu se va stinge odată cu finalul poveștii de iubire...ar fi un nonsens să încetăm să iubim o parte din noi, nu?
De multe ori, însă, amintirea acestei iubiri doare prea tare și atunci ”luăm” iubirea și o ferecăm bine într-un sertăraș de suflet și o lăsăm acolo să pălească, să fie uitată și încercăm să ne continuăm viața..și așteptăm să avem norocul și puterea să iubim din nou.
Consider că putem iubi cu adevărat de mai multe ori în viață, cu aceeași intensitate dar..nu la fel. Și asta pentru că fiecare iubire ne completează în alt mod. De fiecare dată iubim la fel de puternic și trăim totul la superlativ iar mult râvnita ”unica iubire adevărată” este iubirea pentru persoana care ne completează cele mai multe piese lipsă din puzzle..
Mai cred că cei care spun că iubirea s-a stins sunt cei care, de teama că durerea nu va scădea ca intensitate în timp, preferă să arunce cheia sertărașului în care și-au ferecat iubirea, asigurându-se astfel că iubirea aceea nu va reizbucni niciodată..

Dacă trebuie să ferecați ceva, ferecați suferința și amintirile neplăcute din perioada poveștii de iubire și aruncați toate cheile ca ceea ce a durut să rămână acolo pentru totdeauna dar NU vă ferecați iubirea...
Nici o iubire nu merită să fie uitată ! 

DESPRE IERTARE...

Este foarte greu sa obligi omul contemporan, care este aproape în totalitate materialist, sa gândeasca. Deseori mi se întâmpla sa aud înainte de a reusi sa-mi termin ideea:"Nu, suferintele mele nu sunt din cauza asta". Nu-mi ramâne dect âsa zâmbesc, întructâ omul respectiv refuza totul apriori, inclusiv ce este bun, deoarece el este un înversunat prizonier a tot ce este rau, si se împotriveste fara sa se gândeasca la consecinte.

Trebuie sa mentionez în repetate rânduri: creierul este creat nu pentru frumusete ci pentru a gândi. Gânditi-va si trageti concluzia necesara. Iertati-va stresurile, si nu cautati întotdeauna un vinovat anume.

Asezati-va si închipuiti-va un nor negru, acesta este frica dumneavoastra. Frica este energia, iar energia are constiinta, în consecinta frica dumneavoastra va aude. Ea nu este vatamatoare si nu a aparut pentru a va tortura. Singuri ati ales-o în sinea dumneavoastra. Ea a venit ca sa va învete.

Corpul sufera de frica dar nu are puterea de a se elibera de ea. Acest lucru îl puteti face numai dumneavoastra singur. Corpul stie ca tot ceea ce acumulati în propria persoana va este necesar pentru a învata sa deveniti mai întelept. Iar corpul este obligat sa sufere si sa se chinuiasca sub povara muntelui de frica ce creste. Corpul, într-un fel sau altul, va face cunoscut acest lucru. Asa ca ajutati-l!

Spuneti-i acestui nor urias de frica:"Eu te iert pentru ca te-ai instalat în mine. Eu ma iert ca te-am acceptat. Dragul meu corp, iarta-ma, fiindca ti-am pricinuit rău. Am învatat doar, iar acum am devenit mai întelept".

Veti simti cum corpul devine mult mai usor. Imaginati-va frica dumneavoastra si veti simti cum s-a micsorat. Daca veti repeta acest exercitiu de mai multe ori, frica va disparea. Astfel pot fi eliberate toate stresurile. Iar dupa aceea trebuie sa iertati omul sau cauza care v-a provocat frica.

Atâta timp cât în dumneavoastra salasluieste frica, corpul dumneavoastra stie ca aveti nevoie sa fiti speriat si va veti ciocni de oameni si situatii care va vor provoca frica. Daca veti reusi sa va învingeti teama din suflet atunci, ca prin magia baghetei fermecate nu va veti mai întâlni cu ceea ce va îngrozea.

Daca doriti sa dispara frica din sufletul dumneavoastra, primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este iertarea.

Iertarea trebuie sa devina o chestiune de obisnuinta. Aceasta pâna când va veti elibera definitiv de frica. S-ar putea ca, iarasi si iarasi, chiar si în mica masura sa va izbiti de frica personal sau din auzite. Daca acest lucru se întâmpla, înseamna ca nu v-ati eliberat total de frica.

Pentru multi iertarea este ca o moda, iarta o data , de doua ori, apoi trag concluzia:"Aceasta nu ajuta. Ametesc doar oamenii", si continua sa înainteze pe calea alienarii. Dar în viata exista o regula: dupa fapta si rasplata.

Venind cu sentimentul vinovatiei din vietile anterioare, unii oameni atrag situatii in care devin vinovati fara vina. Deseori, ei încearca un sentiment al vinovatiei care îi intristeaza sau îi irita. Orice cuvânt este perceput ca un repros, ca o învinuire. Unor asemenea oameni nu poti sa le explici nimic. Cu cât este mai mare sentimentul vinovatiei, cu atât mai mare este frica de viitor.

Cine are foarte pronuntat sentimentul vinovatiei, simte nevoia de a-i învinovati pe altii. Întrucât frica cronica l-a cuprins pe om si nu-i da voie sa mearga mai departe, ea îi provoaca acestuia sentimentul de protest, furie si impotrivire.

Tipul luptator alege lupta crâncena cu răul. Tipul supus îneaca frica cu alcool sau se drogheaza. Narcomanii si neurastenicii îsi justifica slabiciunile prin boala.

Învinge acela care lupta pentru bine si nu împotriva răului.
Sentimentul vinovatiei ajuns la limita critica se transforma în frica.
Frica ajunsa la limita critica se transforma în ura.
Ura ajunsa la limita critica ...începe sa distruga omul.
Ura provoaca o boala crâncena - cancerul.

Nu conteaza daca manifestati ura la suprafata sau o acumulati în interior - rezultatul este acelasi.
Frica de cancer nu face decât sa atraga mai repede aceasta boala. Daca acumulam în noi ura fata de alti oameni si vom întreba "de ce procedeaza ei astfel?", efectul va fi acelasi.

URA

Indiferent daca sunt un om rău sau nu, daca atitudinea altcuiva fata de mine este rea, daca mi-e frica de oamenii rai, nu-i suport = îi urasc pe cei rautaciosi - în mine creste stresul urii.
Prezenta urii atrage ura si aceasta se amplifica.

Stadiul I -ura panicoasa

1. frica de ura - teama ca ura va distruge iubirea.
Aceasta provoaca nelinistea, panica.
Consecinta- Alergie

2. frica de a nu fi iubit provoaca necesitatea de a strivi ura panicoasa, de a nu protesta, atunci ma vor iubi= frica ascunsa= înabusirea sentimentelor.
Consecinta - astm.

Stadiul II- ura înversunata

1. lupta înversunata cu raul, fiindca este rau.
Consecinta - Calculi biliari.

2. frica de a nu fi iubit provoaca necesitatea de a ascunde ura fata de rau, atunci ma vor iubi= ura ascunsa.
Consecinta- Calculi renali.

Stadiul III- ura rau-intentionata

1. Daca prin alte mijloace nu se convinge un om rau, atunci i se doreste raul. Când i se vorbeste drept în fata se naste cearta prin care iese la iveala adevarul, dar daca omul cu bunavointa înca nu este satisfacut, întrucat adversarul nu s-a schimbat dupa dorinta sa, atunci ura rau-intentionata ramane si acumuleaza forta pentru urmatoarea cearta.
Consecinta- Cancer latent.

2. Frica de a nu fi iubit provoaca necesitatea de a ascunde ura rau-intentionata, întrucât fiecare are nevoie de iubirea altora care niciodata nu este suficienta.
Consecinta-CANCER GALOPANT

Din aceasta categorie fac parte oamenii despre care se spune ca sunt rabdatori, cu bun simt, nu ridica glasul la nimeni iar viata este nedreapta cu ei.

VIATA ESTE DREAPTA, NUMAI CA NOI TREBUIE SA ÎNTELEGEM CORECT LEGILE VIETII.

Nazuind din rasputeri sa merite iubirea, având nevoie de recunostinta si iertare= iubire, oamenii nu înteleg ca de fapt vor sa evite frica, fara sa constientizeze ca frica are picioare iuti.
Daca nu-si ating scopul, acesti oameni buni încep sa se autoînvinuiasca, sa urasca neputinta lor, chiar sa se blesteme.

Puterea este irosita în zadar si oboseala permanenta iî obliga pe oamenii cu bun simt sa urce scara viselor scrâsnind din dinti si urându-se pe ei insisi. Cei din jur vad în ei oameni sârguinciosi, muncitori, inimosi si de treaba. Dar iata ca în familie dispare iubirea. Apoi, ramân fara familie, desi sustin ca se straduiesc sa faca totul pentru ea. De fapt ei merita sa fie iubiti, ei nu înteleg faptul ca zidul fricii îi împiedica atât sa primeasca, cât si sa daruiasca iubire. Asemenea oameni sunt distrusi repede de cancer.

La fel de repede ei pot sa se vindece, daca vor ierta teama ca nu sunt iubiti. Vindecarea bolnavilor de cancer care au iertat frica a fost un miracol pentru mine. Trebuie sa subliniez ca acesti oameni care fac totul temeinic, parcurg temeinic si procedura de iertare.
Daca omului îi este teama, ca nu este iubit, el încalca echilibrul dintre lumea sentimentelor si lumea gândurilor ce provoaca savârsirea faptelor necugetate- GRESELILE.

(Luule Viilma-LUMINA SUFLETULUI - Învata Sa Te Ierti ) 

Să nu uiți

Aminteşte-ţi mereu că așa cum a existat un ieri, există azi, va exista cu siguranță și o zi de mâine. Amintește-ți mereu că ești un om venit cu o misiune pe acest pământ și nu ai voie să pleci până când nu ți se încheie stagiul pe care trebuie să-l închei prin însăși existența ta, trăindu-ți viața cu toate etapele ei. Așa cum ai trăit ziua de ieri și trăiești ziua de astăzi, ai datoria să crezi că și ziua de mâine va trebui s-o parcurgi în toate orele ei, făcându-ți datoria de a trăi. Însuși existența ta este un miracol pe acest pământ și trebuie să crezi că faci parte din minunea ce se cheamă viață, chiar dacă ești un simplu om.
Trebuie să-ți îndeplinești rolul de om, indiferent de condiția socială, indiferent de studii, indiferent de munca pe care o prestezi.
Și eu sunt un simplu OM venit poate fără voia mea în această viață și am trăit tot ca un simplu OM, dar am învățat că nu am voie să mă căiesc că m-am născut fără voia mea. Am făcut pași înainte, unul după altul, crezând în mine, crezând în propriile mele forțe și iată că am ajuns un număr de ani, nefiindu-mi rușine unde am ajuns.
Am trăit ziua de ieri, trăiesc ziua de azi și voi trăi și următoarele zile, tot ca un simplu OM, până când bunul Dumnezeu va considera că mi-am încheiat stagiul și va hotărî plecarea mea într-o altă galaxie.
Spun cu toată convingerea...EU...prezent deocamdată pe acest pământ! 

FERICIREA

Nu dorim să fim doar FERICIȚI și atât. Noi dorim să fim mai fericiți decât sunt cei din jurul nostru. Mai fericiți decât rudele noastre, decât vecinii noștri, decât colegii sau prietenii noștri. Și asta e imposibil de atins. Pentru că ne gândim că ceilalți sunt mai fericiți decât sunt de fapt. Pentru că ne gândim că ceilalți au mai mult decât au de fapt. Pentru că fericirea o măsurăm prin ceea ce credem că au cei din jur și asta ne face să fim nefericiți. Dacă ne-am mulțumi cu ceea ce avem și ne-am vedea toți de viețile noastre poate nu ar exista atâția oameni nefericiți, atâtea suflete triste. Dacă am fi fericiți cu ceea ce Dumnezeu a așezat în viețile noastre nu ar mai exista atâta invidie și egoism în lume.
Însă noi tânjim mereu după fericirea altora, după viața altuia ca și când iarba ar putea fi mai verde în curtea vecinului și fericirea mai completă în altă parte. Nu ne putem relaxa, nu ne putem odihni, nu putem adormi din cauza a ceea ce gândim despre alții. Întrebările și frământările sunt raportate la neajunsurile personale văzute din prisma ochiului care privește tot timpul la fructele din grădina vecinului. Nu vedem problemele vecinului, nu vedem neajunsurile sau sacrificiile făcute de alții, noi vedem partea plină a paharului. Amuzant este că nu e vorba despre paharul nostru, ci al altuia. Fericirea noastră este clădită pe nenorocul celor din jur. Cu cât le merge lor mai rău, cu atât suntem noi mai fericiți.
Ce păcat că nu înțelegem cum stau lucrurile cu fericirea! Ce păcat că risipim o viață întreagă de binecuvântări pentru fericire și nu înțelegem că de fapt fericirea este în noi și nu în altă parte. Ce păcat că ne clădim fericirea pe necazurile altora! Ce păcat că nu înțelegem că materialul cu care ne „ ridicăm” temelia vieții noastre este șubred și lipsit de calitate! Ce păcat că nu realizăm că dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră. 

Se spune că fericirea vindecă tot.

E foarte adevărat, dar doar dacă inima noastră este deschisă pentru a lăsa loc dragostei, o dragoste pe care care să o primești și pe care la rândul tău să o oferi. Dragostea nu reprezintă ceva magic până când nu realizăm și credem că tot ce se întâmplă în jurul nostru e magic. Nu căuta fericirea, ci mai bine lasă-ți inima deschisă pentru ca aceasta să poată intra.
Se spune că după ce am căutat fără să găsim, se întâmplă să găsim fără să căutăm. Chiar așa este, fericirea nu se caută, ea pur și simplu apare ca ceva magic în viața fiecăruia. Într-o secundă viața ți se schimbă...
Nu uita, dragostea va rămâne doar un cuvânt până când va apărea cineva care îi va da un înțeles. Cineva lângă care vei râde, vei plânge, îi vei greși și îți vei cere iertare, dar cel mai important e că nu o să renunțați niciodată. Aceasta e dragostea, dorința interioară de a nu renunța la persoana care nu își imaginează un viitor fără tine.
Vei simți că de fiecare dată când te prinde de mână totul devine mai ușor, și de fiecare dată când te îmbrățișează nimic nu mai contează.
Dar dacă...
Nu ești pregătit/ă să iubești, să-ți deschizi sufletul și să oferi iubire...dar ești în orice clipă gata să critici, să arunci cu pietre, purtând mereu în buzunar o piatră colțuroasă, gata oricând s-o scoți și s-o arunci în fruntea altora, purtând-o preventiv, pentru când se va ivi ocazia.
Ce-ți va rămâne la sfârșit?
Un morman de pietre, dorința de a le arunca și singurătatea.
Așa că deschide-ți inima și vindec-o de singurătate! 

Lucruri mărunte dar prețioase.

Savurează lucrurile mărunte, căci odată te vei întoarce şi vei exclama: 
Acelea au fost cu adevărat lucrurile importante din viaţa mea!
Cat mai dureaza sa ne dam seama ca lucrurile care contribuie la fericirea noastra sunt gratis ? 
Ca ele stau la dispozitia noastra si asteapta sa fie culese de doritori?
Cand o sa realizam importanta si valoarea lucrurilor marunte, a senzatiilor si a sentimentelor curate ?
Cand o sa incetam sa vanam himere, si sa ne bucuram de ce se afla in fata noastra?
 Realitatea, este ca desi toate lucrurile de care avem nevoie in viata ne apartin deja, numai ca noi ne-am instrainat cumva de ele in cautatea noastra avida dupa bani, pozitii sociale, lucruri materiale.
 Nu le mai vedem fiindca in mintea noastra ” a avea valoare ” si ” a te face fericit ” nu mai au acelasi sens.
Iubirea, grija, increderea, ajutorul, prietenia, familia, nu sunt decat lucruri fara importanta, pe care cel mai adesea le ignoram.
Rasaritul soarelui, micul dejun servit in familie, melodia preferata, ciripitul pasarilor, dansul fluturilor, zambetul oamenilor cu care interactionezi,
imbratisarea persoanei dragi, nimic din toate astea nu-ti mai ating sufletul.
 Cand o sa realizam ca nu avem nevoie sa alergam dupa lucruri materiale ca sa obtinem fericirea sufleteasca ?
Poate atunci cand va fi de prea tarziu.
Poate in momentul in care vom pierde incetul cu incetul aceste lucruri minunate , pentru care ar trebui sa fim recunoscatori.
Poate, atunci cand ne vom trezi batrani, monotoni, bolnavi, singuri, nefericiti, neimpliniti, vom constientiza cat de mult am pierdut.
Cat de mult putem cladi, cat de departe putem ajunge si ce oameni putem deveni, daca nu uitam aceste lucruri minore.
Cu siguranta, veti fi fericiti si bogati . Va veti putea indeplini toate dorintele avute vreodata.
Dar, tineti minte, ca aceasta fericire este doar temporara, tine atat cat tin si banii.
O minte stralucita va investi in oameni, in dragoste, in bucuria produsa de lucrurile marunte, in sanatate, in grija si incredere,in familie si in copii vostri, in suportul prietenilor, intr-o viata implinita si fericita.