Astazi simt nevoia sa multumesc.

Multumesc tuturor celor ce au fost acolo cand a fost mai greu, chiar daca nu sunt multi.
Multumesc tuturor celor ce mi-au oferit un umar pe care sa-mi asez capul la nevoie, chiar daca ii pot numara pe degetele de la o mana.
Multumesc pentru fiecare vorba buna, pentru fiecare imbratisare, pentru fiecare consolare, pentru fiecare gand bun.
Multumesc celor ce mi-au fost alaturi dar si celor ce m-au tradat. Caci datorita tradarii lor am devenit mai puternic, mai atent si mai implicat in relatia cu cei ce merita cu adevarat.
Multumesc voua, tuturor celor ce ati fost si sunteti acolo ... sau nu.

A fi puternic inseamna a iubi pe cineva in liniste. A fi puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist. A fi puternic inseamna a incerca sa ierti pe cineva cand nu merita iertarea. A fi puternic inseamna sa astepti atunci cand nu se asteapta nici un raspuns. A fi puternic inseamna a ramane calm intr'un moment de disperare. A fi puternic inseamna a arata bucurie cand nu o simti. A fi puternic inseamna a zambi atunci cand vrei sa plangi. A fi puternic inseamna a face pe cineva fericit chiar daca tu ai inima franta. A fi puternic inseamna a consola pe cineva cand cel care are nevoie de consolare esti tu. A fi puternic inseamna a astepta un semn stiind ca poate nu va venii niciodata !

Nu trântiţi prea tare uşa!

Natura nu face gălăgie. Doar oamenii sunt capabili de aşa ceva. Sirena maşinii de poliţie, soneria telefonului mobil, claxoanele maşinilor din trafic, uşile trântite ale birourilor, ţipetele, urletele, muzica dată la maxim etc. reprezintă fondul strident ce se izbeşte zi de zi de oameni, întreţinând stresul negativ, disconfortul. De aici şi până la intoleranţă în raport cu semenii, nu e decât un pas. De-aici, conflictele interumane.

Se spune că, odată, un tânăr îl întrebă pe un înţelept: "Ce aş putea să fac pentru pacea lumii?" Înţeleptul îl privi peste ochelari, şi-i zise: "Nu trânti prea tare uşa!"

Probabil că prea adesea suntem încordaţi şi nici nu realizăm acest lucru. O încordare ce se transmite din starea de spirit ce pluteşte în jurul nostru, în comunităţile umane. Aşa se face că ne pierdem prea uşor cumpătul, ridicăm tonul, imaginându-ne brusc că interlocutorul nostru nu aude destul de bine. Şi, după ce epuizăm argumentele, ieşim trântind cu putere uşa, pentru ca astfel să ne impunem "ultimul cuvânt". Aşa ne pierdem prietenii, familia, colegii. Devenim nişte pietre reci, nişte fiinţe introvertite, uşor mizantropi. La fel ca occidentalii. Şi cât ne miram de ei, pe la începutul anilor ’90, auzind că vecinii nu-şi vorbesc niciodată, că fiecare e pentru el şi nu-i pasă de soarta celuilalt. Şi totuşi, omul pare a fi un animal social, pentru că preferă să trăiască în comunităţi cât mai mari.

Poate că nu e totul pierdut. Poate că am avea o şansă, dacă am învăţa să ne apropiem de natură. Pentru că natura nu face gălăgie niciodată. Greierii, păsările, valurile mării, şuierul vântului au menirea să ne liniştească, nu să ne tulbure. Încercaţi să vă lipiţi de scoarţa unui copac bătrân şi să-i ascultaţi "bătăile inimii". Poate nu toţi le vor auzi, dar, certamente, toţi cei care vor încerca acest lucru vor regăsi o pace infinită.

Sfârşitul de săptămână ar putea fi un bun prilej de a evada în mijlocul naturii, departe de gălăgia civilizaţiei. E ca şi cum te-ai duce la biserică şi te-ai spovedi, eliberându-ţi sufletul de spaime.
Şi poate că, începând de săptămâna viitoare, atunci când veţi ieşi dintr-o încăpere, vă veţi aduce aminte să nu trântiţi prea tare uşa, mulţumiţi că astfel aţi contribuit, cu puţin, la pacea lumii. 

Să ne rugăm mai mult şi să criticăm mai puţin

Care este raportul dintre iubire şi dreptate? Din păcate, omul contemporan este atât de plin de sine, încât nu mai vede frumuseţea din jurul său; el se vede doar pe sine, că este nedreptăţit, că nu este iubit sau ajutat şi nu mai are ochi pentru suferinţele altuia. Foarte puţină lume Îi mai mulţumeşte lui Dumnezeu pentru bune şi pentru rele, cum făcea dreptul Iov. Mereu dorim ca Dumnezeu să ne dea şi cerem multe, dar când vine vorba să ne dăruim lui Dumnezeu trup şi suflet, atunci începem să ne scuzăm şi să aruncăm vina pe societate. Dar, de ce nu aruncăm vina şi pe noi înşine, pentru că şi noi facem parte din societatea acestui timp? Nimeni nu are dragoste dacă vedem doar răul celor din jur. Care sunt mijloacele prin care se poate întări şi înmulţi dragostea? Focul dragostei dumnezeieşti se menţine numai şi numai cu rugăciune multă, făcută cu inima, şi nu numai cu mintea, făcută cu sinceritate, cu generozitate, cu deschidere faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.

Dacă ne-am ruga mai mult şi am critica mai puţin, atunci vom putea cânta, împreună cu marele Apostol Pavel, cel mai frumos imn de laudă adus acestei măreţe virtuţi:

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte, şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată“ (I Corinteni 13, 1-8).

În viaţa noastră

În viaţa noastră pot exista uneori zile pline de îndoială , zile în care sufletele se clatină , plâng sau se prăbușesc , zile în care ne simțim singuri sau nervoși , ori în care ne doare sau ne e cumplit de dor ... dar tot la fel de bine pot exista și zile în care ne simțim atât de iubiți , de frumoși și de minunați încât găsim imediat puterea de a trece foarte ușor peste toate întrebările , peste toate îndoielile sau peste toate lucrurile care au făcut ca lacrimile să ne curgă până în suflete ...

Singurătatea. Teama. Zgomotele dinăuntrul tău. Regretele. Iluziile. Lacrimile de la marginea sufletului. Poveștile nespuse. Amintirile. Cuvintele păstrate în suflet. Visele neîmplinite. Rătăcirile. Sentimentele care te urâțesc. Uscăciunea sufletului. Zecile de motive care nu-ți permit să zâmbești. Pașii care stagnează. Tu. Ia-le pe toate așa cum vin și așează-le în palma lui Dumnezeu. Lasă-l pe El să le îndepărteze de lângă tine, permite-i să-ți ușureze povara care-ți apasă pe suflet și îți întunecă judecată. Acceptă-i iubirea și grija. Dăruiește-i în schimb timpul, mintea și sufletul tău. Fii copilul lui și spune-i atunci când simți că ești înfometat și însetat. El va ști cum să-ți umple golul din suflet și să te ajute să crești. Nu te îndoi de puterea Lui. Chiar și în cel mai negru întuneric El te va găsi. Strigă-l și va fi acolo! Nu-ți fie frică să recunoști că ai ajuns la limită. Nu-ți fie teamă să privești adevărul. El îți va veni în ajutor ori de câte ori îl vei chema. Chiar și atunci când vei fi la un pas de a te prăbuși. Ai încredere și pășește în lumină. 

Nu este deloc usor sa supravietuiesti zilei ce a trecut.

Nu este deloc sa ajungi la finalul ei si sa tragi linie. Sa aduni obstacolele, situatiile dificile, momentele in care te-ai simtit neputincios, sa scazi cuvintele frumoase, clipele scurte de armonie, suportul oamenilor dragi, sa imparti orele care au trecut atat de greu , sa inmultesti toate gandurile si amintirile frumoase , ca mai apoi sa tragi linie. Nu este deloc usor sa faci calculul zilei ce a trecut si nici sa vezi ca ceea ce este trecut dupa egal nu te multumeste, ba din contra te intristeaza. Nu este deloc usor sa te impaci cu gandul ca puteai mai mult, ca trebuie sa te fortezi mai mult, ca trebuia sa impingi limitele cat mai departe. Totul se calculeaza in amanunt. Nimic nu ramane neluat in seama. Contabilitatea secundelor, minunatelor , orelor din viata noastra se face la sange. Contabilizam pana si cuvintele pe care am dorit sa le spunem, dar care nu au vrut sa iasa, imbratisarile, sarutarile, gesturile, totul, pana la ultimul pas. Si seara, cand ne asezam in pat, mintea noastra face calcule. In tacere, cu ochii inchisi, ea inca calculeaza. Somnul , devine uneori o binecuvantare. Noapte , devine insasi pauza noastra mult asteptata. Toata aceasta operatie matematica ne oboseste, ne
intristeaza dar, ne si reaminteste ca maine trebuie sa fim mai buni , sa putem mai mult, sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a schimba rezultatul ecuatiei. '' 

Viata

Viața îți arată, dacă vrei să reții ceva, bineînțeles, că nimic nu este al tău, că „ pentru totdeauna” sau „ permanent” nu ar trebui să existe în vocabularul tău, că nu ar trebui să-ți stabilești prioritățile în funcție de ziua de mâine.
Viața, îți arată, că astăzi poți să râzi, să fii sănătos, să iubești, să te distrezi, iar mâine să pierzi tot ce aveai. De aceea este foarte important să pășești prin viață cu ochii larg deschiși și cu inima în căutarea armoniei și împlinirii sufletești. De aceea este esențial să iubești astăzi oamenii pe care îi cunoști și cu care te intersectezi, să faci astăzi binele pe care voiai să îl faci mai târziu, să profiți acum de ocazia pe care te gândeai să o lași pe altădată.
În viață sunt clipe care nu se mai întorc la noi, clipe pe care le irosim și care rămân în urmă. Însă, în prezent cu noi, rămân regretele, ca umbre nevinovate ale propriilor noastre incertitudini.
Când mergi prin viață mergi hotărât. Ia deciziile pe care trebuie să le iei și nu mai amâna lucrurile din a se întâmpla. Mizează pe lucrurile care te fac fericit  și nu te lăsa influențat de ceea ce fac alții sau spun. Iubește, trăiește, savurează fiecare zi din plin și bucură-te de fiecare șansă pe care o ai, indiferent că îți dorești mai mult, indiferent că nu te mulțumește ceea ce ai.
Viața nu îți promite dezamăgiri. Nu îți promite eșecuri. Nu îți promite neliniști și singurătate. Astfel de sentimente ni le promitem singuri prin ceea ce facem în prezent. Dacă nu ținem ochii deschiși și nu vedem cu ochii minții și ai sufletului ceea ce facem în fiecare zi, ceea ce irosim sau lăsam să treacă pe lângă noi, este foarte posibil să ne promitem un viitor obscur, cenușiu, deloc promițător.
Așadar, nu lua viața ca atare. Nu dormi cu gândul că mâine vei putea face mai multe, că mâine vei putea iubi mai mult, că mâine vei putea ierta mai mult pentru că riști să te trezești că nu vei mai putea face nimic din ceea ce ți-ai propus.
Momentul de astăzi este cel care contează, cel care te face să te simți că ești viu, cel care te determină să iei viața în mâini și să decizi cum vrei să arate ea.
Dacă faci aceste lucruri deja probabil ai o viață împlinită, o inimă deschisă la nou și speranță, o minte care merge în ritm cu sufletul tău.
Dacă nu le faci în schimb și ești o persoană care amână lucrurile să se întâmple, mizând pe comoditate, te-ai putea trezi oricând că nu vei mai avea șansa să le faci.
Amintește-ți că tu decizi, viața îți aparține în totalitate, însă nu și timpul, nu și oamenii, nu și lucrurile, care de altfel sunt trecătoare.
Învață deci să mergi prin viață cu ochii deschiși și inima împăcată, ceea ce trebuie să se întâmple oricum se va întâmpla și fără ajutorul tău. 

Terapia prin iertare

Foarte multe din din suferinţele noastre sunt cauzate de modul nostru
greşit de a gîndi şi de a ne raporta la ceea ce ne înconjoară.

Suferinţele noastre sînt de cele mai multe ori neîntemeiate, imaginare.
Dar întreţinute un timp îndelungat, ele ne cauzează chiar boli grave.

Iubirea este remediul care accelerează procesul de vindecare.
Iubirea de sine, iubirea de aproapele nostru, chiar iubirea
duşmanilor noştri. Procesul de vindecare are trei elemente:
adevărul, iertarea şi iubirea de sine.

Dacă nu avem destulă forţă interioară pentru a ierta,
putem să cerem ajutorul şi graţia îngerului devotamentului şi iertării.

Îngerul iertării este reprezentat iconografic cu o crenguţă de liliac în mînă, simbol al purităţii. El se roagă pentru ca fiecare dintre noi să dobîndească puterea de a ne dărui deplin şi necondiţionat lui Dumnezeu. Această modalitate de a ne dărui este cunoscută şi ca devotament. Manifestarea deplină a devotamentului implică şi iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţă şi lacrimi. Numai aşa vom putea ajunge să trăim aici şi acum iubirea divină pe care îngerii o manifestă şi exemplifică neîncetat.

Pentru a ierta corect, îngerul devotamentului şi al iertării ne ajută să vedem rănile şi suferinţele noastre într-o altă lumină. Rugîndu-l intens să ne ajute să ne detaşăm de trecut şi de suferinţele noastre, vom accelera procesul de vindecare spirituală. Numai renunţarea la resentimente ne oferă şansa de a ne putea clarifica diferitele aspecte ale vieţii şi consecinţele acţiunilor noastre manifestate în prezent. Vom înceta a mai crede că întotdeauna ceilalţi sînt cauza manifestării necazurilor şi durerilor noastre.

Îngerii iertării ne ajută să înţelegem lecţia la care am fost supuşi, pentru a putea, eliberaţi de trecut, să trăim plenar clipa prezentă.

Iertarea ne ajută să ne eliberăm de aceste trăiri negative şi să ne ridicăm pe un alt nivel de conştiinţă.

Iertarea ne aduce în suflet Lumina Divină şi aspiraţia către Dumnezeu.

Indirect, puterea de a ierta ne ajută să dobîndim şi să menţinem o stare de sănătate cît mai bună. 

OFERA CEEA CE VREI SA PRIMESTI

Calculatorul pe care il folosesc acum pentru a scrie acest mesaj este alimentat cu electricitate. Electronii curg in mod constant in calculator si inapoi pe cablul de alimentare. Daca electronii nu ar curge decat intr-o singura directie, adica doar inspre calculator, acesta nu ar functiona. Electricitatea este utila atunci cand curge in ambele directii.
De asemenea apa vine prin conducte in casa mea. Folosim apa pentru baut, spalat vase si haine, pentru facut baie, dupa care apa pleaca pe conducte mai departe. Daca apa ar curge doar inspre casa mea, nu ar trece mult pana cand as avea o casa plina de apa. Daca ea nu ar face altceva decat sa mearga mai departe din casa mea… in curand as fi foarte insetat si murdar.
Exact in acest mod, a da si a primi este ceea ce face ca energia vietii sa circule. In lipsa celeilalte, una singura este fara folos. Merg mana in mana. Cea mai eficienta metoda de a obtine ceea ce vrei este sa ii ajuti pe altii sa obtina ceea ce vor.
Ofera din dragostea ta celorlalti si vei primi iubire la randul tau. Ofera din atentia ta celorlalti si vei primi atentie la randul tau. Invata-i pe ceilalti si vei invata. Ajuta-i pe ceilalti sa atinga bunastarea materiala si vei atinge bunastarea materiala. Ofera din respectul tau celorlalti si vei fi respectat la randul tau.
Este o diferenta foarte mica intre a oferi si a primi. Nu sunt lucruri opuse, de fapt ambele sunt parti din aceasi curgere continua. Curgerea, si nu directia, este lucrul cel mai important. 

Îndrăznește să ai curaj. Îndrăznește să visezi. Îndrăznește să iubești.

Îndrăznește să fii tu, să fii bun, să fii generos, să fii de neînlocuit.
Îndrăznește să-ți depășești limitele, să-ți învingi temerile, să te debarasezi de trecut.

Ai curajul de a privii în față viața, cu onestitate, simplitate , modestie și nu te teme de consecințele propriilor alegeri. Încearcă să înveți din propriile lecții și bătălii și nu renunța niciodată la lucrurile sau persoanele care te fac fericit. Gândește-te întotdeauna la momentul prezent , la propria viață și nu îți încărca sufletul și mintea cu gânduri sau bârfe inutile. Marchează gol după gol în poarta propriei vieți îndeplinind pas cu pas visele pe care le ai în minte. Acceptă ceea ce ți se întâmplă cu detașare și credință, și nu-ți pierde niciodată speranța în ziua de mâine, în tine sau în persoanele dragi. Debordează întotdeauna de calm, relaxare, iubire și pozitivism și sufletul se va sincroniza cu mintea.
Îndrăznește să nu te mulțumești cu mai puțin decât meriți și nu-ți pierde niciodată încrederea și zâmbetul. Orice ai face , învață de la viață, de la oameni, de la tot ce te înconjoară și pune-o în aplicare ori de câte ori te simți pregătit. Iubește fără teama că vei suferi, dăruiește celor din jurul tău mai mult decât vor crede că vor primi, nu face nimic cu jumătate de măsură, nu plânge din nimicuri, nu te mânia pe Dumnezeu, nu întoarce spatele celor aflați în nevoi. Răsplătește adevărul , curajul, omenia, compasiunea, iubirea și generozitatea și lăsă să treacă o zi fără să spui ” te iubesc ” celor pe care îi ai aproape de sufletul tău.

Bucură-te întotdeauna de o zi nouă, de soarele dimineții, de gingășia și perfecțiunea prezentului, de dragoste, de parfumul unei zile de vară, de ploaia căzută din cer într-o zi senină, de curcubeu, de zâmbete, de fericire, de lucrurile și oamenii pe care îi ai alături. Aceasta este cheia care deschide ușa către fericire și împlinire sufletească. 

Viaţa este un aeroport.

Un aeroport pe care aterizează, fără să ceară voie, fel şi fel de oameni - unii cu gânduri de pace, alţii cu gânduri de răzbunare; unii cu iubire, alţii cu ură; unii care ne aduc daruri, alţii care ne fură cât de mult pot!
Un aeroport pe care aterizează, fără să ne anunţe, probleme, greutăţi, supărări, dar şi fericire, clipe frumoase şi amintiri minunate....

Până când vom înţelege că tot ce aterizează trebuie, la un moment dat, să decoleze; iar cine trebuie să revină în aeroportul nostru, va reveni cu siguranţă!
De multe ori, se întâmplă să dăm afară din aeroportul vieţii noastre exact persoanele sau lucrurile care au aterizat cu gând de pace, care ne-au ajutat să păstrăm aeroportul curat, spălând răul făcut de alţii, uscând lacrimile ce ne-au inundat, lustruind acolo unde alţii au murdărit şi colorând, acolo unde alţii ne-au furat şi ultimul strop de culoare.

Fiind prea preocupaţi să facem curat şi să ne răzbunăm sau să îi urâm pe cei care ne-au călcat aeroportul cu gândul de a-l răvăşi, uităm de oamenii care ne-au ajutat şi care ne-au fost alături la bine şi la rău, chiar dacă nu am ştiut să îi preţuim.
Uităm de oamenii cu adevărat importanţi din voaţa noastră, îi dăm la o parte, le strigăm necazul şi supărarea, lacrimile, pierderile, mizeria, îi împovărăm cu tot ce înseamnă urât în viaţa noastră şi îi învinovăţim pentru ceva ce nu au făcut.

Alegem să îi iertăm o dată şi încă o dată pe oamenii care ne-au murdărit, care ne-au călcat pragul aeroportului fără voia noastră, care ne-au făcut să ţinem la ei, să îi iubim, ca apoi să poată face din noi tot ce vor vrea. Soarta face să îi iubim şi să îi iertăm pe aceşti oameni, în detrimentul oamenilor care ne iubesc cu adevărat, dar pe care îi învinuim şi îi ponegrim.
Ne dăm seama de greşeala făcută doar atunci când suntem părăsiţi de oamenii care au fost ca o rază de lumină, de speranţă, de bunătate şi de iubire în viaţa noastră.

Ai grijă de oamenii care îţi arată prietenie, iubire, sentiment, culoare.
Ignoră oamenii care nu îţi oferă nimic frumos.

Iartă oamenii care ţin cu adevărat la tine. 

Oamenii din viata noastra

Exista oameni care au rolul de ghizi în viata noastra. Acestia apar în momente de dezorientare sau de nevoie, te sprijina, îti arata calea potrivita tie, dar întotdeauna tu esti cel care alege. Pe masura ce înaintezi în drumul tau, ei se îndeparteaza lasând locul altora.
Mai exista oameni care au rolul de “învatatori” pentru ca ei vin sa te învete ceva despre tine. Acestia apar când te astepti mai putin, iar simpla lor prezenta te rascoleste, te coboara sau te înalta, dar lectiile învatate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viata ta precum au aparut, în momentul în care ti-ai învatat lectia.

Si mai exista oameni care au rol de însotitori în aceasta viata, precum îngerii pazitori. Acestia apar atunci când inima ti-e deschisa pentru a-i primi sau pur si simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natura. Ei poposesc mai mult în viata ta, uneori sunt lânga tine întreaga viata, chiar daca nu sunt prezenti fizic.

Asa cum se poate observa, în viata fiecaruia intra si ies oameni de toate felurile, unii grabiti sa plece, altii dornici sa ramâna, precum calatorii din gari sau aeroporturi.
Oamenii vin si pleaca din gara vietii tale. Au trenuri de prins, au vise de atins, lasa-i sa-si urmeze drumul sau sa-si ia zborul dorit. Nu poti trai privind înapoi spre cei care ti-au facut viata mai frumoasa sau mai dureroasa prin prezenta lor. Trecutul e un tren care a plecat de mult…si odata cu el au plecat si ei.Daca ai avut asteptari, e timpul sa le înapoiezi bagajele.
Daca ai fost profund dezamagit, înseamna ca înainte de asta singur te-ai amagit.
Iar daca crezi ca ai suferit din cauza lor, aminteste-ti ca nimeni nu te poate face sa suferi fara permisiunea ta.

Multumeste-le pentru ceea ce te-au învatat si înceteaza sa le mai cari bagajele. Cu zâmbetul pe buze, ureaza-le drum bun!

E timpul acceptarii lucrurilor pe care n-am vrut mult timp sa le recunoastem. Ne privim în sfârsit în oglinda asa cum suntem, nu cum am crezut ca suntem, ne întoarcem la adevarata smerenie si abia apoi putem pasi cu încredere spre o noua viata.

Pentru ca da, ai dreptul sa-ti reînnoiesti viata, sa pui capat relatiilor care nu-ti mai fac bine, ai dreptul sa inviti oameni noi în viata ta, fara atasamente si proiectii asupra lor si ai dreptul sa iubesti fara teama de a gresi din nou!
Caci fiecare greseala sau cazatura te îmbogateste daca îi întelegi rostul, iar greselile odata întelese se transforma în carti de întelepciune.

Curaj, esti pe drumul cel bun!  

Ai incredere in tine

Nu lăsa lumea să te arate cu degetul, să-ți spună ce poți face și ce nu poți face. Nu le permite să-ți micșoreze ambițiile, să-ți ia în derâdere visele, să te întoarcă din drumul tău. Nu le da voie să te facă să te îndoiești de puterea interioară pe care o deții, de credința care te înconjoară. Nu îi crede când o să-ți spună că nu ești bun de nimic, împotrivește-te lor și dovedește-ți că în ciuda tuturor loviturilor primite ești suficient de puternic pentru a înainta. Nu le da satisfacția de a te vedea căzut, găsește în tine puterea și ridică-te asupra lor. Orice ai face, oricum ai face , nu te îndoi de ceea ce poți realiza. Viața poate fi dură uneori, lumea poate fi rea, dar tu ești mai puternic decât crezi. De te vei afla vreodată îngenunchiat și vei striga printre lacrimi ” ajutor !” , află că ești singurul care te poate ajuta, te poate ridica. Ai încredere și nu lăsa pe nimeni să-ți știrbească speranța , să-ți răpească speranța sau să te doboare. Dacă nu ajungi să crezi în tine, nu vei avea viața pe care ți-o dorești! 

Poţi face ca un tufiş de trandafiri al vieţii, pe jumătate mort, să înflorească din nou?

Noi ne naştem de obicei cu zâmbete, tinereţe, putere, frumuseţe, sănătate, aspiraţii şi speranţe. Pe măsură ce trăim şi creştem, începem să pierdem aceste bogăţii, iar trandafirii din noi încep să se veştejească. De ce? Trandafirul înfloreşte numai pentru a muri... Fericirea noastră vine oare numai pentru a se pierde?!
Vrem să înflorim prin acţiuni bune, să mirosim frumos prin fericire şi să rămânem mereu în amintirile celor care ne preţuiesc.
Pentru a ne păstra tufişul de trandafiri, trebuie să îl îngrijim cum trebuie cu apă, cu substanţe nutritive, ferindu-l de boli şi de răcoare. Trandafirul fericirii noastre poate creşte numai în solul fertil al păcii noastre interioare. Trebuie să ne păstrăm planta fericirii bine hidratată prin spiritul nostru de dragoste şi sprijin. Putem fi fericiţi numai făcându-i pe ceilalţi fericiţi. 

Ganduri

Atunci cand nu stii sa te bucuri de ceea ce ai, daca crezi ca ai putin si nu vezi bogăția vieții tale de acum, frumusetea si măreția ei, viata te va învața sa apreciezi ceea ce ai avut. Bucura-te de ceea ce ai acum in viata ta, de tot ce te înconjoara, de oamenii care te iubesc, de sănătatea ta, de puterea de a realiza lucruri noi in fiecare zi, de lucrurile mărunte si simple, de soare, ploaie si vânt, de tot ceea ce iti aduce un zâmbet pe buze, un strop de fericire in suflet, bucura-te de ganduri frumoase, de sentimentele tale, de frumusetea fiecarei zile pana cand timpul nu te va obliga sa privesti in urma si sa regreți si sa înțelegi ce mult ai avut pentru ca intr-o zi lucrurile mărunte vor deveni mărețe iar cele simple vor deveni inestimabile. 

Ai plâns? Ai râs? Ai urlat de durere sau de fericire? Ai închis ochii
şi ţi-a fost dor? Ai aşteptat şi n-ai primit? Ai iubit şi a durut? Au fost
momente când te-ai simţit slab, când ţi-ai pierdut increderea, speranţa?
Nu-i nimic… toţi am facut asta la un moment dat.
Acum, capul sus. Dacă eşti sănătos, cam toate au o rezolvare!

Viaţa asta e a ta şi asta nu ţi-o poate lua nimeni!

Riscă! Nu îţi fie teamă de eşec, nu te opri la prima problemă.
Obstacolele sunt acolo doar ca să îţi reamintească faptul că
merită cu adevărat să lupţi pentru ceea ce vrei...

Atât în Frică, cât și în Iubire, Dumnezeu e la fel; diferența o face
Inima Omului Frumos! Când Omul este dominat de frică
Dumnezeu zâmbește, când este în Iubire Dumnezeu zâmbește la fel.
Frica și Iubirea au forțe uriașe, Echilibrul are Putere!

Omul nu acționează conform a CEEA CE SIMTE pentru ca trăiește în frică,
găsește întotdeauna o motivație care să mascheze iadul mental prin care
“ființează” zilnic. A trăi în frică înseamnă a muri lent și sigur, pas cu pas.

Viața adevarată începe atunci când nu mai există frică, atunci când
Omul frumos este liber, atunci când Frumusețea Omului alege Iubirea!
E atât de simplu, într-o secundă se pot debloca ani întregi de frică!
Cum? Cu Iubire! 

Calea sufletului...

Acesta e singurul adevăr de care avem nevoie, singurul lucru pe care trebuie să-l ştim în toate căutările noastre. De aici pornesc căutările noastre. Şi tot aici se sfârşesc. De la descoperirea sufletului care este, în esenţa sa primară, spiritual. Nu devii spiritual, EŞTI. Nicio practică, niciun exerciţiu practicat zilnic, nicio dogmă sau credinţă nu te vor duce pe calea sufletului tău dacă tu nu vrei să o vezi cum se întinde în faţa ta. Nu mai ai nimic de făcut. Totul a fost făcut perfect încă de la începuturi. Noi trebuie să ne amintim perfecţiunea acestui început şi să-i permitem să se manifeste.

Toate experienţele prin care trece sufletul nostru pe cale sunt menite să îl înalţe şi să îl purifice. Dacă sufletul nostru ar fi un vas, orice experienţă nouă este precum o apă limpede care pătrunde în acest vas şi îl inundă. Dacă vasul este curat, apa e bună de băut! Îşi vor potoli setea cu şi de iubire toţi cei care reuşesc să ajungă la acest vas. Dacă vasul nu e curat, nici apa nu va fi. Ce faci atunci? Ţii vasul cu apă murdară sau foloseşti acest prilej pentru a-l curăţa? Şi dacă apa te-a ajutat să-l cureţi, ce faci cu ea? O eliberezi cu recunoştinţă.

Sunt suflete precum vasele de argint care pot purifica şi alchimiza orice experienţă. Acele suflete şi-au amintit esenţa lor profund spirituală şi divină, iar pentru ele purificarea e un fenomen invers, dinspre suflet spre experienţă. Ele au o libertate mai mare pentru că pot alege să elibereze sau nu o experienţă, ştiind că oricare alegere îi va fi favorabilă.

Orice suflet e un vas de argint. Unele nu ştiu asta. Altele trebuie curăţate şi lustruite. Dar nu există suflet de altă natură. Pentru că sursa e aceeaşi. Orice experienţă atrage sufletul nostru are acest scop: de a ne aminti esenţa sa divină. Când vom fi conştienţi de acest lucru vom privi aceste experienţe cu recunoştinţă şi cu dragoste. Vom elibera toate fricile, toate durerile, toate suferinţele. Vom permite iubirii să se manifeste în toată frumuseţea şi splendoarea sa. 

Prietenii nu se pierd...

O prietenie adevărată, înseamnă să iei un om așa cum este el și să îl iubești, să îl sprijini și să îl prețuiești în toată imperfecțiunea lui! Să nu vrei să îl schimbi. Să te bucuri de surâsul său! Să te întristezi de tristețea sa! Să îi fii alături când ceva nu merge bine și să îi arați curcubeul de după ploaie! Dacă nu apare...să îl desenezi din dragostea sufletului tău! O prietenie adevărată înseamnă să îi auzi inima și când ea își ține respirația! Să îi auzi lacrimile și când ele nu cad! Să îi simți îngenuncherea și când spatele stă drept și fruntea sus! Să îi auzi cuvintele și când ele sunt doar tăceri!..mai ales cand sunt taceri.....mai ales cand un simplu ..ufffffff....spune cat o mie de cuvinte nerostite..!

Prietenii nu te parasesc atunci cand gresesti, nici atunci cand treci prin momente grele.
Prietenii nu te cauta doar cand au nevoie de ajutor, sau cand nu au companie.
Prietenii nu te judeca pentru felul in care iti administrezi viata. 
Prietenii te cunosc indeajuns, incat sa nu asculte zvonuri despre tine.
Pierderea unui om care nu a stiut sa iti fie prieten, nu este o pierdere, ci un castig. Castigi timp, energie si spatiu sufletesc pentru un prieten adevarat, care te merita.
Un prieten adevarat il pierzi o singura data in viata: atunci cand moare. 

Ganduri

Ratacim prin noi insine,ne adresam intrebari retorice pentru a ne descoperi sensurile vietii, menirea noastra...Avem sentimentul ca doar eul nostru sufera, doar el are probleme, ne imaginam ca toata lumea e fericita in jurul nostru...Vrem uneori sa traim viata celorlalti fara a sti ca fiecare om are aceleasi probleme existentiale, aceleasi intrebari, probleme,poate, de alta natura... Toti purtam masti si ne mintim reciproc incepand de la banala intrebare zilnica "Ce faci?" raspunsul fiind evident si inevitabil "Bine" chiar daca totul e cazut in jurul nostru...Aceasta falsitate, uneori si fata de noi, ne aduce frustrare, suferinta, cautare...Evitam sa raspundem propriei constiinte pentru ca e mai simplu sa dai vina pe altii, fara a-ti asuma propria vina si, daca nu gasesti vinovatul, e mai usor sa denumesti soarta, destinul sau pe insusi Dumnezeu...Refuzam sa spunem ca iubim, ca ne e dor pentru ca orgoliul e mai mare decat sentimentele profunde ce ne invadeaza sufletul atat de rar...Ne protejam pentru ca asta ar presupune slabiciune si trebuie sa parem invincibili in fata lumii... Lumii ii pasa de noi?Ne alina sufletul?Ne intinde mana cand ne aflam pe marginea prapastiei?Ne mangaie fruntea plina de ganduri inainte de somn?Toti suntem judecatorii celorlalti,dar nu ne vedem pe noi...

Privesc...

Privesc în sufletul meu și tot ceea ce văd este frumusețea cicatricilor mele.

Privesc în urmă la viața mea și nu mai simt nici un regret.
S-au spus multe. S-au trăit multe. S-au simțit multe. Am dus bătălii cu soarta, cu alții, cu mine însămi... Mă simt un om liber.
Cred că dacă găsești în tine puterea de a te ridica și de a continua să mergi, ai să găsești drumul corect. O să fie greu. O să fie dureros. Dar suferința va trece cu fiecare pas pe care îl vei face înainte, rănile se vor închide cu fiecare clipă care va trece în favoarea ta.

Vei reuși!

Asta mi-am spus în momentul în care am încetat să îmi mai plâng de milă, în clipa în care am decis să lupt. Am luat-o de la început, am schițat o altă poveste pentru mine, mi-am înfruntat temător destinul și astăzi pot spune că sunt mai aproape ca niciodată de ceea ce vreau, de mine însămi.

Nu poți spune niciodată că te cunoști cu adevărat. Viața te va surprinde. Te va ului. Te va zgudui. Nu, nu te cunoști cu adevărat, dar cu fiecare luptă câștigată, te apropii mai mult de tine, de omul care ești, de persoana care trebuie să fii. Este drum lung, adesea vei rătăci, iar de cele mai multe ori te vei simții înfricoșat și dornic să renunți.

Când vei mai crește, vei descoperi că nu ai învins definitiv minciuna, răutatea, pizma sau nedreptatea, că de cele mai multe ori ai suferit din prostii, lucruri minore, și că te-ai înșelat pe tine însuți, dar de asemenea vei realiza că un adevărat războinic. învață din bătăliile pierdute, și la fel vei proceda și tu.
Astăzi stau mândru în fața viitorului, pregătit de orice, gata de luptă.

Oglinda îmi arată o nouă zi, o altă bătălie cu viața...eu însă văd ceea ce vreau...SĂ CÂȘTIG!!!”

UNEORI

Unele lucruri se dobândesc. Prin curaj și inițiativă. Altele vin la tine. Ți se dăruiesc când te aștepți mai puțin. Pentru că îți aparțin. Simplu și în cel mai natural mod.

Uneori, poți încerca să faci lucrurile să se întâmple și înveți că toate au un timp al lor. Afli că unul dintre ingredientele importante ale unui rezultat armonios este sincronizarea. Această înțelegere conduce la o atitudine mentală relaxată, plină de încredere, care creează un climat favorabil curgerii vieții.

Încrederea vine odată cu atenția asupra experiențelor trăite. Nu este suficient să treci prin multe. Trebuie să-ți dezvolți și obiceiul de a observa. Pentru că există întotdeauna o cauză și un efect. Un timp potrivit și unul nepotrivit. O legătură între ceea ce simți și ceea ce atragi în viața ta. O sincronizare.

Experiențele care au potențialul de a-ți marca istoria personală îți aparțin înainte chiar ca tu să o știi. Și ajung la tine prin cele mai nebănuite căi, în cele mai neașteptate momente. Cât timp vei alerga după ele, vor continua să se îndepărteze. Abia când înțelegi că nu poți avea nimic din ce nu e al tău și că ce îți aparține vine de bunăvoie la tine, te oprești. Și observi frumusețea din jurul tău.

Afli că atunci când cultivi o stare interioară de încredere, viața este liberă să-ți ofere ce are mai bun. Și tot ce tu îi oferi ei. 

Fii bun !

Micile tale fapte sau manifestări de bunătate pot schimba viaţa cuiva! Să nu te amăgeşti cu gândul că bunătatea ta nu va fi observată. Întotdeauna, oriunde ai fi, şi când o să ai impresia că treci neobservat, cineva o să te vadă. Nu mă refer aici la divinitate, ci mă refer la oameni. Oamenii te văd şi când dau impresia că nu sunt atenţi. Oamenii te analizează şi te observă, pentru că vor să facă asta.
Fiecare om vrea bunătatea cuiva. Un om are nevoie de bunătatatea ta!
Prin urmare, fii bun. Oferă un loc, zâmbeşte frumos, răspunde politicos, dăruieşte cu drag, priveşte cu îngăduinţă, ascultă cu interes, respectă.
Sunt micile manifestări de bunătate care pot să aibă un impact major în viaţa cuiva.
Fii bun! Nu ai nimic de pierdut.

E greu să fii un om bun, dar totuși unii reușesc. De ce reușesc?

Pentru că se încăpățânează să ierte, se încăpățânează să nu fie invidioși pe succesul altora, să nu stea în locuri în care știu că nu au ce căuta. Omul bun îl vezi de departe, dar preferi să treci pe lângă el, pentru că îl consideri oarecum ”fraier”, pentru că nu luptă așa cum fac ceilalți pentru a-și atinge idealurile, pentru că nu pune piedici celor din jur care tind spre aceleași lucruri ca și el, ba chiar îi mai ajută cum poate, pentru că nu se bate cu pumnii în piept că știe și că drege, ci își urmează drumul liniștit, fără tam-tam, fără să fie în centrul atenției.
Și totuși, și omul bun are scăpări…. și omul bun suferă. De ce suferă? Pentru că și el mai are gânduri ”umane” să le spunem. Și el are momente în care câte un gând urât cu privire la o persoană îi inundă mintea. Și atunci suferă. Suferă pentru că se gândește cu ciudă că este un om rău. Și luptă să schimbe lucrul acesta. Nu se lasă prins de rău, oricât de multe beneficii materiale i-ar oferi drumul acela.
Omul bun te iartă, nu îți poartă pică oricât rău i-ai fi făcut, dar va fugi de tine. Te va ierta, dar nu va accepta să primească în viața lui pe cineva care îl va îndemna să gândească urât, pe cineva care este dispus să sacrifice pe oricine și orice în jur pentru a-și atinge idealurile. Așa că va pleca pur și simplu. Va pleca chiar dacă să stea înseamnă să avanseze un nivel pe scara socială sau la serviciu, chiar dacă să stea înseamnă să câștige mai mulți bani sau atenție. Și cine îl poate condamna pentru lucrul acesta? Ai putea să îl acuzi că alege binele adevărat? Ai putea să îl condamni că nu vrea să te urască? Ai putea să îl condamni că este un om bun?''

Te gândești că nu ești norocos.

Că nimic nu ți se întâmplă din senin . Că nu există surpriză plăcută și pentru tine. Și nu există destin. Te gândești că ai muncit prea mult de fiecare dată ca să obții ceva, că indiferent cât ai luptat în cele din urmă ai pierdut, că fiecare zi este o continuă încercare de a dovedi ceva lumii. Te gândești la câte ai de făcut și la cât de puțin ai realizat. Te gândești că greșești undeva, că nu se poate să fii tu cel mai ghinionist dintre toți cei pe care îi cunoști. Te gândești poate că nu meriți să ți se întâmple lucruri bune, plăcute, frumoase. Că este posibil să nu procedezi cum trebuie. Că este necesar să faci aceeași pași pe care și alții i-au făcut înaintea ta. Pe scurt te gândește să copiezi viața altora, bucată cu bucată, ca mai apoi să o reciți în fața lumii întregi. Dar, ghici ce . Nimeni nu te va aplauda. Nimeni nu te va auzi. Și nimeni nu te va înțelege. Te vei gândi iar și iar că pur și simplu te-ai născut fără noroc. Te privești în oglindă și nu înțelegi ce este greșit, ce nu se potrivește. Te gândești la toate nimicurile posibile, la toate mărunțișurile, dar nu și la ce contează cu adevărat. Îți voi spune eu. Nu te gândești că TU ești principala eroare. Că de la tine pornește calcul greșit. Că indiferent cât vei munci sau cât efort vei depune rezultatul va fi tot cel eronat. În primul rând , plecăm de la premiza că nu suntem la fel de buni ca și exemplele din viața noastră. Cum gândurile influențează în mare parte atitudinea noastră , în momentul decisiv dăm înapoi fiindcă stima de sine scade iar respectul față de propria persoană este aproape nul. Ne lăsăm convinși și angrenați în această călătorie de vorbele celorlați, de exemplele și de poveștile de succes ale altora și eșuăm să o finalizăm cu brio. Originalitatea ne lipsește cu desăvârșire, și probabil gândind că o să fie bine dacă respectăm cantitatea și ingredientele rețetei perfecte vom ajunge să ne mai bucurăm de satisfacția unei munci bine făcute. Din viața ta lipsește inspirația și pasiunea, energia și determinarea, curajul și optimismul. Ești doar o copie din multe alte mii. Și vei continua să gândești prost și negativ dacă nu începi să-ți schimbi mentalitatea, dacă nu începi să lucrezi la propria dezvoltare . Tu ești cel care te reține, cel care te face să te îndoiești, cel care pune în cumpănă deciziile luate. Tu ești cel care stă între trecut și prezent, cel care gândește în loc să acționeze. Te gândești cu teamă la viitor pentru că nu poți să crezi că poți face ceva spectaculos cu viața ta, că ești destinat lucrurilor mărețe, că dacă vrei poți face orice. Efortul își arată rezultatul după ce refuzi să te oprești, după ce cazi și te ridici, după ce-ți alungi regretele și treci la treabă. Când ești la pământ, când deprimarea și tristețea îți bat la ușă, gândește-te la tot ceea ce contează cu adevărat pentru tine, și vei realiza că banii sau motivația financiară nu te fac om și nici nu îți aduc fericirea. Propuneți să fii fericit, nu bogat. Propuneți să fii tu însăți, nu altcineva.

Bucuria de a dărui

"Un dar nu e nevoie să fie ceva material, un obiect, oricât ar fi el de frumos sau valoros. Un dar adevărat și ușor de oferit e acela care vine din suflet, pe care îl oferi cu bucurie și care, prin faptul că l-ai oferit îți aduce împlinire și mulțumire. Poate fi un zâmbet, un gând bun sau o încurajare. Chiar și un umăr pe care un prieten are nevoie să plângă poate fi un mic dar dacă îl oferi la momentul potrivit. Poate că el nu are nevoie decât să-i acorzi puțină atenție și să-l asculți, să-l lași să vorbească și să-și spună of-ul.
Este posibil ca ceea ce oferi să ajungă la persoana care primește într-un moment în care simte că nu mai are nicio speranță, nicio bucurie, când are senzația că tot ce o înconjoară îi este potrivnic. În astfel de clipe micul tău dar poate deveni ceva extrem de valoros, o mică rază plăpândă se poate transforma într-o lumină strălucitoare care dă acelei ființe puterea să continue, să meargă mai departe.
Poate nu vei ști niciodată dacă și în ce fel a fost de folos ceea ce ai oferit, dar poate că nici nu este nevoie. Simplul fapt de a dărui fără a aștepta recunoștință cred că ne poate face mai buni, mai atenți la noi înșine și la ceilalți, la bucuria noastră și a celor din jur. Este posibil ca uneori cel ce primește să fie atât de preocupat de propria persoană, de propriile probleme încât nici să nu observe că i se oferă ceva. Asta nu ar trebui să ne descurajeze, ci, dimpotrivă, îi mai oferim ceva și altă dată. Și, poate, cândva vom avea șansa de a vedea în privirea lui acea sclipire, acel zâmbet, acea lumină ce apare în ochii unui copil care a primit jucăria pe care și-o dorea.
Trăim într-o lume în care oamenii au uitat să ofere, să iubească, ba chiar și să zâmbească, o lume în care propria persoană e mai importantă decât orice altceva. Cu siguranță ne-ar fi tuturor mai bine dacă am oferi mai mult din ceea ce poate, la rândul nostru, ne-ar plăcea să primim.
Este foarte important ca darul să vină din inimă, să-l oferi cu drag și cu plăcere, să pui în el o fărâmă din sufletul tău, căci atunci are mai multe șanse să ajungă acolo unde trebuie, unde este nevoie de el. Abia atunci vei simți acea mulțumire, acea bucurie lăuntrică de a oferi.
Cum ar fi dacă fiecare dintre noi am dărui câte ceva în mod conștient în fiecare zi? La urma urmei, dacă s-ar întâmpla așa, fiecare ar avea la rândul său cel puțin o șansă să primească ceva. Îmi și imaginez o lume plină doar de zâmbete, de bucurie și gânduri bune."

Sint un OM puternic !

Am crescut alături de oameni care m-au învățat că există încredere, sinceritate, siguranță, loialitate. Mi-au oferit toate astea plus iubire sinceră. M-au învățat că este omenește să greșești dar, asta nu te face un om slab, decât dacă nu ești capabil să îți asumi greșeala și să încerci să o repari. Un om puternic își cunoaște și recunoaște slăbiciunile, un om puternic va oferi sinceritate, loiali...tate, siguranță celor din jur. Și iubire, sinceră. Pentru că adevărata iubire nu are nevoie de garnitura frumos colorată a minciunii.
Mi-a fost de folos? Uneori aș zice că nu. Am fost mințit, trădat, înșelat. Tocmai pentru că am avut încredere.
Mi-a fost de folos? Aș zice că da. Am sufletul ușor, împăcat, fără povara minciunii, trădarii. Sunt un om puternic!