Optimismul

Optimismul este contagios. Este ca o ” răceală ” binevenită care îți invadează tot organismul, îți colorează obrajii, sufletul, gândurile și te fac să râzi încontinuu. Ador să stau pe lângă oamenii ” infectați ” de optimism și bună dispoziție, ador să le împrumut glumele, ador să fiu în convalescență. Care sunt beneficiile acestei stări ? Ei bine, optimismul ne oferă o altă perspectivă asupra vieții mai încrezătoare, mai luminoasă, mai ușoară. Optimismul stă la baza viselor născute seara târziu când somnul întârzie să apară, când gândurile roiesc în mintea ta , când sufletul se liniștește doar la promisiunea că îți vei îndeplini visele unul câte unul. Aud tot felul de remarci care au ca punct central optimismul. Cum poți să fii atât de senin, atât de calm, atât de zâmbitor când ți se întâmplă atâtea lucruri rele ? Întrebarea corectă pe care ar trebui să ne-o punem este : ” În ce fel aș putea influența lucrurile care mi se întâmplă ? Oare dacă m-aș supăra, aș striga, m-aș întrista sau aș urî pe toată lumea aș rezolva ceva ? Oare problemele ar dispărea ? ” Și numai după ce vor fi puse aceste întrebări, numai atunci vom fi în stare să zâmbim, să ne relaxăm , să învățam să acceptăm cu detașare tot ce ni se întâmplă, și nu în ultimul rând să învățăm cum putem aduce optimismul în viața noastră, cum îl putem creea, cum îl putem reține cât mai mult. Haideți să ne molipsim de la ceilalți de acest virus, să ne lăsăm cuceriți de efectele lui și să sperăm că nu îl vom alunga niciodată din viețile și din sufletele noastre. 

VIATA

Viața nu este întotdeauna roz, dar mereu ne surprinde plăcut. Dacă suntem deschiși oportunităților și schimbării, dacă suntem capabili să vedem dincolo de obișnuit și rutină atunci putem spune că viața are un colorit deosebit. Sunt și momente în care ți-este greu până să și respiri însă depinde foarte mult de modul în care reușești să gestionezi gândurile și trăirile respective. Nu este ușor să duci o viață fără griji, de cele mai multe ori este suficient să apară o singură problemă ca noi să cedăm și să ne rupem de credință și speranță. Când totul în jurul tău pare că se destramă nu poți decât să speri că vei fi suficient de puternic încât să reziști furtunii și să te rogi să fie bine. Este singurul gând care ne ajută să suportăm trecerea de la bine la rău. Viața ne oferă multe cadouri, unele menite să ne transforme în firi puternice și curajoase, altele menite să ne surprindă plăcut și să ne facă să privim înspre viitor cu relaxare și pace în suflet. Un om frumos vede în jur doar frumusețe și extraordinar. Unul puternic vede în greutăți și obstacole , încercări și teste. Fiecare dintre noi vedem lucrurile în felul propriu și nimeni nu ne poate schimba părerea. În schimb viața ne oferă multe oportunități și semne ca noi să ne dăm seama la timp și să ne învățăm lecțiile. Ni s-a dăruit viața fără altceva suplimentar, viața și atât. Unii dintre noi reușesc să o înfrumusețeze, să se bucure de naturalețea, minunile și magia ei, pe când ceilalți nu reușesc să-i înțeleagă taina la timp și se întristează pe măsura ce trece timpul la gândul că ei nu au fost la fel de norocoși. Trăim din comparații, din ” uite ce a făcut Gigel , hai să facem și noi ca el ” , din poveștile de succes ale altora, crezând că dacă vom duce o viață asemănătoare vom fi mai fericiți și mai mulțumiți. Nimic mai fals. Trăiește-ți propria viață. Fă propriile greșeli. Învață din ele. Ai curajul și asumă-ți deciziile. Să nu te sperie călătoria spre o destinație necunoscută. Și nici faptul că nu reușești să găsești drumul corect. În viață adesea calea cea mai scurtă nu este și cea corectă. Fii entuziast în căutarea ta. Găsește soluții. Fii pozitiv. Nu te opri până nu ai ajuns la destinație, chiar dacă rucsacul te împovărează și drumul devine mai greu. Amintește-ți că o călătorie de o mie de mile începe cu un prim pas.
Da, viața este roz pentru cine poate să-i simtă nuanța.

Scopul meu în viață...

Scopul meu în viață nu este să rezist. Nici să mă străduiesc să duc o viață bună, doar fiindcă acesta este principiul după care majoritatea dintre noi acționează. Scopul meu în viață nu este să rămân atașat vreunui moment anume, nici unui timp anume și nici unei persoane anume. Scopul meu în viață nu este să renunț, să nu mai visez, să nu mai sper, să nu mai îmi doresc lucruri frumoase. Scopul meu în viață nu este să mă strecor printre greutăți și nici să mă plâng de ceea ce întâlnesc.

Scopul meu este să triumf. Să îmi trăiesc viața, așa cum este ea, cu bune și rele, cu bucurii și neplăceri, cu farmec și simplitate. Scopul meu este să mă bucur de echilibru, de plenitudine, de vastitate și miracol. Scopul meu este să nu permit nimănui să interfereze cu ceea ce simt, gândesc și trăiesc. Scopul meu este să înfloresc și să nu-mi regret deciziile. Scopul meu este să zâmbesc zi de zi, să mă simt bine, să fac ceea ce-mi place, să mă bucur de iubire, frumusețe și magie ori de câte am posibilitatea. Scopul meu este să duc o viață simplă, dar fericită. Veselă dar liniștită. Mulțumitoare dar binecuvântată. Scopul meu în viață este să învăț cum să fiu fericit, cum să fiu un om mai bun, cum să mă iubesc și cum să iubesc pe cei din jurul meu. Nu mă agăț de lucruri, nici de momente sau amintiri, nu mă agăț decât de speranța care mă aduce mai aproape de visele mele și de voința lui Dumnezeu.

Scopul vieţii nu este de a învinge, ci de a creşte şi a contribui. Când priveşti înapoi la tot ce ai făcut în viaţă, vei avea mai multă satisfacţie din bucuriile pe care le-ai adus în vieţile altora decât din timpurile când i-ai întrecut şi învins pe alţii.

Fii sincer cu tine și caută în interiorul tău adevăratul scop al vieții tale.

Normalitatea ta ar fi bine sa fie politetea si comportamentul frumos.

Nu te costa nimic sa fii politicos, sa zambesti, sa ramai calm si asertiv, sa-i tratezi pe oameni cu consideratie si respect, indiferent de felul in care aleg ei sa se comporte.
Comportamentul tau vorbeste despre tine, la fel cum comportamentul altor oameni arata felul in care sunt ei structurati in interior.
Dupa cum vezi in jurul tau, oamenii reactioneaza cu agresivitate foarte usor, sunt mai predispusi sa aiba cuvinte si comportamente negative decat pozitive. Poate agresivitatea lor este o maniera de aparare sau poate de atac - se simt atacati si atunci intra in ofensiva sau in defensiva. Insa, atunci cand tu observi un astfel de comportament si stii ca intentia ta nu a fost una negativa, gandeste-te ca ai de-a face cu un om care sufera in interiorul sau, poate are o zi proasta sau cine stie ce alte motive il determina sa fie agresiv.
Un om care clocoteste in interior, care este incarcat de problemele vietii si nu stie inca sa si le gestioneze intr-o maniera constructiva, sau poate un om care se simte indreptatit sa fie agresiv din ratiuni stiute doar de el, va avea tendinta sa reactioneze cu furie, agresivitate, rautate, etc. Nu ajuta la nimic ca si tu sa iti pierzi controlul si sa te lasi atras in realitatea lui negativa. Este lupta pe care acel om o poarta cu el insusi in primul rand, nu are niciun sens sa devina si lupta ta.
Ramai calm si politicos si in fata "furtunii" altor oameni, delimiteaza-ti ferm limitele si granitele de interactiune cu el si nu permite sa fii influentat de cuvintele si comportamentele disfunctionale ale altora.
Comportamentul tau vorbeste despre tine, iar comportamentul altora despre ei.

FIECARE OM !!!!

Fiecare om cauta ceva...in viata...aici, virtual....unii cauta pur si simplu prieteni(comunicare), altii cauta iubirea, acel sentiment care te face sa simti ca traiesti cu adevarat.....altii cauta doar aventura, distractie....totusi toti cautam ceva ce nu avem,in viata noastra, altfel am face altceva decat sa deschidem in fiecare zi calculatorul, sa vedem ce am primit, cine si-a adus aminte de noi....
in spatele ecranului se ascunde un suflet real . .cu dorinte, cu tristeti, cu bucurii, cu neimpliniri......UN SUFLET....ca si al nostru...si trebuie sa facem in asa fel incat sa-l bucuram, sa-i aducem un zambet pe buze......nu sa-l mintim, sa-l ranim , sa-l amagim....e ca si cum ne-am minti pe noi insusi....si e pacat....pentru ca pana la urma vom fii mintiti la randul nostru.....nimic nu ramane neplatit in viata....Poti sa-i iubesti pe toti oamenii cu aceeasi dragoste , dar nu astepta niciodata nimic de la ei, fiindca in clipele tale cele mai grele vei fi mereu singur. Multi vor fi alaturi de tine la cele mai mari bucurii ale vietii tale si la cele mai impresionante succese, dar aproape nimeni nu va fi langa tine atunci cand vei suferi."Sunt momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi...
"""Nu pierde timpul cu cineva care nu e disponibil sa si-l petreaca pe al lui cu tine"”

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta."Dragostea este cea mai frumoasă muzică în partitura vieţii. Fără ea ai fi un etern necunoscut în corul imens al umanităţii." Lumea virtuala…milioane de oameni, milioane de fotografii, milioane de sperante…si aproape tot atatea minciuni, incertitudini si dezamagiri. Dupa o zi infernala te asezi in fata calculatorului si incepi sa traiesti o alta viata…vrei sa scapi din cotidianul pe care nu-l mai poti suporta, sa scapi de oamenii pe care-i intalnesti zilnic si care sunt invariabil plictisitori…vrei sa visezi…vrei sa speri… Iluzii pe care ti le creezi in inconstienta…te rupi de realitate si visezi ca ti se va intampla ceva frumos, ca vei intalni oameni deosebiti…asa cum nu exista acolo, afara "…probabil cu multi dintre ei ai facut vreodata un schimb de priviri undeva…fara sa stiti ca va veti intalni undeva peste timp, in aceasta lume… Uiti de tot si de toate, traiesti intens fiecare secunda aici, iti bate inima cu putere cand vezi un profil care te-a atras…”poate este el cel pe care il astept” …”poate este ea cea pe care o caut”… apoi dezamagire…si cauti iar…si iar… Ne irosim timpul pe care nu il avem in cautarea a “ceva”…de multe ori nici noi nu stim de ce o facem… Multi poate sunt casatoriti si vor sa scape de rutina de zi cu zi…de partenerul cu care traiesc ani lungi de monotonie…vor sa invete sa iubeasca din nou, vor sa fie iubiti cu pasiunea de care au avut parte candva…se hranesc cu iluzii… Intotdeauna oamenii pe care ii intalnim aici sunt, in opinia noastra, mult mai buni decat cei de “afara”…asta pentru ca aici au curajul de a-si descoperi sufletul. Cu o masca pe fata oricine are curaj…ne putem asemui oarecum cu hotii… suntem hoti de suflete, de fotografii…fiecare dintre noi avem poze cu oameni pe care nu i-am intalnit si poate nici nu-i vom intalni vreodata in viata… Asteptam cu nerabdare un raspuns la vreun mesaj trimis in eter…emotii, framantari… Este greu sa intalnesti in viata reala o persoana pe care ai cunoscut-o aici…va fi cu siguranta o alta persoana decat cea pe care o asteptai, pe care ti-o imaginasei...sau poate este mult peste asteptarile tale...si, in acest caz, este si mai greu. Te straduiesti sa placi, sa faci fata situatiei, ii simti privirea acuzatoare…si stati o ora fata in fata, fara sa reusiti sa legati o conversatie decenta…”ne auzim la telefon”…”mai vorbim maine”…o sarutare pe obraz sau pe gura…si, din momentul in care ti-a intors spatele, simti ca nu va veti mai intalni niciodata! Suntem toti vanzatori de iluzii… si in acelasi timp cautatori de comori!!!

Cum să atragi binele de partea ta și să elimini tot ce este nociv pentru sufletul tău?

Nu poți pur și simplu să te trezești într-o bună zi și să spui: gata, mă apuc de treabă, iar apoi să ștergi praful prin încăperile sufletului tău, adunând colbul, resturile, și să dai cu mopul.
În schimb poți să te trezești într-o bună zi să vezi ce lipsește vieții tale și sufletului tău, și să iei atitudine.
Mulțumește-i lui D-zeu înainte de a începe ceva, pentru orice nimic care te bucură și care trezește în sufletul tău un soi de bucurie lăuntrică, că te-ai trezit în această zi, că ai tot ceea ce ai nevoie ca să fii plin/ă de succes. Simte-te binecuvântat/ă pentru că D-zeu merge alături de tine, laudă-L, împărtășește tot ceea ce El a făcut pentru tine, dă speranță celor care au uitat că-L au aproape și vei simți diferența.
Gândește pozitiv ca să ai parte de curățenie interioară, vorbește plăcut și trezește zâmbete în calea ta. Simte dragostea care te înconjoară, bogăția și plenitudinea vieții, veselia și frumusețea naturii. Dacă sufletul tău este curat și aerisit, la fel este și mintea ta, iar toate aceste gânduri și sentimente minunate se vor revărsa asupra ta, asupra trupului tău și îl va însănătoși.
De multe ori boala trupească are rădăcini în suflet sau în minte.
De cele mai multe ori gândurile negative, grijile, supărările, tristețea, regretele ajung să ne încolțească în trupuri și să ne îmbolnăvească.
Cum putem atrage sănătatea de partea noastră?
Ușor, atât de ușor, păcat însă că nu dăm importanță semnalelor de alarmă. Nu ne îmbolnăvește ceea ce „băgăm” pe gură, ci ceea ce scoatem sau introducem în suflet. Primul care are de suferit este sufletul, pentru că nu îl îngrijim așa cum trebuie, pentru că omitem să-l hrănim cu fapte bune, cu sentimente nobile și plăcute, cu gânduri frumoase și pozitive.
De la acest aspect pleacă toate...fericirea, armonia, dragostea. Totul pornește din suflet.
Cel mai sensibil și mai puternic organ al nostru este sufletul care pe toate le cunoaște, le trăiește, le simte și le primește înăuntrul său.
Iubește ca să atragi dragoste, dăruiește ca să atragi bogăție, fă bine ca să-ți fie bine. 

Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii.

Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi
recuperate.
Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. 

IUBIREA

Este extraordinar sa iubesti, dar dragostea unei persoane nu-ti poate umple golul din suflet.
Umplerea acestui gol este responsabilitatea ta. Ai nevoie sa iubesti si sa te afirmi pe tine insuti zi de zi, clipa de clipa. 
Fara iubire de tine insuti, indiferent cata iubire primesti de la partenerul tau, nu este de ajuns.
A cauta sa obtii iubirea de la o alta persoana inseamna a te comporta precum alcoolicul care cauta sa obtina fericirea de la o sticla. Cu cat bea mai mult, cu atat mai putin satisfacut se simte - si cu atat doreste sa bea mai mult.
Toti suntem dependenti de starea de a fi indragostit. Dar, dupa ce am "cazut" de cateva ori si ne-am rupt cateva oase emotionale, e de asteptat sa devenim putin mai intelepti.
Stim ca partea cea mai frumoasa, atunci cand te indragostesti, nu va dura.
Stim ca mai curand sau mai tarziu, va trebui sa fim autentici unul cu celalalt. Aceasta este deosebirea intre idila si parteneriat.
Idila este o incercare de a mentine dependenta. Ea are o viata foarte scurta.
Parteneriatul este un dans a doi oameni obisnuiti, care invata sa traiasca impreuna, zi de zi. Este o scoala plina de provocari. Adeseori, este mai mult munca decat joaca. Si, cu siguranta, necesita mai multa adaptare psihologica, decat pot oferi ani intregi de terapie!
Nu absolvim aceasta scoala intr-un an sau doi. Ne trebuie multi ani.
Poate chiar o viata intreaga, ca sa-i asimilam intreaga programa.

Lucruri mărunte dar prețioase.

Savurează lucrurile mărunte, căci odată te vei întoarce şi vei exclama: 

Acelea au fost cu adevărat lucrurile importante din viaţa mea!
Cat mai dureaza sa ne dam seama ca lucrurile care contribuie la fericirea noastra sunt gratis ? 
Ca ele stau la dispozitia noastra si asteapta sa fie culese de doritori? 
Cand o sa realizam importanta si valoarea lucrurilor marunte, a senzatiilor si a sentimentelor curate ?
Cand o sa incetam sa vanam himere, si sa ne bucuram de ce se afla in fata noastra?
Realitatea, este ca desi toate lucrurile de care avem nevoie in viata ne apartin deja, numai ca noi ne-am instrainat cumva de ele in cautatea noastra avida dupa bani, pozitii sociale, lucruri materiale.
Nu le mai vedem fiindca in mintea noastra ” a avea valoare ” si ” a te face fericit ” nu mai au acelasi sens. 

Iubirea, grija, increderea, ajutorul, prietenia, familia, nu sunt decat lucruri fara importanta, pe care cel mai adesea le ignoram.
Rasaritul soarelui, micul dejun servit in familie, melodia preferata, ciripitul pasarilor, dansul fluturilor, zambetul oamenilor cu care interactionezi,
imbratisarea persoanei dragi, nimic din toate astea nu-ti mai ating sufletul.
Cand o sa realizam ca nu avem nevoie sa alergam dupa lucruri materiale ca sa obtinem fericirea sufleteasca ?
Poate atunci cand va fi de prea tarziu.
Poate in momentul in care vom pierde incetul cu incetul aceste lucruri minunate , pentru care ar trebui sa fim recunoscatori. 

Poate, atunci cand ne vom trezi batrani, monotoni, bolnavi, singuri, nefericiti, neimpliniti, vom constientiza cat de mult am pierdut.
Cat de mult putem cladi, cat de departe putem ajunge si ce oameni putem deveni, daca nu uitam aceste lucruri minore. 

Cu siguranta, veti fi fericiti si bogati . Va veti putea indeplini toate dorintele avute vreodata.
Dar, tineti minte, ca aceasta fericire este doar temporara, tine atat cat tin si banii.
O minte stralucita va investi in oameni, in dragoste, in bucuria produsa de lucrurile marunte, in sanatate, in grija si incredere,in familie si in copii vostri, in suportul prietenilor, intr-o viata implinita si fericita.

Asta nu e dragoste!

Spui că ai iubire, dar când împarți, partea mai mare, mai frumoasă o păstrezi pentru tine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu caută ale sale. Când vine vorba să jertfești din lucrurile tale, preferi să le uzezi și să le strici pe ale altuia. Asta nu-i iubire! Dragostea este jertfelnică.

Când este nevoie de ajutor, situațiile mai ușoare ți le alegi tu, cele mai grele le lași celuilalt. Asta nu e dragoste! Dragostea este binevoitoare. Dragostea nu se bucură de nedreptate. Dragostea nu este vicleană.
Când nu-ți mai trebuie un lucru și-l dai altuia, te crezi milostiv și că faci un mare bine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu dă nimic ce nu ar fi primit cu bucurie.

Dacă ești nevoit să aștepți 5 minute în plus, te mânii, aduci reproșuri și mustrări. Asta nu e dragoste! Dragostea îndelung rabdă. Dragostea nu se aprinde de mânie.
Când ți se greșește, aduci aminte greșeala toată viața, deși spui că ai iertat. Nu-i așa iubirea! Dragostea nu ține minte răul.
Când ajuți pe cineva și aștepți înapoi spunând: „Eu ți-am dat atât! Eu cât te-am ajutat!” Asta nu-i iubire! Dragostea nu se trufește. Dragostea nu pune condiții. Dragostea nu are măsură. Când oferi iubire numai dacă primești iubire, asta nu e dragoste! Dragostea nu este condiționată.
Când susții o idee, nu cedezi până nu dovedești că ai dreptate, preferi dreptatea în schimbul păcii. Nu-i așa iubirea! Dragostea e plină de bunătate.

Când greșește cel de lângă tine, nu-i acoperi greșeala și spui în gura mare: „Nu eu!” Asta nu-i iubire! Dragostea pe toate le acoperă, le îndură. Când aproapele tău a reușit ceea ce tu nu ai reușit, e mulțumit, fericit și iubit de lume, tu îi invidiezi darurile și priceperea, spunând cu fățărnicie: „Bravo, prietene, mă bucur pentru tine.” Asta nu e dragoste! Dragostea nu pizmuiește.
Dragostea nu e fățarnică. „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13)

Ganduri

Gândurile de astăzi m-au purtat departe … la ceea ce facem ca să avem ceea ce ne dorim, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce renunțăm sau la ceea ce irosim în dorința nebună de a avea cât mai mult.
M-am gândit la toate cele pe care le avem, dar pe care nu le prețuim. La toate cele care sunt în viața noastră, la toate cele care fac parte din noi, la toate cele care ne-au transformat în cei care suntem astăzi.
M-am gândit serios la tot ce am cumulat în viața asta, la tot ce poartă numele nostru, la tot ce am cumpărat din banii noștri, la tot ce avem, dar nu este suficient.
Și ca o paralelă m-a izbit un gând nebun la ceea ce dăm altora din ceea ce avem noi. Cât de mult am dăruit? Ce am dăruit? Când a fost ultima oară când am dăruit ceva?
Cum stăm la capitolul daruri? Am făcut pe cineva fericit astăzi? Am reușit să facem pe cineva să zâmbească astăzi?
Atunci când dăruim, o facem din ceea ce avem. Din ceea ce am strâns de-a lungul vieții. Bani. Produse. Alimente. Daruri care nu ajută decât pe moment. Daruri care nu țin de cald, care nu țin de foame, care nu ajută să ieși din ceață. Daruri care împacă conștiințe, însă nu și suflete.
De aceea, atunci când dăruim ceva cuiva trebuie să o facem din ceea ce suntem. Să dăruim zâmbete. Speranță. Grijă. Iubire. Empatie.
Darurile cele mai prețioase sunt cele care nu au preț. Cele care nu se numără, nu echivalează cu un serviciu, nu se transformă în datorii.
Cel mai prețios dar pe care-l putem face celor dragi și nu numai este timpul. Timp în care stai și-i asculți. Timp în care-i sfătuiești și le arăți că-ți pasă. Timp în care îi învălui în dragoste și preocupare. Timp în care le inoculezi speranță și credință. Timp pentru ei, timp pentru tine și timp pentru suflet.
Să dai întotdeauna din ceea ce ești. Ca om. Ca prieten. Ca suflet trecut prin viață.
Tu știi care sunt nevoile celor din jur. Tu știi care sunt lipsurile. Tu știi care le sunt așteptările. Tu știi ceea ce așteaptă de la tine.
Nu mâna este cea care stă întinsă ca să primească ceva, ci sufletul este cel care stă și tânjește după un dar special.
Să dai orice, oricât, oricum … să dăruiești fără să aștepți nimic în schimb – ce sentiment prețios și atât de rar întâlnit, din păcate … 

OAMENII CURAJOSI!!!!

''Ei bine, oamenii curajoși sunt aceia care-și poartă sufletul la vedere… Sunt aceia care zâmbesc din inimă…. și cred cu tărie că după nori întotdeauna răsare soarele... Sunt aceia care ne înfrumusețează zilele, prin frumusețea lor interioară, prin cuvintele de îmbărbătate adresate nouă , prin lipsa de tensiune. tulburare sau neliniști….
Oamenii curajoși sunt aceia care înfruntă fiecare obstacol cu energie și credință, cu tărie de caracter, cu mintea relaxată și optimistă….
Oamenii curajoși sunt aceia care nu se tem să cadă, care nu se tem să piardă, care nu se ascund după deget…. Sunt aceia care se ridică după fiecare cădere, cei care preferă adevărul înainte de toate, cei pentru care momentul prezent reprezintă șansa unică de a-și împlini visurile….
Oamenii curajoși au griji, au temeri, au gânduri și întrebări ca orice om obișnuit, dar ceea ce îi fac speciali și unici este tocmai forța lor de a depăși aceste greutăți într-un mod natural și simplu…
Oamenii curajoși sunt aceia care nu se tem să se încreadă în cei care i-au dezamăgit, cei care nu se tem să iubească , cei care nu se limitează la a judeca și la a ponegrii pe alții….
Oamenii curajoși sunt aceia care privesc cu detașare și fermitate spre necunoscut, cei care îndrăznesc să întindă mâinile spre sutele de oportunități care le ies în cale, cei care visează și luptă pentru realizarea viselor sale….
Omul curajos este deosebit doar prin felul său de a fii, atât de diferit de cel al oamenilor obișnuiți, incomparabil și de neegalat...

Omul curajos există în fiecare dintre noi ca parte integrantă din ceea ce suntem și se manifestă diferit în funcție de reacțiile noastre…. Ești temător ?.... Ești neliniștit ? ….Ai întrebări ? ….E normal…. Fii curajos !!!''

Respect oamenii...

Poate fi un om poleit cu aur, poate fi deţinătorul celor mai apreciate diplome universitare, poate avea toate bogăţiile lumii, dar dacă nu are bun simţ, degeaba este şi degeaba are.
Port un deosebit respect oamenilor care au bun simţ.
Respect oamenii care, deşi sunt grăbiţi, ştiu să înceapă orice mesaj și orice abordare cu un salut.
Respect oamenii care ştiu că orice favor merită răsplătit cu un “Mulţumesc!”.
Respect oamenii care, atunci când intră într-un spaţiu în care se află alţi oameni, salută.
Respect oamenii care nu râd de cei pe care-i consideră inferiori prin prisma educaţiei, culturii, a defectelor fizice sau a condiţiei sociale.
Respect oamenii care nu iau ultima prăjitură de pe platou, dacă mai sunt şi alţi oameni în jur.
Respect oamenii care nu stau tot timpul cu mâna întinsă şi care nu abuzează de bunătatea altora.
Respect oamenii care nu se pun mai presus de alţii, care nu trăiesc cu impresia că li se cuvine totul, care ştiu să îşi aştepte rândul şi care nu calcă lumea în picioare pentru a ajunge la ţelurile lor.
Respect oamenii care nu îşi câştigă imaginea imaculată înjosind şi pătând imaginea altor oameni.
Respect oamenii care nu folosesc cuvinte insalubre pentru a descrie alţi oameni.
Respect oamenii care cunosc limita dintre decenţă şi indecenţă, care îşi ţin curiozităţile în frâu şi care nu dau buzna în intimitatea personală a cuiva cu întrebări lipsite de pudoare.
Respect oamenii pe care nu-i încântă bârfele de budoar şi care nu răspândesc zvonuri.
Respect oamenii care, în loc să adopte o atitudine agresivă faţă de ceva ce dezaprobă, îşi susţin ideile într-un mod civilizat, fără a-şi impune propriile idei.
Respect oamenii care nu pângăresc locurile prin care trec şi care nu lasă mizerie în urma lor.
Respect oamenii care respectă alegerile şi convingerile religioase ale celorlalţi.
Respect oamenii pentru care credinţa nu este doar o podoabă de arătat lumii şi care nu înjură şi nu gândesc rău despre oameni de îndată ce s-au îndepărtat de Biserică.
Respect oamenii care se respectă având o purtare demnă, care nu decad de îndată ce sunt scoşi din sărite.
Respect oamenii care ştiu când trebuie să se retragă şi când trebuie să abandoneze lupte inutile care doar i-ar înjosi.
Respect oamenii sinceri şi asertivi.
Respect oamenii care nu îşi degradează calitatea de om, indiferent de provocările pe care le au de înfruntat.
Respect oamenii care respectă oamenii.
Pentru mine, superioritatea înseamnă omenie, iar inferioritatea lipsei acesteia.
Respect în egală măsură un doctor docent şi un măturător de străzi, cu condiția să fie oameni

Ai grijă ce om ești!

Ai grijă cum te porți cu oamenii și ce le faci. Nu răspunde răului cu rău pentru că ajungi la fel ca cei cu care nu-ți doreai să semeni. Viața are modul ei de a face dreptate, nu încerca să-ți faci de unul singur. Lasă lucrurile așa cum sunt și mergi mai departe. Roagă-te pentru cel care te-a rănit, cu intenție sau fără, pentru că el e cel pierdut, nu tu. El e cel care și-a pierdut timpul mințind, înșelând sau bârfind. Tu ești acel care și-a urmat sufletul, nu gândurile.
Gândurile sunt cele care ne sperie. Ne fac să ne îndoim de oameni și de sinceritatea lor. Ne fac să ne comportăm diferit de teamă că am putea fi răniți vreodată. Gândurile ne țin în gardă. Ne limitează simțurile, prezentul și viitorul și ne aduc permanent în față trecutul ca experiență de necontestat.

Câți dintre noi nu am ajuns cel puțin o dată în genunchi în fața vieții...?

Câți nu am plâns în interiorul nostru fără ca nimeni altcineva să ne audă...? Câți nu am căutat brațe în care să ne cuibărim dar fără să le găsim vreodată...? Câți nu am simțit că trebuie să ne ridicăm de jos deși nimeni nu ne aștepta acolo sus...? Și am strâns din dinți, am înghițit lacrimi, am ignorat dureri și ne-am ridicat știind că lovituri vor mai veni din partea vieții, că singurătate vom mai simți de-a lungul ei, că vor mai fi clipe în care toți și toate ne vor uita... Cu viața însă trebuie să te bați mereu și uneori să o lași să te doboare tocmai pentru a te ridica de jos de 10 ori mai puternic/ă decât erai înainte de a cădea... Lupta cu ea se va termina doar la ultima bătaie de inimă, până atunci trebuie să ne plătim înfrângerile cu lacrimi și victoriile cu zâmbete... Fruntea sus ...dacă azi plângi amarnic în genunchi, mâine cu siguranță vei zâmbi frumos în picioare. O nouă zi te așteaptă să-i deschizi ușa sufletului și să dăruiești lumina și iubirea, zâmbetul și speranța celui/celei din viața ta... Și dacă vei face asta cu toată inima, se vor întoarce la tine înzecit, iubirea pe care ai dăruit-o, împlinirile pe care le așteptai.