ASA SINT EU...

Nu sunt urat,dar nici zeu Nu sunt bun,dar nici prea rau Nu sunt floare si nici pom Sunt ceea ce sunt: un om. Nu sunt mare,dar nici mic, Am curaj dar mi-e si frica, Am sperante si visez, Pot sa cant si sa dansez. Nu sunt inger dar nici drac, Pot sa ma cert dar sa si tac, Nu sunt perfect,mai si gresesc Dar pot sa ascult si sa vorbesc. Nu sunt proast si nici desteapt, Nu vad stramb,ci sunt doar drept, Nu urasc,nu ma razbun Si aleg din viata doar ce-i bun. Nu sunt trist,nici fericit Pot sa iubesc chiar daca nu-s iubit, Nu sunt moale,dar nici de fier, Nu sunt naiv,nici nu disper. Nu sunt sarac,n-am nici averi, Rezist si lupt cand am "caderi", Sunt un chip pierdut in lume... Cu o viata si un nume. Nu mi-e rau,dar nici prea bine, Am tupeu dar si rusine Si pot spune intr-un final, Ca sunt ca orice om normal. Asta sunt,asa ma cheama, Cine vrea,ma baga-n seama... Iar cui nu-i place felul meu, N-am ce-i face...ASA SUNT EU!

Recunosc,e preluare dar mi-a placut foarte mult.

Optimist...dar pana cind?

O buna parte din viata mea am fost foarte optimist si m-am considerat o pesoana norocoasa. Toate mi-au iesit cum voiam.... Fiecare treapta a vietii la momentul potrivit, cand ma consideram pregatit sa o trec. Cand parea ca totul merge in linie dreapta, ca pot fi linistit fara emotii prea mari, viata a inceput sa-mi dea suturi. Initial mai usoare, iar apoi din ce in ce mai puternice. Am ajuns la un moment dat sa ma simt ca un boxer prins in corzile ringului si meciul continua fara sa bata niciun gong. Cea pe care o provocasem era propria viata...parca incearca sa vada cat de puternic sunt, cat pot duce...S-au poate ca viata are grija de mine sa nu ma plictisesc...monotonia, linia dreapta plictisesc. Pai cum, "draga viata" ma pune la incercare. Ce sa zic, imi vine sa rad acum...ce viata interesanta am asa, brusc, instantaneu, deodata... Eu care iubesc stabilitatea, linistea acum sunt in ipostaza omului care in fiecare zi se mai loveste de ceva. Cred ca in interiorul meu am o gramada de vanatai si cucuie..grea lupta asta. Dar ma tin tare, ce puii mei,lasa ca-i arat eu vietii! Ha! Se zice ca cel care rade la urma rade mai bine, dar sa nu rada ca prostu'. Oi vedea...zise orbul... Imi indrept spatele si zambesc la intimidare...atitudinea conteaza...si poate s-or speria problemele de mine si or fugi care incotro si vor disparea (ca nici altora nu vreau sa le dau, ce egoist sunt). Pana la urma, lupta conteaza si nu sfarsitul ei, la fel cum in viata nu conteaza sfarsitul ci cat de frumos ai trait, si cu bune si cu rele.

VIATA

În viaţă există şi supărări şi bucurii. Suntem vulnerabili când avem greutăţi, poate pentru că în acel moment le punem înaintea fericirii, le vedem numai pe ele. Să păstrăm în inima noastră un colţişor neîntinat...rezervat numai fericirii sufletului, în care să ne întoarcem când avem greutăţi, în care să ne încărcăm pozitiv şi să reuşim să anihilam partea negativă. Fii risipitor cu iubirea...fă-ţi timp să iubeşti...fă-ţi timp să vorbeşti...fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.
VIATA e frumoasa cu greutatile ei. Merita sa fii fericit chiar daca primesti vreo lovitura, merita sa speri chiar daca peste tine trece o furtuna, merita sa lupti chiar daca nu ai sorti de izbanda, merita sa crezi in fortele tale chiar daca sunt altii mai tari decat tine! Fiecare incercare duce la izbavire, la reusita! Cu cat piscul e mai inalt si urcarea mai grea cu atat reusita si multumirea de sine va fi mai satisfacatoare iar increderea in propriile forte va fi mult mai puternica. Orice floare e mult mai frumoasa si luminoasa dupa trecerea unei furtuni sau a unei ploi. Orice perla care se gaseste in abisul intunecat al marii nu are stralucirea binemeritata pana nu este adusa de valuri pe nisipul tarmului stralucitor. SPERANTA nu moare niciodata!