DE TINE DEPINDE...!!!

Uneori, nemulțumirile pe care le avem provin chiar din acțiunile noastre, luate prea târziu sau prea devreme, din gânduri și frământări, din amânări sau impulsivitate, din lipsa de maturitate cu care privim unele lucruri.

Este dificil să te privești în oglindă și să ai curajul să-ți spui ceea ce ai făcut greșit, ceea ce ai gândit sau simți în diverse momente din viața ta. Este dificil până și să-ți recunoști greșelile pentru că asta înseamnă că în afară de tine nimeni nu este responsabil pentru modul în care a ajuns viața ta.
Tu ești cel care acționează, gândește, simte și dă curs acestor senzații. Tu ești care decide, cel care consimte, cel care visează și luptă pentru lucrurile dorite. Doar tu poți spune că te cunoști cu adevărat. Ceilalți pot doar să-ți înțeleagă modul în care faci anumite lucruri, să te respecte pentru lupta pe care o duci sau să te judece. Dar nu te pot influența atunci când vrei ceva cu adevărat.
Așadar, fie că viața ta este fericită, minunată, frumoasă, fie că este dezordonată, de neînțeles sau tristă, deciziile tale au făcut-o să fie așa.
De tine depinde dacă dorești ceva mai mult sau doar te complaci în situația de față.
De tine depinde dacă vei decide să-ți deschizi inima în fața necunoscutului și să aduci câteva schimbări în ea.
De tine depind multe și poți face și mai multe dacă ai înțelege acest lucru și ai lua atitudine acum, nu mâine, nu anul ce vine, ci acum.
Dacă decizi că trebuie să faci o schimbare în viața ta după ce vei citi aceste rânduri dă-ți un deadline cât mai strâns, fă astăzi câteva din lucrurile pe care le-ai amânat pentru mine, simte mai mult, bucură-te mai mult, zâmbește mai mult și  judecă mai puțin.
Dacă decizi că vrei o schimbare ce moment mai potrivit ar fi decât ziua de azi ? 

Ce inseamna implinirea sufleteasca ?

Oare inseamna ca te poti numi un om fericit ? Sau poate ca este doar drumul spre fericirea absoluta ? Care sunt lucrurile care ne aduc aceasta satisfactie ? Ce anume ne poate inalta spiritul si elibera sufletul de povara greutatilor si a gandurile negre ? Oare faptele bune ? Oare credinta, generozitatea, iubirea ? Oare acestea sunt de ajuns, sau trebuie sa facem mai mult pentru a avea parte de acest sentiment extrem de rar si valoros ? Nimeni nu stie cu certitudine fiindca toti ne aflam in cautatea acelui unic lucru menit sa aduca in viata noastra fericirea. Este foarte greu sa te simti un om implinit sufleteste, indeosebi pentru simplul fapt ca nu exista zi din viata noastra in care sa nu comitem greseli, in care sa nu suparam oameni, in care sa nu ne credem mai importanti decat altii, in care sa ne punem pe noi inaintea nevoilor celorlati, La fel de dificil este sa ramai un om corect si bun, fiindca esti inconjurat mereu de mizerii si nedreptati. De cate ori nu am ranit persoanele dragi noua, de cate ori nu am strigat, certat, suparat sau invinovatit pe cei din jurul nostru, atunci cand ne-am simtit tradati. De cate ori nu am renuntat la a mai crede si la a mai spera si am urmat o cale laturalnica pentru simplul fapt ca ne doream acel lucru mai repede. De multe ori. Uneori , ne mintim , numindu-ne impliniti sufleteste. Uneori, ne mintim fiindca ne-ar place sa credem ca sufletul nostru a cunoscut in sfarsit pacea si armonia eliberatoare si poate ca de cele mai multe ori chiar ajungem sa simtim acest lucru. Insa , ca si in cazul unui drog, efectul inceteaza in cele din urma. Toata euforia si multumirea pe care o simteai va disparea, se va ridica ca un fum usor si cenusiu, si vei ramane la fel ca si pana atunci. Gol pe dinauntru. Dezamagit. Bolnav. Nu este suficient sa pari ceea ce nu esti , nu este indeajuns sa dai o parte din tine. Ca sa ajungi la stadiul de fericire absoluta la care toti speram ca vom ajunge candva, va trebui sa dam totul, sa ne transformam complet, sa incetam sa mai fim cei care suntem. Daca privim cu atentie la viata noastra constatam ca este ciclica. Invatam lectii de-a lungul vietii noastre pe care le punem in aplicare, si uneori incercam sa facem mai mult de atat, sa fim mai buni decat au fost parintii nostrii, mai culti, mai bogati, mai de toate. Fiindca, asa suntem facuti sa credem. Daca am stabilit un anume standard pe care l-am ajuns in viata noastre, atunci ne-am atins scopul. Lucrurile sunt atat de simple. Insa, datorita avantului nostru, le trecem cu vederea. Poti gasii fericirea si daca stai intr-un bordei, sau intr-un cort in natura. Nu conteaza cine esti sau cat de cult si de bogat poti deveni in viata , conteaza ce esti. Aceasta este marea intrebare. Si ce suntem in final ? Simpli oameni in cautarea perfectiunii. Fiindca fericirea este fara doar si poate perfectiunea. Ea poate fi cunoscuta doar de acele suflete speciale, care in ciuda tuturor greutatilor, in ciuda tututor obstacolelor, au ramas la fel de tinere si la fel de frumoase. Nu s-au murdarit, nici impovarat cu faptele lor, ci s-au curatat si s-au eliberat. Nu spun ca nu sunt momente in viata noastra cand simtim cu adeverat ca plutim, ca suntem fericiti, ca suntem impliniti, dar in final sunt doar momente. Momente, fara de care, viata noastra ar fi anosta, plictisitoare, trista, deprimanta. Chiar daca sunt putine, chiar daca nu dureaza o vesnicie, acele momente fac ca viata noastra sa fie mai usoara, mai calma, mai placuta. Chiar daca nu suntem pana la adanci batraneti fericiti, cel putin ne putem bucura de momentul nostru de implinire. Si putem spera. Intotdeauna, ne ramane speranta. 

Sunt oameni care reușesc în viață.

Cum? Nu știu încă. Dar, am o vagă bănuială că le-au venit în ajutor chiar propriile vise. Visează măreț! - spune o vorbă înțeleaptă. Și poate chiar așa este. Poate că nu am reușit încă să credem că există o legătură puternică între motivație și împlinire, între vis și succes.Sunt oameni ale căror povești de viață ne inspiră. Ne determină să gândim, să schimbăm ordinea și direcția întrebărilor. Ne fac să ne dorim și noi să avem parte de același succes, fără însă a bănui poate câte au stat la baza acelor împliniri.Oamenii despre care am citit și despre care am învățat au traversat perioade dificile și au învățat pe parcurs multe lecții de viață. Ce aș fi făcut eu în locul lor? Poate nu voi ști niciodată. Însă, cel mai probabil nu aș fi procedat la fel. Am descoperit despre mine că, în unele cazuri, sunt puternic. Sunt feroce. O iau de la capăt și mă încăpățânez să iasă ca mine. Și spun, în unele cazuri, pentru că poate în cele mai importante situații devin o cu totul altă persoană. Prea speriat de consecințe. Prea nesigur și fragil. Și atunci caut să mă înconjor de oameni care să mă motiveze. Care să mă inspire. Poate chiar să mă împingă puțin în direcția spre care mi-e teamă să pornesc.

Și știind acest lucru, acum, constat că totul în viața aceasta ține de atracție. Binele atrage după sine bine. Frumusețea atrage după sine frumosul. Succesul atrage după sine succes. Pozitivismul atrage după sine o mare de realizări.Nu poți reuși în viață dacă tot ceea ce ești este teamă, regret sau îndoială. Nu poți reuși dacă stai într-un colț de stradă, uitându-te furiș la cei care nu se tem să-și trăiască visurile. Nu poți reuși dacă nu faci primul pas. Dacă îți pui limite.

Am învățat că este mult mai bine să îndrăznești. Să visezi. Să speri. Să-ți oferi șansa de a face ceva minunat cu viața ta.

Și spun tare și răspicat ca să ajungă la inimile tuturor: atracția de lucruri pozitive în viața ta începe cu tine, de la tine, dinspre tine.

Prietenie adevarata

Tu stii ce inseamna cu adevarat un prieten si mai ales, stii cine este prietenul tau cel mai bun? Stii ce inseamna prietenia si cum sa-ti faci noi prieteni? Pe langa familie, prietenii se numara printre cele mai importante persoane din viata noastra.

Prietenia este un sanctuar in care ne simtim in siguranta atunci cand intreaga lume ni se pare inospitaliera. A avea prieteni care sa ne sprijine si sa ne ajute atunci cand ne este greu este, in mod cert, o binecuvantare pentru fiecare dintre noi.

Un adevarat prieten este acea persoana care te accepta asa cum esti si te pretuieste fara sa aiba pretentia de a obtine beneficii din partea ta. Un prieten adevarat se bucura alaturi de tine atunci cand ai succes si nu te critica atunci cand gresesti.

In functie de personalitatea noastra reusim mai usor sau mai greu sa ne facem prieteni. Unele persoane pot fi inconjurate de zeci de prieteni, iar altele pot avea doar trei, patru persoane care-i sunt mereu aproape. Numarul prietenilor nu conteaza atata timp cat poti spune despre ei ca iti sunt cei mai buni prieteni

Prietenia nu inseamna ca trebuie sa faci mereu ceva bun pentru prietenul tau, ci aceasta implica daruire, intelegere, acceptare, suport dar si responsabilitate. Cand cineva te alege ca prieten dintre miile de oameni care-i sunt in jur, inseamna ca are incredere in tine si stie ca se poate baza pe tine in orice situatie.

Acum intreaba-te daca tu esti un prieten bun si daca cineva te considera cel mai bun prieten. Tu iti ajuti prietenii sa fie persoane mai bune si esti alaturi de ei atunci cand au nevoie de tine? Ei fac acelasi lucru pentru tine? Sunt sigur ca raspunsurile la intrebarile de mai sus sunt toate pozitive.

Tipurile de prietenii pe care le formam cu alte persoane difera foarte mult in functie de personalitatea noastra, deoarece putem fi persoane foarte sociabile (si avem foarte multi prieteni) sau mai timide (si sa avem prieteni mai putini). Dar, asa cum am mai spus, calitatea relatiei de prietenie este mult mai importanta decat numarul prietenilor.

Acum mai trebuie sa stii ca unele prietenii dureaza o viata, altele doar o perioada scurta de timp. O sa pierzi si o sa castigi prieteni de-a lungul vietii, insa nu uita sa-i pretuiesti pe toti la fel de mult. Intotdeauna vei avea nevoie sa-ti fie cineva alaturi. 

Revoluția lucrurilor simple.

Din ce în ce mai mulți vrem să vedem că suntem oameni în adevăratul sens al cuvîntului, că ALEGEM să spunem adevărul, în loc să ne întrecem în păcăleală, să ne folosim inteligența pentru a crea soluții în loc să ne tragem pe sfoară, să înțelegem că atunci cînd le facem altora rău în realitate ne facem nouă înșine, să ne recunoaștem greșelile și să ne asumăm responsabilitatea pentru ele în loc să dăm vina pe orice altceva sau altcineva, să ne îmbrățisăm în loc să ne scuipăm, să ne zîmbim în loc să ne înjurăm, să fim mai înțelegători cu cei neștiutori în loc să-i tratăm cu superioritate, să ne privim cu admirație în loc să ne criticăm pentru cel mai nesemnificativ defect, să ne uităm în ochi unii la alții în loc să ne evităm privirile pentru că avem mereu ceva de ascuns, să fim noi înșine în loc să ne afișăm măștile sociale și să jucăm roluri precum actorii care joacă foarte prost, să citim cărți de calitate în loc să ne uităm la prostiile de la televizor, să respectăm pădurea în loc să o tăiem și să o poluăm cu grătare, deșeuri și manele, să facem mișcare și să ne hrănim sănătos în loc să ne plîngem de boli și să devenim niște nesuferiți la bătrînețe, să ne bucurăm de lucrurile simple în loc să facem mereu pe nemulțumiții, să ne respectăm în trafic în loc să ne comportăm precum niște copii răsfățați care își închipuie că au mai multe drepturi pentru că jucăriile lor sunt mai dotate, să respectăm regulile din bun simț și din respect pentru noi toți și nu pentru că vom fi sancționați de poliție, să fim fermi în loc să facem compromisuri și să renunțăm la principiile noastre morale doar pentru că "toată lumea" face asta, să facem noi ce trebuie făcut în loc să așteptăm de la cei a căror mentalitate nu mai poate schimba nimic, să fim noi cei care demarăm schimbarea în loc să criticăm că alții nu fac nimic, să ne unim și să ne sprijinim reciproc în loc să acceptăm cu brațele încrucișate că nu se poate face nimic, să dăm noi exemplu că "SE POATE" în loc să-i mai credem pe toți frustrații care toată viața ne-au spus că "Nu se poate", "Nu este posibil", "Asta este", etc... Să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem în această țară, în ceilalți, iar dacă suntem și tineri, nu avem nicio scuză! De la noi trebuie să pornească totul, să ne amintim întâi să fim ceea ce suntem: oameni! 

Iubind...

Iubind nu pierdem. Iubind trăim, învățăm, devenim mai buni, mai puternici, mai umani, mai frumoși...

Mi se spune adesea că sunt naiv. Că greșesc atunci când cred prea mult în oameni şi că greșesc deschizându-mi porţile sufletului oricui, riscând ca oamenii să mă dezamăgească. Este adevărat că am cunoscut și gustul amar al dezamăgirilor, dar ar trebui, oare, să las niște întâmplări nefericite să mă descurajeze atât de mult, încât să mă determine să mă izolez de lume, să nu mai cred în nimeni şi să privesc cu suspiciune orice apropiere şi orice intenţie bună? Ar trebui ca teama de eșec să mă determine să îmi reprim sentimentele şi nevoia de a fi aproape de oameni? Ar trebui ca din cauza unor oameni care au fost incapabili să mă iubească, să văd în fiecare om un posibil cotropitor de suflete? Știu că atunci când primeşti în suflet pe oricine te supui anumitor riscuri, fiindcă nu oricine este menit să te iubească și fiindcă unii oameni sunt doar trecători prin viaţa noastră, poposind numai pentru a-şi îndeplini nişte scopuri... dar cum poţi şti ce rol are fiecare om, cum îl poţi cunoaşte, dacă nu îi dai şansa să se apropie, dacă nu îi acorzi măcar acea minimă încredere pe care o merită? Nu regret niciuna dintre naivităţile mele, fiindcă ar fi atât de trist să regret că am iubit! Nu pot relaţiona fără iubire şi de aceea am iubit toţi oamenii care mi-au poposit în suflet… Naiv sau nu, îmi voi deschide porţile sufletului tuturor celor care vor dori să mă cunoască, fie că vor poposi pentru o scurtă perioadă de timp, fie că doar vor avea nevoie de mine pentru a-şi îndeplini un țel, fie că vor dori să îmi locuiască sufletul pentru totdeauna... Faptul că tu iubești nu îți oferă certitudinea că vei primi aceeași iubire înapoi. Dar ești dator să încerci. Iar dacă povestea s-a terminat altfel decât te-ai fi așteptat, nu ai pierdut nimic. Iubind nu pierdem. Iubind trăim, învățăm, devenim mai buni, mai puternici, mai umani, mai frumoși..