DESPRE MINE

M-am nascut.Parintii mi-au dat un numeAm urmat si eu ca oricine altcineva din mediul meu, cursul firesc al vietii:am fost la gradinita, la scoala, am facut un liceu.....Si eu ca oricine altcineva traiesc, iubesc,am simpatii, antipatii, am ranit si am fost ranit.Mi-am jucat rolul.Am raspuns asteptarilor celor din jurul meu. Sau nu. M-am intrebat multa vreme, care este rostul meu magic, ca apoi sa cred ca stiu cine sunt si ce e important pentru mine; si iar sa nu ma mai recunosc in etapele vietii.Am facut lucruri si am spus vorbe care nu am crezut ca sunt capabil sa le rostesc.Am spus si am crezut ca sunt intr-un anumit fel; mi-am spus ca nu voi face niciodata un anumit lucru , mai tarziu, am facut exact cum mi-am propus sa nu fac.M-am iubit, m-am detestat, m-am iubit din nou, pentru ca tot cu mine am ramas.Cine sunt eu?Cine e ce-l real de-a lungul acestui lung drum?Care este identitatea mea?Povestesc deseori despre mine. Povestesc despre realitatea mea, dar ochii auditoriului influenteaza povestea faptelor mele.Indulcesc anumite aspecte, dau gravitate unor amanunte nesemnificative, infloresc pe ici si pe colo. Daca ochii celui din fata mea reflecta incantarea si admiratia, aproape ca nu mai recunosc nici eu Ma vad un om special, unic, pe care Dumnezeu la creiat cu un anumit motiv.

TOTUL ESTE TRECATOR

Totul este trecator in viata omului. Toate trec nebagate in seamna, dar viata noastra duce in spate atatea sperante, atatea dorinte, proiecte si amagiri, incat pe cat vedem cum se scurge si proiectele si realizarile sau nerealizarile noastre trec sub umbra timpului, pe atat ne adapam cu amarul gust al desertaciunii. Simtim ca suntem nimic si ca nu am facut nimic. Ma uit la vietile celor din jurul meu si vad desertaciune si amagire. Ma uit la viata mea si vad asemenea. Am realizat multe - cantarite prin ochii altora - si totusi nu simt ca as avea ceva care sa las in urma mea. Nu cantaresc cele care le-am facut cu cele care mi le-am propus, pentru ca atunci s-ar da balanta peste cap. Nu cantaresc cele care le-am facut cu cele care ar fi trebuit sa le fac, deoarece nu se poate compara un fulg cu un munte. Nu m-as fi asteptat sa am realizari imposibile si nu imi propun lucruri peste puterile mele, ci tanjesc ca macar un lucru sa il fac cum trebuie din cele pe care trebuie sa le fac si cu care m-as putea prezenta in fata lui Dumnezeu cu el. Sunt sigur ca Dumnezeu nu imi va cere socoteala prea mare pentru cele rele care le-am facut ci mai mult ma va intreba de cele bune pe care as fi putut sa le fac si pe care nu le-am facut. Soarta omului nu e altceva decat propia personalitate si ea se arata din leagan.

TIMPUL=SPERANTA

Se zice ca timpul le rezolva pe toate. De multe ori chiar isi face bine treaba, insa nu cred ca ar trebui sa punem totul in carca lui. Nici timpul, cat e el de iscusit, nu poate sa descurce toate itele si sa ne aduca plocon rezolvarile care ne vor face fericiti. Pentru astea trebuie luptat, fiindca pana la urmele fraiele vietii noastre tot la noi sunt, oricat ne-ar placea sa ne aruncam in valtoarea timpului sau sa cautam sa ocolim lucrurile care ne deranjeaza. In definitiv, totul incepe prin a face pace cu sine. Daca negarea si incercarea de a bloca emotii, sentimente, porniri nu da roade, inseamna ca undeva am inteles ceva gresit. A te accepta asa cum esti si a te aprecia tu pe tine, inseamna, pe langa lucrurile deja evidente, sa accepti si ca trebuie sa traiesti mai departe avand anumite trairi, chiar daca nu te duc nicaieri, chiar daca nu iti aduc fericire, chiar daca ar fi mai bine sa nu le ai. Asta e, nu le poti pune un zid in fata, fiindca intotdeauna vor gasi crapatura prin care sa se strecoare si sa iasa la lumina. Si apoi… mai e si speranta. Ce ne-am face fara speranta? De ce ne-am mai agata ca sa putem zambi si sa simtim ca avem pentru ce lupta? Poate ca fixarea unor teluri marunte, mergand asa din aproape in aproape ajuta la gasirea unui drum, cel putin provizoriu… dar speranta ca intr-o zi se va intampla… ea ramane mereu acolo, pitita dupa mari vise de implinire profesionala, dupa rasete, dupa amintiri, dupa alti ochi, dupa alte cautari, insotita mereu de bucuria si convingerea ca atunci cand se va intampla, va fi exact asa cum trebuie, fiindca stim unde sunt buturugile si fiindca ACUM reusim sa constientizam care sunt lucrurile ce cu adevarat conteaza. In fond, daca ele sunt frumoase si nu asteapta decat sansa de a rodi-chiar daca ea nu vine-de ce sa le distrugem? Doar nu fac nimic rau, stand in umbra si hranindu-se cu cate o privire, o strangere de mana, o bucurie impartasita, un zambet… cu speranta. Ne gaseste ea fericirea pana la urma.

ASA SINT EU...

Nu sunt urat,dar nici zeu Nu sunt bun,dar nici prea rau Nu sunt floare si nici pom Sunt ceea ce sunt: un om. Nu sunt mare,dar nici mic, Am curaj dar mi-e si frica, Am sperante si visez, Pot sa cant si sa dansez. Nu sunt inger dar nici drac, Pot sa ma cert dar sa si tac, Nu sunt perfect,mai si gresesc Dar pot sa ascult si sa vorbesc. Nu sunt proast si nici desteapt, Nu vad stramb,ci sunt doar drept, Nu urasc,nu ma razbun Si aleg din viata doar ce-i bun. Nu sunt trist,nici fericit Pot sa iubesc chiar daca nu-s iubit, Nu sunt moale,dar nici de fier, Nu sunt naiv,nici nu disper. Nu sunt sarac,n-am nici averi, Rezist si lupt cand am "caderi", Sunt un chip pierdut in lume... Cu o viata si un nume. Nu mi-e rau,dar nici prea bine, Am tupeu dar si rusine Si pot spune intr-un final, Ca sunt ca orice om normal. Asta sunt,asa ma cheama, Cine vrea,ma baga-n seama... Iar cui nu-i place felul meu, N-am ce-i face...ASA SUNT EU!

Recunosc,e preluare dar mi-a placut foarte mult.

Optimist...dar pana cind?

O buna parte din viata mea am fost foarte optimist si m-am considerat o pesoana norocoasa. Toate mi-au iesit cum voiam.... Fiecare treapta a vietii la momentul potrivit, cand ma consideram pregatit sa o trec. Cand parea ca totul merge in linie dreapta, ca pot fi linistit fara emotii prea mari, viata a inceput sa-mi dea suturi. Initial mai usoare, iar apoi din ce in ce mai puternice. Am ajuns la un moment dat sa ma simt ca un boxer prins in corzile ringului si meciul continua fara sa bata niciun gong. Cea pe care o provocasem era propria viata...parca incearca sa vada cat de puternic sunt, cat pot duce...S-au poate ca viata are grija de mine sa nu ma plictisesc...monotonia, linia dreapta plictisesc. Pai cum, "draga viata" ma pune la incercare. Ce sa zic, imi vine sa rad acum...ce viata interesanta am asa, brusc, instantaneu, deodata... Eu care iubesc stabilitatea, linistea acum sunt in ipostaza omului care in fiecare zi se mai loveste de ceva. Cred ca in interiorul meu am o gramada de vanatai si cucuie..grea lupta asta. Dar ma tin tare, ce puii mei,lasa ca-i arat eu vietii! Ha! Se zice ca cel care rade la urma rade mai bine, dar sa nu rada ca prostu'. Oi vedea...zise orbul... Imi indrept spatele si zambesc la intimidare...atitudinea conteaza...si poate s-or speria problemele de mine si or fugi care incotro si vor disparea (ca nici altora nu vreau sa le dau, ce egoist sunt). Pana la urma, lupta conteaza si nu sfarsitul ei, la fel cum in viata nu conteaza sfarsitul ci cat de frumos ai trait, si cu bune si cu rele.

VIATA

În viaţă există şi supărări şi bucurii. Suntem vulnerabili când avem greutăţi, poate pentru că în acel moment le punem înaintea fericirii, le vedem numai pe ele. Să păstrăm în inima noastră un colţişor neîntinat...rezervat numai fericirii sufletului, în care să ne întoarcem când avem greutăţi, în care să ne încărcăm pozitiv şi să reuşim să anihilam partea negativă. Fii risipitor cu iubirea...fă-ţi timp să iubeşti...fă-ţi timp să vorbeşti...fă-ţi timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai.
VIATA e frumoasa cu greutatile ei. Merita sa fii fericit chiar daca primesti vreo lovitura, merita sa speri chiar daca peste tine trece o furtuna, merita sa lupti chiar daca nu ai sorti de izbanda, merita sa crezi in fortele tale chiar daca sunt altii mai tari decat tine! Fiecare incercare duce la izbavire, la reusita! Cu cat piscul e mai inalt si urcarea mai grea cu atat reusita si multumirea de sine va fi mai satisfacatoare iar increderea in propriile forte va fi mult mai puternica. Orice floare e mult mai frumoasa si luminoasa dupa trecerea unei furtuni sau a unei ploi. Orice perla care se gaseste in abisul intunecat al marii nu are stralucirea binemeritata pana nu este adusa de valuri pe nisipul tarmului stralucitor. SPERANTA nu moare niciodata!