Ce repede se face tîrziu în viață.

Poate că mai am timp, dar nu mai am răbdare cu cei care nu merită nimic din ceea ce sunt eu. Anii au trecut, am învățat lecții predate de oameni, nu de viață. Eu am ales să nu "chiulesc de la ore" și am primit toate testele posibile.

Acum știu să nu cer mult de unde este puțin, ba chiar am învățat să nu mai cer deloc. Cică mai bine este să fii surprins decît să fii dezamăgit. Înțelept ar fi să nu ai așteptări. Ăsta e primul semn că ți se rupe-n paișpe.

Te vor întreba apoi fățarnic-grijuliu: -Hei, dar ce-i cu tine!? Parcă nu mai ești tu, te doare ceva?
Iar tu le vei răspunde țintindu-le fruntea cu o privire albastră: -Ooo, nu, abia acum nu mă mai doare nimic.