A fi om înseamnă....

“Să-ţi sustii mereu dorinţele inimii şi cele mai îndrăzneţe vise, indiferent de pietrele pe care le pot arunca în tine cei inferiori şi invidioşi, care nu le pot înţelege din cauza micimii lor. 

Să te trezeşti în fiecare dimineaţă radiind speranţă, optimism, putere, înţelepciune şi dragoste, indiferent dacă eşti pe vârful unui munte sau pierdut într-o vale a dezintegrării. 

Să găseşti binecuvântările din munca ta şi să observi demnitatea dinăuntrul lor, indiferent dacă eşti liderul unei naţiuni, capul unei familii, conduci un Taxi, predai unei clase de elevi, sapi morminte sau coci pâine. 

Să înţelegi mereu mai mult, să-ţi extinzi orizontul cunoaşterii, să-ţi lărgeşti graniţele acceptabilităţii şi ale valorilor în care crezi.

Să cauţi binele şi să descoperi părţile bune din fiecare persoană pe care o întâlneşti şi s-o onorezi fără să aştepţi nimic în schimb. 

Să nu aplici etichete, să nu judeci, să nu condamni, nu intră în atribuţiile unui pământean, doar Dumnezeu se va ocupa de asta.

Să trăieşti viaţa numai după propriile reguli şi condiţii care te împlinesc şi care te fac cu-adevărat fericit, chiar dacă toţi din jur te numesc nebun, straniu sau prost. 

Să alegi să fii doar în preajma oamenilor care te inţeleg, te preţuiesc şi te susţin real, care sunt martori la tot ceea ce devii, care te ridică oricând, care te ajută permanent să evoluezi şi să-ţi depăşeşti propriile limite.

Nu în ultimul rând, a fi om înseamnă să ştii că tot ceea ce ai nevoie pentru a te înălţa este o persoană care să-ţi ofere un exemplu frumos, puternic şi demn, o persoană capabilă să stingă focul îndoielii, slăbiciunii şi nesiguranţei tale prin forţa interioară de necontestat şi prin onestitatea a tot ceea ce transmite, o persoană care să-ţi dea curajul să devii o variantă mult optimizată a ta.

Căci OMUL ESTE ATÂT CÂT POATE ÎNŢELEGE, nimic mai mult…”

Dincolo....

Dincolo de tăcerea și răceala vieții, dincolo de greutățile și obstacolele la care ești supus asemeni unui erou din basme, dincolo de opreliștile și vitregiile timpului ne aflăm noi, oamenii puternici. Stăm înaintea necunoscutului și evaluăm dintr-o privire armele pe care le avem la noi : zâmbete, gânduri optimiste, speranță, încredere, curaj, voință, putere, iubire, iertare. Mizăm pe ele pentru că sunt singurele arme pe care le avem și cu ajutorul cărora putem câștiga războiul.Inventăm strategii, căutăm soluții, ne schimbăm dacă este cazul pentru că numai așa putem ajunge acolo unde ne dorim. Forța noastră stă în sufletul nostru. Pentru că o inimă curajoasă, plină de speranță și iubire poate înfăptui miracole.
Dincolo de trecut, de greșeli, de vorbe rostite la întâmplare suntem noi, cei care nu doar supraviețuim, ci și reușim să ne bucurăm de fiecare reușită. și simțim succesul adânc în suflet.
Fiecare pas pe care îl facem ne schimbă. Ne transformă. Ne maturizează. Suntem fiecare decizie, fiecare gând, fiecare sentiment și emoție care ne traversează sufletul. Suntem cei care stau înaintea necunoscutului pregătiți de succes.

Noi, oamenii…

"Cerem, dar nu oferim nimic în schimb sau oferim așteptând de fiecare dată să primim înapoi; promitem și-apoi nu ne mai respectăm promisiunile; alergăm grăbiți în stânga și în dreapta fără să mai vedem, să mai auzim sau să mai simțim; țipăm unii la alții, dar nu mai comunicăm, nu ne mai înțelegem; avem așteptări, dar nu și țeluri; iubim, dar rănim; cerem iertare, dar când ne vine rândul nu iertăm prea ușor; construim case, dar dărâmăm inimi;  am evoluat tehnologic, dar am involuat sufletește, și nu mai știm să ne bucurăm decât pentru lucruri materiale.
Amânăm prea des cu gândul că avem tot timpul din lume pentru a spune ce avem de spus, vorbim când ar trebui să nu spunem nimic sau invers; și avem ambiții în loc să avem principii și orgoliu în loc de demnitate.
Suntem atât de neoameni, atât de goi sufletește… suntem pustii...!''

Nu înceta niciodată să te oprești din învățat.

Este ca și cum te-ai opri din respirat. Din simțit. Din înțeles lumea așa cum este ea cu adevărat. Lucrurile pe care le înveți ajung într-un final să-ți îndrume pașii spre calea corectă. Uneori, ajung să deschidă uși, să găsească soluții în locul tău, să-ți deschidă ochii asupra vieții tale și a clipei de față. Lucrurile noi ajung să facă din noi oameni de succes, însă numai dacă le dăm voie, numai dacă mergem însetați și înfometați în căutarea lor.
Sunt tot mai mulți cei care sfârșesc prin a renunța la visele lor. Sunt tot mai mulți cei care abandonează înainte de a afla ce pot. Sunt tot mai mulți cei care simt teamă față de necunocut, față de viitor, față de ceea ce poate afla în fața lor. De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Pentru că teama este neștiință și invers.
Pentru că ne mulțumim cu puțin din toate nu vom avea niciodată suficient. Mereu vom râvni la bunurile altora, mereu vom fi invidioși și geloși pe succesul altora, mereu vom trăi, dorind în secret ceva mai mult decât ceea ce avem.
E greu să faci față încercărilor vieții dacă nu știi cu ce te confrunți. E greu să nu te împiedici la fiecare pas dacă nu știi pe ce să te bazezi. E greu să nu pierzi în fața celor care știu totul. Chiar și în fața celor care eșuează, pentru că unii dintre ei cad doar ca să se ridice și mai repede. E greu să faci față tuturor celor care vor să fie cu un pas în fața vieții. E greu pentru că tu tot rămâi în spate, în lumea ta comodă și plictisitoare care îți oferă siguranță.
Însă singura certitudine în viață este să cunoști cât mai multe. Să fii dornic să înveți lucruri noi. să pui în aplicare gândurile născute din dorința de a reuși. Să fii în față cu oameni de succes și nu pe rândul din spate cu cei care mănâncă semințe și privesc cum viața trece pe lângă ei.
Dezvoltă-ţi o pasiune pentru învăţare. Dacă vei face asta, nu vei înceta niciodată să creşti.

TOTI AVEM NEVOIE DE UN PRIETEN.

Este un fapt bine cunoscut ca nu ne putem alege rudele, familia. Acestea nu sunt pe alese. Prietenii, in schimb, da. Depinde de fiecare dintre noi ce prieteni ne alegem. Insa... atentie: cu ei putem intemeia familia de spirit! Nimeni nu poate trai fara prieteni, oricat de puternic ar fi. Dimpotriva, eu cred ca prietenii pot sa te intareasca, sa te ajute sa evoluezi, sa te ajute sa iti gasesti locul potrivit pe scena vietii.

O relatie de prietenie nu cunoaste implinirea totala daca scopul nostru impreuna nu este mai puternic decat teama de a ne lasa priviti in toata goliciunea defectelor si a greselilor noastre. De ce? Pentru ca prietenia este si o confruntare cu limitele propriei sinceritati. In fata fiecaruia dintre noi sunt puse oglinzile potrivite, pentru a ne recunoaste in prietenie: cat iubim, cata incredere in sine avem, cata putere de a ne smeri, de a ierta si de a ne desprinde din inlantuirile personale.

Avem multe atractii, simpatii spontane, camarazi de duminica, de vacanta, cunostinte agreabile cu care schimbam complimente pe care suntem tentati sa le confundam cu afectiunea dezinteresata. Dar ce greu este in viata sa ne apropiem unii de altii cu adevarat si sa ne acceptam reciproc asa cum suntem, fara sa ne pierdem totusi credinta in perfectiunea esentiala a celuilalt!
Intr-o prietenie autentica, ne aflam permanent sub lupa, ies la iveala slabiciunile si tertipurile prin care incercam sa ne ascundem slabiciunile, ne deconspiram toate acele fete-fete pe care le face ego-ul in clipele de incercare. De aceea, pentru a intemeia o prietenie profunda e nevoie de un sacrificiu tacut. Acela al orgoliului vesnic treaz si inventiv, care, pe masura ce este incoltit isi mai gaseste un cotlon unde sa se cuibareasca, mai sapa un tunel secret in care sa se refugieze cu arme si bagaje, iar daca renunta la unele apucaturi, are tendinta spontana sa-si cultive pe ascuns altele menajate abil si ferite de privirile posibililor judecatori.

O prietenie totala ne arata ca suntem ca alpinistii care escaladeaza un perete vertical de stanca, legati cu aceeasi franghie. Ne putem inalta unul pe celalalt sau ne punem in pericol de prabusire atunci cand unul dintre noi aluneca si se clatina deasupra prapastiei, iar celalalt nu gaseste resursele de incredere, iubire si energie pentru a-l ajuta sa se redreseze.
Prietenul care ne face sa radem este foarte simpatic. Prietenul care ne ajuta cu un sfat si o vorba buna merita toata afectiunea. Cel care ne intelege este nemaipomenit, la fel ca si cel care ne incurajeaza cand suntem intr-o perioada mai dificila. Dar prietenul care ne stimuleaza sa descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit

CE IUBESC ?!

Iubesc sensibilitate și bunatatea care se citesc în ochi.
Iubesc blândețea care se simte pe mâinile calde și se aude în voce.
Iubesc stângăcia și dorința de a reuși, în ciuda barierelor care la un moment dat par mai mari decât țelurile.
Iubesc fiorul îmbrățișărilor târzii și spectaculoasele reîntâlniri.
Iubesc inocența, dar aceea iremediabilă, pe care și să vrei, nu poți să o furi.
Iubesc simțul umorului care îmi face ziua mai frumoasă exact atunci când e pe cale să se încheie.
Iubesc conversațiile târzii și mesajele matinale.
Iubesc sinceritate, dar nu de orice fel, ci cea combinată cu momentul și tonul potrivit.
Iubesc frumosul pe care reușesc să îl văd în aproape orice.
Iubesc despărțirile, dar cele urmate de împăcări atunci când realizezi că singur, nu mai ești același ca înainte.
Iubesc să găsesc reflexia mea în alți oameni.
Iubesc modul în care cărțile mă transpun în cu totul altă lume și îmi dezvoltă imaginația.
Iubesc surprizele cam atât de mult cât iubesc fetițele păpușile sau baieții mașinuțele.
Iubesc bătrânii întelepți, alinarea din vorbele lor și seninătatea din privire.''

Ești frumos …

Ești frumos atunci când iubești dezinteresat. Iubirea nu are limite, atunci când iubești o faci din inimă, te predai pur și simplu vieții, omului iubit, sentimentelor care înfloresc în sufletul tău.
Ești frumos atunci când visezi și crezi în visele tale. Nu este nimic mai important în viață decât să ai pentru ce lupta, să ai în ce crede și să ai ce dori. Călătoria devine mult mai plăcută atunci când ști deja care vrei să fie destinația finală.
Ești frumos atunci când întinzi mâinile în ajutorul celor în nevoie. Bunăvoința, generozitatea și iubirea semenilor să se numere prin calitățile tale și oriunde te-ai duce să lași în urma ta parfumul iubirii și al dăruirii de sine.
Ești frumos atunci când ierți sincer, complet, total. Iertarea este unul din cele mai valoroase sentimente pe care un om le poate experimenta. Nu sunt mulți cei care reușesc să ierte din inimă, majoritatea uită doar, păstrând în sufletul lor amărăciunea și sentimentele negative care le întunecă gândurile și mintea.
Ești frumos atunci când zâmbești recunoscător tuturor celor care îți ies în cale. Inima ta nu cunoaște limite atunci când este deschisă către necunoscut. Ține-o întotdeauna larg deschisă, aerisită, primitoare și poftește-i pe toți în camera de primire. Zâmbește tuturor, vieții, oamenilor, locurilor și întâmplărilor care te modelează și te transformă în omul minunat care ești. Ești frumos atunci când speri, când crezi, când lupți pentru ceea ce îți dorești. Ești frumos pentru că ești tu și te mândrești cu ceea ce te face diferit. Ești frumos pentru că îți porți la vedere cicatricile marilor lupte , medaliile războaielor câștigate și nu-ți ascunzi inima în spatele măștilor strălucitoare. Ești frumos pentru că ești creația lui Dumnezeu . Poartă-ți frumusețea ca pe un dar fără seamăn în lume.