DOI PRIETENI INTR-O GRADINA

Nu vreau să plec! Vreau să rămân! spuse o frunză colorată și supărată...
- N-ai cum să rămâi. N-am cum să te țin lângă mine! Eu sunt un simplu pom. Crengile s-au dezbrăcat, rămân singur. Cum să te țin lângă mine? Eu aș vrea dar...
- Dar ce? Lasă-mă aici, cu tine! Să îți spun povești frumoase, să îți fiu prietenă, să petrecem împreună zile reci, zile frumoase, zile mohorâte, zile plângăcioase. Asta fac prietenii.
- Prietenii? Noi suntem prieteni? O frunză și un pom? Eu sunt mare, tu ești mică. Eu stau nemișcat, tu dansezi. Tu ești colorată, strălucitoare, firavă și jucăușă. Eu sunt un simplu pom.
- O frunză și un pom. Doi prieteni. Prietenia este susținere, încredere, căldură, curaj, răbdare, sentimente, amintiri, lacrimi, clipe frumoase, momente grele împărțite în doi.Tu și eu. Noi doi. 
Lasă-mă aici, nu mă voi desprinde. Voi rămâne atârnată de o creangă, voi rămâne aici pentru o iarnă, pentru o primăvară... cât voi putea.
- Asta fac prietenii?
- Da. Prietenii rămân. Prietenii au răbdare. Prietenii înfruntă frig și căldura împreună.
Tu ești prietenul meu.
- Tu ești prietena mea. 

Neînțelegerea profundă a cuvintelor ne face să spunem una și să înțelegem cu totul alta.

Bunul simț de pildă, poate reprezenta cu totul altceva decât înțelegem noi în mod uzual.
Să ai bun simț nu ține de plecarea capului, de atitudinea de slugarnic, de a rămâne mut atunci când de fapt ar trebui să iei atitudine.
Să ai bun simț se mai poate traduce în a simți exact atunci când ești mințit, trădat sau folosit.
Să ai bun simț înseamnă să te întorci și să pleci. Să lași în urmă ta orice om care ți-a adus un prejudiciu, care își guvernează viața după niște legi în totală opoziție cu valorile morale la care tu ții, pentru că doar atât îl duce mentalul.
Să ai bun simț, înseamnă printre altele să ai un simț care funcționează bine, să ai ceea ce alții numesc “al șaselea simț” sau “intuiție”.