miercuri, 18 decembrie 2019

Oamenii cresc unde sunt apreciați. Merg unde sunt primiți. Și rămân acolo unde sunt iubiți.

Aprecierea unui om este același lucru cu recunoștința și gândirea pozitivă. Înseamnă că te-ai hotărât să te focalizezi asupra aspectelor pozitive din relația cu el. Să te gândești mai mult la calitățile lui. Este o alegere interesantă pentru că pe măsură ce observi mai mult lucrurile bune ele tind să se dezvolte.
Orice om are nevoie de aprecieri. Nu doar în copilărie, ci pe tot parcursul vieții. Complimentele, cuvintele bune și mulțumirea exprimată față de o persoană scot la suprafață tot ce este mai bun din ea. Sunt precum apa și soarele de care are nevoie o plantă ca să se dezvolte.
Când îți focalizezi puterea de apreciere asupra unui om, acest lucru produce transformări pozitive nu doar în interiorul lui, ci și în interiorul tău. Nu poți dărui un braț de flori fără ca o parte din parfumul acestora să rămână și la tine.
Omul care se simte iubit și apreciat necondiționat înflorește. Se cunoaște pe sine din ce în ce mai frumos, devine tot mai conștient de valoarea lui și își dezvoltă tot mai mult potențialul. Dacă fiecare dintre oameni ar beneficia din plin de apreciere, întreaga lume ar fi un loc mai fericit. Și mai prosper. Asta pentru că suntem întotdeauna motivați să putem și să fim mai mult atunci când devenim conștienți de calitățile noastre. Atunci când știm că ceea ce facem are un efect pozitiv asupra celor din jur.
Ține de alegere și depinde de ce vrei să cultivi în relația cu un alt om. Dacă vrei să crești flori, trebuie să plantezi semințe de flori. Dacă vrei să trezești ceva frumos în oamenii cu care ești conectat, trebuie să cultivi apreciere și iubire.
Oamenii rămân acolo unde simt că aparțin
Oricât de mult dorești un om în viața ta, dacă el nu vine niciodată spre tine, nu se implică, iar relația nu se concretizează în mod natural, lasă-l să plece. Este cel mai înalt bine pe care ți-l poți face. Și lui în același timp. Valabil în orice tip de relații – intime, de familie, relații de prietenie sau profesionale.
Nu-ți face griji că vei pierde oameni. Dimpotrivă, când rămâi centrat în propriile valori și lucrezi constant să manifești cea mai bună versiune a ta, atragi persoanele potrivite. Acei oameni care rezonează cu vibrația ta și își doresc să continue călătoria împreună cu tine. Acei oameni pe care îi inspiri și care te inspiră.
Praf de stele.
Preluat Mirela Bancila 

miercuri, 13 noiembrie 2019

DOI PRIETENI INTR-O GRADINA

Nu vreau să plec! Vreau să rămân! spuse o frunză colorată și supărată...
- N-ai cum să rămâi. N-am cum să te țin lângă mine! Eu sunt un simplu pom. Crengile s-au dezbrăcat, rămân singur. Cum să te țin lângă mine? Eu aș vrea dar...
- Dar ce? Lasă-mă aici, cu tine! Să îți spun povești frumoase, să îți fiu prietenă, să petrecem împreună zile reci, zile frumoase, zile mohorâte, zile plângăcioase. Asta fac prietenii.
- Prietenii? Noi suntem prieteni? O frunză și un pom? Eu sunt mare, tu ești mică. Eu stau nemișcat, tu dansezi. Tu ești colorată, strălucitoare, firavă și jucăușă. Eu sunt un simplu pom.
- O frunză și un pom. Doi prieteni. Prietenia este susținere, încredere, căldură, curaj, răbdare, sentimente, amintiri, lacrimi, clipe frumoase, momente grele împărțite în doi.Tu și eu. Noi doi. 

Lasă-mă aici, nu mă voi desprinde. Voi rămâne atârnată de o creangă, voi rămâne aici pentru o iarnă, pentru o primăvară... cât voi putea.
- Asta fac prietenii?
- Da. Prietenii rămân. Prietenii au răbdare. Prietenii înfruntă frig și căldura împreună.
Tu ești prietenul meu.
- Tu ești prietena mea. 


marți, 12 noiembrie 2019

Neînțelegerea profundă a cuvintelor ne face să spunem una și să înțelegem cu totul alta.

Bunul simț de pildă, poate reprezenta cu totul altceva decât înțelegem noi în mod uzual.
Să ai bun simț nu ține de plecarea capului, de atitudinea de slugarnic, de a rămâne mut atunci când de fapt ar trebui să iei atitudine.
Să ai bun simț se mai poate traduce în a simți exact atunci când ești mințit, trădat sau folosit.
Să ai bun simț înseamnă să te întorci și să pleci. Să lași în urmă ta orice om care ți-a adus un prejudiciu, care își guvernează viața după niște legi în totală opoziție cu valorile morale la care tu ții, pentru că doar atât îl duce mentalul.
Să ai bun simț, înseamnă printre altele să ai un simț care funcționează bine, să ai ceea ce alții numesc “al șaselea simț” sau “intuiție”.


luni, 28 octombrie 2019

Draga mea sotie...

La bine și la rău. Suntem învățați de mici că o căsnicie inseamna a fi împreună la bine și la rău. Deși facem acuși abia 24 ani de căsnicie, am înțeles cu adevărat ce înseamnă "la bine și la rău". Datorita soției mele am descoperit ce înseamnă cu adevărat iubirea, am înțeles ce înseamnă răbdarea, ce înseamnă empatia, ce înseamnă să te bucuri la bine, ce înseamnă să te ții pe poziții și să rămâi tare la rău. Nimic din ce vedem în jur nu este doar ceea ce pare, în timp așa s-a dovedit a fi și ea. Am descoperit că nu este doar femeia superbă și inteligenta pe care am cunoscut-o, ci este si soția minunată și grijulie. Este o bucurie și un sprijin, o sursa de curaj și motivare. S-au împlinit 25  ani de când ne-am cunoscut, de la primele întâlniri și vreau să știe că este iubirea și sufletul meu in fiecare zi, nu doar in zi de "sărbătoare", nu doar la zile fixe din an, iar asta pentru că și este minunată și superbă in fiecare zi, fara excepții.

Te iubesc, iar daca ar fi sa aleg din nou, tot pe tine te-am alege, de fiecare data, 


duminică, 20 octombrie 2019

Ce sunt eu?

Un om care a suferit și nu s-a dat bătut niciodată. Un om care a trăit cu moartea în inimă și cu zâmbetul pe buze. Un om care ori de câte ori viața i-a făcut scârbă, necaz, durere  a continuat să o iubească...
Iubesc viața și îi mulțumesc Domnului în fiecare zi!

vineri, 6 septembrie 2019

FĂRĂ DUMNEZEU NU EȘTI DECÂT UN MĂGAR

Intră Mântuitorul în Ierusalim, călare pe asin, și toți cu urale, cu flori etc. Măgarul se gândește: ce tare sunt, pentru mine ovaționează, ce tare! Se duce acasă la maica-să și-i zice: mamă, azi am intrat în Ierusalim cu Iisus Hristos călare pe mine și toată lumea striga și arunca flori. Îți dai seama ce grozav sunt, ce mult mă iubește lumea??? Mama: ești sigur de asta? Ia mai du-te o dată, dar singur. Se duce măgarul și se întoarce amărât la mamă-sa: mama, nici nu m-au lăsat să intru în oraș, m-au alungat și au râs de mine! Mama: vezi, fără Dumnezeu nu ești decât un măgar! 

luni, 10 iunie 2019

Ce repede se face tîrziu în viață.

Poate că mai am timp, dar nu mai am răbdare cu cei care nu merită nimic din ceea ce sunt eu. Anii au trecut, am învățat lecții predate de oameni, nu de viață. Eu am ales să nu "chiulesc de la ore" și am primit toate testele posibile.
Acum știu să nu cer mult de unde este puțin, ba chiar am învățat să nu mai cer deloc. Cică mai bine este să fii surprins decît să fii dezamăgit. Înțelept ar fi să nu ai așteptări. Ăsta e primul semn că ți se rupe-n paișpe.
Te vor întreba apoi fățarnic-grijuliu: -Hei, dar ce-i cu tine!? Parcă nu mai ești tu, te doare ceva?
Iar tu le vei răspunde țintindu-le fruntea cu o privire albastră: -Ooo, nu, abia acum nu mă mai doare nimic.

duminică, 3 februarie 2019

Să crezi în tine.



Știi ceva? Tu să crezi în tine. Indiferent de orice. Crede în tine și în inima ta. Crede în forța care există în interiorul tău, crede în ceea ce se află în sufletul tău. Crede în tine, nu în cuvintele descurajatoare pe care ți le spun oamenii. Lasă-i să le spună, dar nu le da crezare. Învață să te cunoști, să știi clar ce ești și ce poți, dar și ce meriți. Îți va fi de ajuns. Nimic nu este întâmplător, nu te mai stresa cu ziua de mâine, vei vedea că oricât de tare te-ai teme de ea, vei reuși să-i faci față, nu e mai puternică decât tine, zău așa!

Tu poți! Poți orice îți pui în gând! Dar crede în ceea ce-ți propui. Nu abandona totul undeva pe drum, că dacă o faci, nu ai dreptul să te plângi după că nu ți s-au realizat scopurile.
Nu mai pleca urechea la vorbe care vor doar să taie aripi, agață-te de motive care te fac să zbori.

Ești în stare! Habar nu avem noi oamenii câte suntem în stare să facem! Totul e să vrem!
Căci dacă vom lua (din nou) pe nu în brațe rezultatele nu vor apărea. Vrei să fii fericit? 
Caută fericirea în orice lucru mărunt. Mai ridică-ți ochii spre Cer… Mai privește atent o floare sau… delectează-te cu un răsărit de soare. Sau cu ce vrei tu, cu ce crezi tu că-ți face bine. 
Vrei să te eliberezi de frământări? Atunci iartă. Iartă oamenii și iartă-te pe tine. Nu-ți mai fii un judecător, de când nu te-ai mai lăudat singur? Ce? Doar nu crezi că nu meriți sau că nu ai motive să faci asta. Să nu te prind că gândești așa!

Vrei să ai oameni de calitate în preajmă? Atunci lasă-i pe cei care nu se ridică la așteptările sufletului tău în urmă. De ce să ai lângă tine persoane de care ești conștient că nu aduc ceva frumos în viața ta? 
Vrei să iubești? Fă-o. Iubește orice. Nu există o regulă care să spună că trebuie să iubești aia și aia, iar aia nu.  

joi, 17 ianuarie 2019

Era odata un batran care nu invatase sa traiasca...si nici nu putea sa moara!


Nu avea sperante, nelinisti; nu stia sa planga, nici sa rada.
Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer si sa vada frumusetea norilor si soarele....
Era atat de nins de ani ca lumea il credea foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani. 

”Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?”
”Fericirea e o nascocire a prostilor”, raspundea batranul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
”In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?”, il intrebau ei.
”Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun”, raspundea batranul .
”Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?”, il intrebau parintii.
”Copiii sunt niste serpi”, raspundea batranul. ”Nu te poti astepta de la ei decat la muscaturi veninoase.”
”Invata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem in suflet”, il rugau artistii...
”Ati face mai bine sa taceti”, mormaia batranul.
Astfel ideile lui rele si triste, incepura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorat, unde nu cresteau flori si pasarile nu cantau. 

Pesimism, (acesta era numele batranului ) sufla un vant inghetat peste bunatate, iubire, generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Acestea nu-i placeau deloc Domnului, care hotari sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
”Du-te si da-i un sarut acelui biet batran.”
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gatul batranului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbarcita.
Pentru prima oara, batranul se mira. Ochii lui tulburi se inseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pana atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zambind....
Uneori, intr-adevar, ajunge un sarut. Un ”Te iubesc”,.... Un ”Multumesc”... O apreciere sincera.... Este atat de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?