Stiati ca si inima zambeste ?

Stiati ca are un zambet colorat si larg , in care se regasesc sute , mii de momente frumoase ? Oh, da, inima are zambetul ei magic, cu care ne insenineaza din cand in cand zilele. Atunci , cand ea zambeste, te simti mai usor, mai linistit, mai vesel, mai optimist decat de obicei. Zambetul ei sincer iti umple venele de energie, iti tresalta sufletul , iti usureaza pasii, iti calmeaza gandurile hai-hui si te transforma intr-o alta persoana. Zambetul ei este special, magic, cade ca o ploaie usoara de vara peste sufletul necajit, spala murdaria, curata petele ce s-au inserat in tesatura alba a sufletului, rasare ca un curcubeu plin de culoare si lumina in mintea aglomerata de atatea griji si ganduri cenusii. Inima zambeste doar acelora care sunt pregatiti sa se bucure de surasul ei, doar acelora care nu si-au pierdut speranta si indiferent de ce se intampla, credinta lor nu are limita. Zambetul ei timid dar vindecator vine ca un balsam pe trupurile noastre erodate de timp si ne necazuri. El poate fi observat pe chipurile tuturor , pe fetele celor care lupta zi de zi, celor care viseaza in fiecare moment, celor care continua sa creada in fiecare clipa. Daca ati vazut oameni incercati de greutati, oameni ingenunchiati de destin , oameni care au pierdut totul , dar care continua sa traiasca zambind si luptand din rasputeri, sa stiti ca inima lor zambeste. Inima lor canta. Valseaza de bucurie. Inima lor este tanara, curajoasa, frumoasa. Inima lor este puterea , energia, optimismul, motivul pentru care o noua zi reprezinta o noua sansa, un nou inceput, o noua oportunitate. Acesti oameni sunt binecuvantati, caci inima lor zambeste si lupta in numele lor. Si nu pot sa nu ma intreb in timp ce ma privesc in oglinda daca inima mea este aidoma inimii lor, daca inima mea tresalta de emotie, valseaza de bucurie, freamata de nerabdare, zambeste vietii sau din contra asteapta un semn de la mine. Si raman intrebarile, gandurile si speranta care plutesc nestingherite. Si nu pot decat sa sper, sa cred, sa simt ca inima mea zambeste pentru mine. 

Scopul meu în viață

Scopul meu în viață nu este să rezist. Nici să mă străduiesc să duc o viață bună, doar fiindcă acesta este principiul după care majoritatea dintre noi acționează. Scopul meu în viață nu este să rămân atașat vreunui moment anume, nici unui timp anume și nici unei persoane anume. Scopul meu în viață nu este să renunț, să nu mai visez, să nu mai sper, să nu mai îmi doresc lucruri frumoase. Scopul meu în viață nu este să mă strecor printre greutăți și nici să mă plâng de ceea ce întâlnesc.
Scopul meu este să triumf. Să îmi trăiesc viața, așa cum este ea, cu bune și rele, cu bucurii și neplăceri, cu farmec și simplitate. Scopul meu este să mă bucur de echilibru, de plenitudine, de vastitate și miracol. Scopul meu este să nu permit nimănui să interfereze cu ceea ce simt, gândesc și trăiesc. Scopul meu este să înfloresc și să nu-mi regret deciziile. Scopul meu este să zâmbesc zi de zi, să mă simt bine, să fac ceea ce-mi place, să mă bucur de iubire, frumusețe și magie ori de câte am posibilitatea. Scopul meu este să duc o viață simplă, dar fericită. Veselă dar liniștită. Mulțumitoare dar binecuvântată. Scopul meu în viață este să învăț cum să fiu fericit, cum să fiu un om mai bun, cum să mă iubesc și cum să iubesc pe cei din jurul meu. Nu mă agăț de lucruri, nici de momente sau amintiri, nu mă agăț decât de speranța care mă aduce mai aproape de visele mele și de voința lui Dumnezeu.
Scopul vieţii nu este de a învinge, ci de a creşte şi a contribui. Când priveşti înapoi la tot ce ai făcut în viaţă, vei avea mai multă satisfacţie din bucuriile pe care le-ai adus în vieţile altora decât din timpurile când i-ai întrecut şi învins pe alţii.
Fii sincer cu tine și caută în interiorul tău adevăratul scop al vieții tale.

Iubirea - doar o "nevoie" personala sau un dar?

Cu totii ne dorim sa iubim si sa fim iubiti. Este o nevoie fundamental a omului. Insa, ce se intampla cand aceea iubire incepe sa semene cu o obligatie, cand nu te mai simti liber in relatie, liber sa iti exprimi gandurile fara sa fi judecat, fara sa fi etichetat, ci doar ascultat? Ce se intampla cand dispare poate acel foc si ramane baza? Cum este construita baza? Pe ce este construita baza? Personal, asemen baza unei relatii cu fundatia unei casa. Ce se intampla atunci cand fundatia casei nu este construita cum trebuie, cand temelia casei se clatina ? Se darama casa.. la fel ca un castel de nisip...
O relatie in primul trebuie cladita pe stransa legatura de prietenie intre acele doua persoane, cum este iubirea fara prietenie? Fara sa te joci, fara sa razi din diverse motive, puerile poate pentru altii? Cand sti ca trebuie sa ajungi acasa si parca nu ai vrea si totusi trebuie sa te duci.. Ai mai ramane putin sa iei o gura de aer.. un strop de liniste..inainte ca furtuna sa inceapa.
Ce valori este necesar sa aiba o relatie? Poti avea incredere in persoana de langa tine, te cunoaste persoana de langa tine, te respecta, iti respecta spatial personal, iti respecta granitele, nevoile, i le respecti si tu la randul tau? Sinceritatea.. respectul..
Acasa este locul unde trebuie sa te si simti ca acasa, oaza ta de liniste, locul in care ajungi si sti ca esti departe de lume si de rautatile ei, locul in care te cuibaresti dupa o zi lunga si grea. Neintelegeri exista peste tot in lume, viata este un drum in care exista si piedici, insa cum le rezolvi? Se acumueaza si apoi te ajung din urma? Se rezolva si trecem mai departe? Nu exista relatie perfecta, din simplu motiv ca suntem oamenii cu totii, oameni cu diverse pareri, conceptii, convingeri, cu diverse experiente, chiar daca ne asemanm intre noi. A convietui cu cineva intr-un mod sanatos, inseamna a il respecta pe celalalt, a il asculta pe celalalt, a respecta parerile celuilalt, chiar daca nu coincid cu ale tale, a avea o comunicare eficienta, din care ambele persoanele sa traga o concluzie comuna si sa continue drumul mai departe alaturi de celalalt.

Bucuria omului e Omul.

Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a comunica, pentru a-și deschide sufletele, pentru a suspina și a se bucura împreună, pentru a fi în comuniune. Într-o relație de prietenie fiecare primește sau dăruiește câte ceva, uneori mult, alteori puțin. Fiecare om este unic și frumos. Prietenii nu întreabă, ci așteaptă și cred în aceea lumină din noi. Și primesc răspunsul, căci înțelegerea vine de la sine. Învață, iartă și acceptă omenescul, onestitatea, naturalețea celuilalt. Inima deschisă dăinuie. Prietenia iubește fără condiții, vorbește fără intenții, dăruiește fără motive și ține la cineva fără explicații.
Când culegi roadele prieteniei și le așezi la păstrare? Atunci când nu mai e nevoie să ne spunem nimic, ci doar să ne bucurăm că suntem. Chiar și în tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie de condiții, ci doar de bucuria de a dărui, de a împărtăși.
Prietenia se construiește încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, din soare și poli ale inimii, din bucățele de timp petrecute împreună.

Fiecare om are o poveste a sa....

A iubit, a suferit, a gresit, a pierdut, a fost parasit, mintit, inselat, tradat... Poate ca esti intr-o perioada grea a vietii tale, poate ti-ai pierdut increderea si echilibrul. Poate ca ai cunoscut trauma unei despartiri, poate ca suspini dupa o dragoste neimpartasita, poate esti singur intre straini si duci dorul celor dragi...

Poate ca esti impovarat de griji financiare, poate astepti un loc de munca, de care depinde existenta ta si a familiei, poate suferi pentru copiii tai... Poate ai pe cineva bolnav, poate chiar tu ai probleme de sanatate... Poate te simti imbatranit, nedorit, neapreciat... singur.

Poate ca oameni in care ai crezut te-au dezamagit si te-au abandonat... Poate ti s-a facut o nedreptate si esti descurajat. Poate astepti o impacare, o veste, un semn, o iesire dintr-o situatie critica...
Poate simti nevoia sa fii inteles, ascultat, acceptat, mangaiat, iubit... OM FRUMOS , TREBUIE SA CREZI IN TINE !

Trebuie sa te aduni, sa lupti si sa incerci. Trebuie sa te desprinzi de un trecut in care nu mai ai niciun rost si sa iti vezi de drum... Schimba-ti directia de mers si cauta un drum frumos. Sunt vise care asteapta sa se implineasca, sunt oameni care asteapta sa te intalneasca, este o viata care asteapta sa fie traita!

Poate ca numai tu stii ce indura sufletul tau, dar nu esti singur pe lume. Ca tine mai suntem foarte multi... Suntem foarte multi cei care am pierdut, care suferim, care regretam, care asteptam, care nu mai indraznim sa credem, care ne zbatem intre sentimente contrare...
Ai rabdare si aduna-ti puterile. Totul se va rezolva. Viata nu ne da mai mult decat putem duce. Daca nu ar exista speranta, nu ni s-ar fi dat visele. Ceea ce azi ti se pare imposibil, maine se va implini!

Tu esti o forta si vei reusi! Meriti sa fii fericit OMULE !!

Randuri pentru prieteni

Noi oamenii suntem ca nişte actori pe o scenă, fiecare cu rolul lui, cu îmbrăcămintea lui, cu stările sale interioare…fiecare om pe care-l întâlneşti aici, te va învăţa ceva, fie bine, fie rău.

Să nu te însoţeşti cu oamenii vicioşi, ci fii atent cum îţi alegi prietenii şi mai ales persoana lângă care vei trăi o viaţă întreagă. Dacă te vei căsători, atunci să fie din dragoste. Aşteptă să cunoşti persoana bine, să vezi cum gândeşte, ce calităţi şi defecte are, cum se comportă cu ceilalţi oameni, şi mai ales cercetează dacă are credinţă în Dumnezeu. Fii atent la comportamentul său cu ceilalţi oameni, ca să ştii cum vei fi şi tu tratat, pentru că la unele persoane iubirea este trecătoare. Caută la inima sa, vezi ce simte, dacă e compatibilă cu a ta, dacă aveţi lucruri în comun…căci altfel nu te vei putea bucura de viaţă. Dragostea să o tratezi întotdeauna cu sfinţenie şi seriozitate căci este foarte uşor să răneşti pe cel care-şi deschide sufletul faţă de tine şi începe să te iubească.

Cât trăieşti în viaţă, în tot ce faci, pune dragoste şi fă cu inimă bună, căci astfel şi lucrurile mici vor căpăta valoare. Dragostea să fie deasupra tuturor fiindcă din ea răsare, creşte şi rodeşte adevărata fericire. Dragostea este rezistenţa vieţii, este Legea Universului.

Prietene, dacă în viaţă întâmpini suferinţa, să nu fugi de ea, căci suferinţa purifică, ea îl face pe om mai bun. Durerea este un minunat sfătuitor. Să te îngrijorezi mai cu seamă când toate îţi merg bine, căci atunci ceva nu este în regulă. De cele mai multe ori drumul fără obstacole nu duce nicăieri. Şi mai mult de atât, adevărata valoare a unui om se cunoaşte doar când se află în faţa propriilor sale limite.

Să nu-ţi fie ruşine că te numeşti creştin, ci să porţi cu bucurie şi demnitate acest nume. A fi creştin nu înseamnă a nu te distra, ci a nu te arunca, în numele divertismentului, în mocirla păcatului. A fi creştin nu înseamnă a nu avea prieteni, ci a nu te face prin ceilalţi prieten cu păcatul. Într-un cuvânt, creştinul face orice, dar fără de păcat.

Într-adevăr, nu e uşor să fii creştin. Nici viaţa nu e uşoară, dar e luminoasă şi capătă sens doar în Hristos. Despărţirea de Hristos e despărţire de adevăr şi lumină. Şi ce viaţă e aceea lipsită de adevăr şi lumină ?

Viaţa omului are nevoie de libertate, de speranţă, de autentic, de adevăr. De aceea, cât trăieşti să susţii adevărul şi dreptatea cu preţul vieţii şi să mergi cu fruntea sus şi cu curaj, căci îndrăzneala este semn de bărbăţie creştinească. Dacă nu reuşeşti să schimbi lumea, măcar să nu laşi lumea să te schimbe pe tine căci nu se merită să te pleci sub lumea schimbătoare şi să fii îngenuncheat de spiritul de turmă.

Prietene, o viaţă ai, trăieşte-o frumos, trăieşte-o curat, ca atunci când va fi să pleci dincolo, să nu-ţi fie ruşine să priveşti în trecutul tău. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată. Şi să fii bun întotdeauna pentru ca să poţi fi fericit ! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu.

În drumul vieţii cu siguranţă că vei întâlni piedici şi ispite, vei fi surprins de lume, vei întâlni singurătatea, deznădejdea, supărarea…dar nu te speria, nu eşti singur, Dumnezeu ţi-e totdeauna alături ! Chiar nu ştiai ? Este un rol, joacă-l ! Ai grijă de sufletul tău, ai grijă de viaţa ta şi trăieşte frumos fiecare clipă !

Rămâi cu bine, prietene ! 

BUNATATEA

Bunătatea este caracteristică oamenilor frumoși și mai ales celor frumoși pe interior. Se spune că frumusețea interioară este ascunsă și cu greu o poți observa la o primă vedere, însă eu cred că exact această frumusețe se vede, dar mai ales se simte, chiar înainte de a avea prima întâlnire fizică. E ca un praf magic care îl porți în voce, în gânduri, în gesturi. E în tine....Bunătatea iți face chipul să strălucească. Impactul dintre suflete, la o primă întâlnire, este un magnetism indescifrabil tulburător, fie el în sens pozitiv ori negativ. De aceea este foarte importantă prima impresie. Nu de puține ori am avut ocazia să întâlnesc persoane extraordinar de frumoase la exterior, însă atât de "găunoase" pe dinăuntru, încât mi s-a înfiorat pielea, de dezgust, încă de la primul impact fizic. Nu există om bun urât, la fel cum nu există om rău frumos. Bunătatea e un dar, mai ales pentru tine, cel care dăruiești și mai apoi pentru ceilalți care primesc. Când dăruiești (și mă refer la orice tip de dar, un colț de pâine, un zâmbet, o vorbă bună) Îți faci în primul rând ție un dar, bucurându-ți sufletul cu fericirea celui ce primește.
Bunătatea înnobilează, dar îl înnobilează mai mult pe cel ce dăruiește, singura condiție fiind să dăruiască din suflet și necondiționat.

Vrei să mă cunoști?

Nu îmi privi chipul și nu trage concluzii după câteva cuvinte pe care le rostesc. Nu îmi evalua inteligența și maturitatea dupa vârstă, nici după studii și nici după condiția mea socială. Nu mă privi prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că acestea nu arată că am tot ce îmi trebuie, dar nici că duc lipsuri. 
Nu asculta povești despre mine și nu mă privi prin ochii altora, pentru că fiecare mă vede diferit și prea puțini mă văd așa cum sunt cu adevărat. Nu îmi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la înfăptuirea acelor greșeli.
Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu pentru că există motive pentru care aceștia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg. 

Vino și trăiește alături de mine o perioadă de timp. Să vezi tot ce mi se întâmplă, tot ce fac și tot ce îndur. Vino să îmi vezi nemulțumirile și frământările interioare. Vino să vezi de câte ori sunt neîndreptățit. Vino să vezi toate starile de la bucurie până la tristețe adâncă. Vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă sufocă. Vino să vezi la câte trebuie să renunț și câte îmi refuz, de multe ori din dragoste pentru alții. Vino să vezi cum greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult iert. Vino să îmi cunoști temerile și să vezi cum sunt supus eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac. Vino să îmi cunoști universul, trecutul și visele. Vino să vezi cum primesc doar o parte infimă din iubirea de care am nevoie și pe care o merit. Vino să vezi cât dăruiesc și cât primesc înapoi.

Adevarata fericire

Viaţa noastră trebuie să fie o viaţă fericită. Şi ea poate fi astfel, cu o singură condiţie: să vrem acest lucru. Faptul că întâlnim nenumărate persoane lipsite de un chip fericit, este din cauza căutării ei unde nu trebuie. Dacă limităm fericirea doar la o bunăstare socială (casă, maşină, serviciu etc), atunci este explicabil de ce întâlnim atât de multe chipuri triste. Adevărata fericire este mai mult decât starea de bine dată de împlinirea unor pofte şi nevoi trupeşti.

Un creştin nu poate spune că este fericit pentru că posedă anumite lucruri. Dacă mărturiseşte că este fericit o face în virtutea faptului că este iubit şi iubeşte. Fără persoana iubită, viaţa sa este mai mult moarte decât viaţă. Să fim înţeleşi, adevărata fericire nu răsare, creşte şi rodeşte decât din şi în iubire. De aceea, ori de câte ori întrebăm pe cineva dacă este fericit, întrebarea ar trebui legată de împărtaşirea unei iubiri. Altfel spus, doreşti să ştii dacă iubirea a ajuns la o întâlnire împlinită.

Fericirea poate fi trăită şi în situaţii tragice, chiar dacă acest lucru este de neînţeles pentru mulţi. De exemplu sunt persoane care deşi suferă de boli cumplite, le auzi spunând că sunt bucuroase de viaţă, că sunt nopţi când nu pot dormi de fericire, le vezi chipul luminat. Cum e oare posibil aşa ceva? Prin unirea cu Hristos. Iar intensitatea fericirii este dată de măsura realizării asemănării cu Dumnezeu.

S-a spus că fericirea trebuie concepută felurit, în funcţie de vârsta celui care o caută. Că una este să faci fericit un copil şi altceva un vârstnic. Dar acest lucru ar fi valabil dacă fericirea ar consta în bunuri materiale. Atât copilul cât şi bătrânul pot fi fericiţi cu adevărat atunci când simt că sunt iubiţi şi iubesc.

Alţii au afirmat că fericirea este o sumă de bucurii care induc, pentru o scurtă perioadă de timp, o anume stare de bine. Dar se pierde din vedere că Hristos nu e genul de persoană care astăzi să fie prezent, iar mâine să lipsească de la întâlnire. De aceea, unirea cu El îi oferă omului o neîncetată stare de bine, o fericire veşnică.

Cu toţii ne dorim să fim fericiţi. Numai că noi căutăm fericirea oriunde, numai în Dumnezeu nu. Vă rog să le vestiţi celor nefericiţi, că în orice clipă pot deveni fericiţi dacă se unesc cu Dumnezeu. 

Omul este ceea ce gândeşte

Această forţă a gândului modelează viaţa fiecărui om. Am fost învăţaţi că trebuie să gândim, dar nimeni nu ne-a învăţat să ne disciplinăm gândurile. Acestea sunt atât de multe şi rulează cu atâta rapiditate în mintea fiecărui om, încât nu-i de mirare că așa de mulţi oameni sunt confuzi, bolnavi şi nefericiţi. Puţini sunt cei care conştientizează că felul în care percep realitatea se datorează gândurilor lor şi că acestea pot fi controlate. Aşa cum există unde de lumină, de electricitate sau de căldură, tot aşa există unde-gând, prin care se pot transmite şi recepţiona mesaje. Trăim într-o lume plină de gânduri. La originea tuturor proceselor mentale stă gândul. Indiferent cât de educați sau de culți suntem, dacă nu ne disciplinăm gândurile, haosul generat de prea multe gânduri necontrolate se va manifesta și în viața noastră reală. Câți dintre noi, oamenii moderni și civilizați, ne mai acordăm momente de relaxare mentală? Ne-am obișnuit cu ideea că trăim într-o lume a competiției acerbe, a judecății critice și a orgoliului afișat. Câți dintre noi cunoaștem importanța atitudinii tolerante față de o neplăcere sau un prejudiciu care ne-a fost adus? Câți dintre noi suntem dispuși să uităm, să iertăm sau să nu ne facem gânduri de răzbunare? Toleranța față de alții și chiar față de noi înșine nu este cultivată în educația ce ni s-a dat. Ne enervăm când rămânem blocați în trafic și întârziem undeva, ne enervăm dacă ceva nu ne iese cum ne-am așteptat, ne enervăm dacă un prieten decide să ne ignore astăzi, dintr-un motiv sau altul. Dacă vom alimenta această stare de enervare, cu alte cuvinte, dacă ne vom concentra energia asupra ei, ea va evolua încet-încet în frustrare. Și dacă lăsăm să ni se întâmple asta de fiecare dată când ne irită ceva, simpla enervare de moment va escalada în mânie, care, cu timpul, va deveni parte a naturii noastre. Mulți oameni cred că personalitatea lor e scrisă în gene, că le-a fost dată la naștere. Adevărul e altul: de fiecare dată când ne mâniem, declanșăm în corpul nostru producerea anumitor substanțe chimice, de care, în timp, devenim dependenți. Așa se explică de ce unii par să caute cu lumânarea oameni dezagreabili și situații supărătoare. De fapt, aceștia au nevoie de... doza zilnică. Noi nu ne atașăm doar de obiecte materiale, oameni, credințe... Ne atașăm la fel de ușor și de emoțiile noastre. Iar substanțele secretate de organismul nostru în momentele de enervare, furie sau ură ne vor îmbolnăvi și ne vor ucide. Nimeni nu vrea să sufere și să moară cu mult înainte să-i vină vremea. Trebuie să înțelegem că mânia nu rezolvă niciodată nimic, că este, de fapt, în întregime creația noastră și că, prin urmare, putem oricând să ne creăm un răspuns diferit. Odată ce-am înțeles asta, ne-am eliberat de această emoție distructivă și am devenit niște oameni relaxați și fericiți. 

CRED.

Cred.....in oameni frumosi, le caut privirea, le inteleg cuvantul, le simt mangaierea, le inteleg trairea.Cred, in prietenie adevarata ,in respect reciproc, in frumusete sufleteasca..
Cred ca nimic nu-i intamplator...doar ca destinul foloseste cai si mijloace pentru ca doi oamenii destinati sa se intersecteze..sa se cunoasca..in acest fel...
Cred..in privirile care vorbesc.,.in emotiile care se simt....in puterea de a darui putin in fiecare zi..macar un salut.....Cred ca daca vrei poti......restul sunt doar scuze.....cred..!!! 

Nu fugi de realitate!

Ni se întâmplă de multe ori, dar nu sunt mulţi care ar recunoaşte acest lucru. Uneori, oricât de implicaţi suntem în proiectele noastre, se întâmplă să nu avem puterea de a le finaliza. Şi, pentru că e mai uşor şi reconfortant, atitudinea pe care o adoptăm adesea e aceea de a da vina pe oricine, mai puţin pe noi înşine. Putem oare învăţa să ducem la bun sfârşit ceea ce ne dorim? 

Tuturor ni se întâmplă câteodată să renunţăm la proiectele în care suntem implicaţi. Chiar şi când este vorba de ceva ce ne-am dorit cu adevărat. Uneori, lucrurile par să devină mai dificile decât crezuserăm, mai puţin tentante decât am sperat. Grav este însă că, pentru unele persoane, această atitudine poate deveni un mod de viaţă. De ce nu poţi duce la bun sfârşit ceea ce ai început şi cum poti rezolva acestă problemă?
Încetează să fugi de realitate pentru că a finaliza ceva ce ţi-ai propus înseamnă să te confrunţi cu realul. Chiar şi aşa, rezultatele nu sunt întotdeauna sigure şi cum ne-am aştepta pentru că, de multe ori, teama de eşec şi dorinţa de a ne proteja de o de­za­măgire sunt cauzele pentru care a­mâ­­năm sau renunţăm la ceea ce ne-am propus.

Alteori, nu frica de realitate, de rezulta­te pe care le-am putea avea, ne poate face să ne abandonăm planurile, ci teama de noi înşine. În unele ca­zuri, cei care fac acest lucru sunt stăpâniţi de gândul că pot face orice, totul pa­­re posibil atunci când nu a fost încă dus la bun sfârşit. Însă efortul pe care îl presupune fializarea unei activităţi ne face să ne confruntăm cu capacităţile noastre. Păstrarea ei în stadiul de dorinţă ne lasă să credem în continuare că suntem foarte valoroşi. Frica de a greşi ne împiedică să ne con­frun­tăm cu adevăratele noastre calităţi şi defecte, să ne confruntăm, de fapt cu realitatea. Care nu este întotdeauna plăcută şi favorabilă nouă.

Omul bun

Un om bun te poate motiva să poți mai mult prin felul lui de a fi. Doar simplu fapt că ești în aceeași încăpere cu el îți dă energie. Te inspiră să fii prezent. Cu tot ceea ce ești. Un om bun își exprimă în fiecare moment disponibilitatea de a lucra cu el însuși. De a crește, indiferent de vârstă sau statut. Este ca vinul. Pe măsură ce trece timpul, devine tot mai bun. Și mai atrăgător.
Când întâlnești o astfel de persoană, îți dorești să rămâi. Pentru că-ți place. În adevăratul sens al cuvântului. Și pentru că vibrezi pe aceeași frecvență cu ea. Dincolo de ceea ce nu cunoști, știi că există o conexiune. Care merită. Indiferent de natura ei. Prietenie sau dragoste, prietenie și dragoste la un loc, înțelegi că e altceva. Ceva diferit. Și guști cu fiecare por dinamica relației.
Un om bun e ca primăvara. Te înflorește tot mai bogat și mai frumos. Nu pentru că este mereu cald. Ci pentru că și ploile lui te hrănesc. Știi că rămâne primăvară chiar și când se înnorează.
Înțelegi că mințile frumoase care se atrag își păstrează individualitatea în timp ce se inspiră reciproc să se apropie de cea mai bogată variantă a lor.

Viata

Privesc deseori la oamenii care se ceartă din nimicuri, care se supără din nimicuri, care jignesc din nimicuri şi nu pot să nu mă întreb: De ce nu înţeleg aceşti oameni că viaţa e scurtă? Că ziua de mâine nu-i asigurată nimănui, există doar o speranţă în noi şi uneori trăim de parcă am trăi o veşnicie. Nu. Viaţa e scurtă şi dificilă. Viaţa nu ne spune cum să o trăim, dar ne arată deseori că ne poate fulgera ca nimeni altcineva. Ne arată tunete atunci când nici nu te-ai aşteptat să apară furtuna. Ne arată că ne îmbolnăvim atunci când credem că suntem perfect sănătoşi, ne arată că ne poate lua oameni dragi ori mai puţini apropiaţi când credeam că e totul minunat. Ne arată că stresul ne reduce viaţa cu mult...Viaţa ne arată multe dar nu ne spune niciodată cât poate fi de scurtă...: Trăiţi viaţa frumos! Nu vă mai supăraţi din nimicuri ci bucuraţi-vă că sunteţi în viaţă! Amintiţi-vă în fiecare zi că sunt oameni care ar da orice să poată merge nu mai zic de alergat, ar da orice să audă, să vadă, să simtă...ar da orice să aibă o viaţă normală...viaţa e scurtă, nu uitaţi!''  

FERICIREA

Fericirea nu se măsoară în cuvinte, nu se cântărește în avuții și nu se rezumă la zile bune și mai puțin bune. Fericirea nu poate fi descrisă, este aidoma iubirii căreia nu-i poți da o definiție clară și complexă, dar pe care o simți cum se dezvoltă înăuntrul tău. Fericirea nu este o culoare, nu este un parfum deși simți cum îți colorează viața în mii de nuanțe splendide și cum o parfumează cu mici momente de nebunie și euforie. Fericirea este o stare. Este un dar pe care ți-l faci singur sau îl faci celor din preajma ta. Fericirea este un miraj , o iluzie până în clipa în care descoperi puntea de legătură între ea și tine. Fericirea nu este departe, nu este scumpă, și nu, nu este de vânzare. Fericirea se află înăuntrul tău, încălzindu-ți sufletul, hrănindu-l, având grijă de el în timpul călătoriei vieții tale. Fericirea nu are nevoie de lux pentru a sălășui în inimi ci doar de puritate, nu are nevoie de cine sofisticate ci doar de hrană îndestulătoare, nu are nevoie de spațiu ci doar de un suflet micuț dar comod în care să se dezvolte. Fericirea este emoție pură, contagioasă deseori, care-ți inundă sufletul și-ți pompează în vene optimism și credință, speranță și iubire, iertare și generozitate. Pentru că atunci când ești fericit ești tu cel adevărat, pentru că fericirea scoate ce este mai bun din tine, pentru că fericirea te face să zbori, să dansezi, să te simți unic, special, iubit.
Pentru că fericirea nu e departe și pentru că nu călătorește cu trenul , pentru că fericirea se află în noi și nu trebuie să plecăm în căutarea ei, pentru că fericirea își așteaptă proprietarul , este suficient să ne deschidem inimile și să-i urăm „ bun venit!”, restul va venii de la sine. Pentru că fericirea nu are măsură și se potrivește oricui îndrăznește să o îmbraci și poart-o întotdeauna cu plăcere și umilință. Pentru că fericirea este magie în toate sensurile posibile îndrăznește să-i descifrezi trucurile și fii tu magicianul care o scoate din pălăria inimii.

Lucruri în care cred

În iubirea perfectă, completă , care vine atunci când te aștepți mai puțin.
În prietenia adevărată , de suflet, care te cucerește total , iremediabil și care te leagă cu un fir subțire, invizibil de oamenii pe care îi meriți și care te merită . 
În lucrurile mărunte , cărora nu le dai importanță dar care reușesc să-ți fure zâmbete, uneori chiar să te uimească cu strălucirea lor. 
Cred în puterea cuvintelor, în alinarea pe care ți-o aduce o mângâiere, în forța pe care ți-o oferă un umăr în momente de restriște și singurătate.
În melodia perfectă, în ziua perfectă, în oamenii perfecți care te setează să le răspunzi la fel, indiferent de starea pe care o adopți, indiferent de vremea de afară, indiferent dacă vrei sau nu.
În noi începuturi, în a doua șansă , în miracole, în vise, în tot ceea ce mă face fericit, în tot ceea ce îmi dă putere, în tot ce mă înconjoară.
Cred în mine mai ales fiindcă știu că întotdeauna voi trece, voi depăși, voi cuceri , voi duce la îndeplinire vise care mă vor face fericit.

Fapta cea mai mareata inaintea lui Dumnezeu

De ai căzut, ridică-te! Dar vezi de nu ai putea cumva să ridici și pe alții cu tine. Ai aflat lumina? Caută de luminează şi pe cel care încă se află în întuneric. Ai găsit calea? Arat-o şi acelora care încă rătăcesc pe drum. Ai reuşit să te ridici din patima ta? Ajută şi pe acela care încă înoată în mocirla păcatelor. Să nu consideri că dacă te-ai ridicat şi te-ai îndreptat, nu mai ai nicio datorie faţă de aproapele tău. Nicio bucurie nu este deplină dacă nu este împărtăşită şi cu cei din jur. Aşadar, în drumul tău spre înviere, caută să împrăştii lumină pentru ca să se poată folosi şi ceilalţi şi să ai, astfel, parte şi din cununile lor. Foarte mult contează înaintea lui Dumnezeu să aduci o bucurie, să spui un cuvânt de mângâiere unui suflet întristat şi deznădăjduit. Căci deşi se întâmplă de multe ori ca noi înşine să fim slabi ori necăjiţi, întotdeauna găsim putere să ajutăm pe cei aflaţi mai în nevoie decât noi. Deşi ne este greu, Dumnezeu întotdeauna ne descoperă că sunt suflete care suferă mult mai mult decât noi şi în acelaşi timp ne dă şi puterea să trecem peste necazuri. La judecată vom fi întrebaţi şi de binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Mai mare decât milostenia trupească, este milostenia sufletească. Să ajuţi pe aproapele tău cu o vorbă bună, să-l încurajezi, să-l sfătuieşti, să-i vorbeşti despre Dumnezeu, despre suflet, despre păcat, să-i deschizi ochii sufletului aşa poate cum şi tu la rândul tău ai fost luminat de către alţii. Nu este faptă mai măreaţă ca aceea de a aduce suflete la Dumnezeu şi nici bucurie mai mare ştiind că ai smuls un suflet din iad. Aşadar, lucrând la mântuirea sufletelor noastre să nu încetăm să ne luptăm şi pentru salvarea altor suflete, căci această lucrare este plăcută lui Dumnezeu.