E placut....

''E plăcut să afli că deşi trec ani oamenii nu te uită. E surprinzător să afli că dacă ar putea da timpul înapoi ar face lucrurile altfel în ceea ce te priveşte. E plăcut să afli că te dau exemplu de om bun. Că dacă ar putea te-ar îmbrăţişa cerându-şi iertare. Că dacă te-ar întâlni întâmplător nu ar întoarce privirea ci ar zâmbi frumos, din suflet. S-ar opri un moment şi te-ar întreba" ce mai faci, cum mai eşti?" Şi ce poate fi mai frumos de atât? Să ştii că indiferent ce a fost...oamenii din trecut păstrează doar amintirile frumoase, doar momentele plăcute.
Iar eu le spun celor din trecut. Că nu-i urăsc. Că le trimit aceleaşi gânduri bune care mi le transmit ei, că i-am iertat şi nici eu n-aş întoarce privirea dacă i-aş întâlni, le-aş zâmbi. Că nici eu nu v-am uitat deşi aşa pare...toţi aveţi un loc unde nu se poate aşeza nimeni. Fiecare lacrimă, fiecare căzătură, dezamăgire a fost cu un rost. Rostul l-am aflat eu mai târziu. Nimic nu a fost întâmplător, nu în viaţa mea.
E plăcut să afli că oamenii nu te-au uitat! ''

Imi place viata.

Imi plac oamenii frumosi. Imi plac blandetea si puritatea sufletelor pe care le intalnesc in lunga-mi calatorie. Deseori, imi ies in cale astfel de inimi, mari, frumoase, calde. Deseori, prind din zbor sfaturi, experiente sau situatii pe care mi le insusesc pentru zile negre. Imi place sa ma stiu pregatit. Nu fiindca ma gandesc la cei mai rau, ci fiindca gandesc realist. Insasi viata este o lupta. Sau cel putin eu asa o privesc. In fiecare zi mai ducem o batalie, mai purtam un razboi . Uneori cu noi, alteori cu factori ce tin de exterior. Uneori cedam dezamagiti, alteori ne stergem fericiti sudoarea de pe fruntile incretite si multumim Domnului ca a mai trecut o zi. Totul face parte din programul nostru zilnic. Este aceeasi rutina , aceleasi lucruri care se tot repeta, creand in mintea si in trupul nostru oboseala si boala. De noi depinde sa infrumusetam, sa coloram, sa umplem acest tablou. De noi depinde sa-l populam cu oameni dragi, intelepti, gratiosi , frumosi , pentru a-i da valoare. De noi depind foarte multe lucruri. Chiar si vremea, chiar si timpul depind de noi. Trebuie sa incercam tot posibilul ca indiferent ce furtuna misuna pe afara, in sufletul nostru sa fie senin, cald si placut. Sufletul nostru trebuie sa fie un loc perfect , un loc in care sa revenim iar si iar, si in care sa ne regasim, sa ne refacem, sa ne transformam.

Cunoaştem oameni care ne influenţează

"Cunoaştem oameni care ne influenţează, chiar ne schimbă viaţa.

Şi, fără să ne dăm seama, încet, încet, pornim pe un alt drum, viaţa noastră urmând o traiectorie nouă, diferită de ceea ce ne-am imaginat la început de drum.

În unele cazuri, cele norocoase, mergem pe o cale care ne ajută să creştem, sufleteşte, spiritual, emoţional. Sunt oamenii care, prin simpla lor existenţă în viaţa noastră, ne fac să ne dorim să fim mai buni, să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul. Să găsim în noi resurse de care nu eram conştienţi. Calităţi pe care nu credeam că le avem. Putere şi optimism, de care ne credeam lipsiţi. Încredere în viaţa. În ceea ce poate ea să ne ofere. Ne ajută să înţelegem că, viaţa, aşa cum e, mai uşoară, mai grea, plină de bucurii sau plină de lacrimi, e valoroasă. Că îşi au, şi ele, momentele de suferinţă, rostul lor. Că avem ceva de învăţat din fiecare experienţă. Şi n-ai voie să abandonezi. N-ai voie să bagi capul în nisip şi să spui, gata, eu nu mai pot. Pentru că nu există ” nu mai pot “, există doar ” nu vreau “. Şi, cât timp trăim, avem o şansă. Pe care trebuie s-o preţuim. E şansa de-a ne găsi, de-a ne regăsi… şansa de-a fi fericiţi. De-a trăi. Cu adevărat. O fericire lăuntrică atât de profundă, că nu poţi decât să împrăşti în jur lumină. Şi e şi tot ce îţi doreşti. Să picuri frumos şi în sufletele celorlalţi, să dai şi tu, la rândul tău, stropi din ceea ce primeşti: viaţă."

Ne dorim, avem nevoie…

'' Ne dorim, avem nevoie… dar, primim întotdeauna ceea ce dăruim… și trebuie să înțelegem că în viață nu există vinovați… și chiar un eșec sau o nenorocire nu este un capăt de țară… trebuie doar să ne scuturăm colbul de pe hainele sufletului și să mergem înainte… pentru că povestea noastră de viață este în desfăşurare…Poveștile….cui nu-i plac?… dar, nu toate au happy-end și nu peste tot curge lapte și miere… corect?… posibil că facem multe greșeli și nu mai putem păstra o relație frumoasă ”până la adânci bătrâneți”, pentru că nu mai avem povești din care să învățăm cum să ne purtam… Poate că sensul lucrurilor se denaturează și devine ”ciudat”, dar asta nu înseamnă că acele lucruri sunt mai puțin adevărate… pentru noi toţi…și asta pentru că, poate, multe dintre poveștile de viață se referă la durere… la frică, la pierderi și multe întrebări rămase fără răspuns… dar, poate că noi toţi merităm să fim sinceri, cu ceilalți și cu noi înșine… și ar trebui să avem curajul să cerem ajutor…pentru că toți merităm tot ajutorul de care avem nevoie, când nimic din ceeea ce știam sau eram… nu mai are aceeași valență…
Poveştile noastre sunt atât de multe lucruri la un loc… sunt grele și ușoare… frumoase şi dificile… pline de speranţă şi incerte… Dar, poveştile noastre nu s-au terminat de depănat încă… încă mai este timp, pentru ca lucrurile să se vindece, să se schimbe şi să crească… mai este încă timp pentru a fi surprinși…
Noi… mergem mai departe, tu şi eu… suntem poveşti încă în desfăşurare… și nu vom pierde niciodată iubind și trăindu-ne viața… vom pierde doar reținându-ne să nu o facem…''

Sunt un simplu om…

Sunt un om care vede viata ca o poveste.O poveste care nu e plina numai de fericire.O poveste de viata a unui om obisnui dar care incearca sa faca din nimicurile vietii ceva frumos.Imi plac lucrurile simple.Imi place sa ma bucur de viata.Si sa o traiesc alaturi de cei dragi.Admir persoanele puternice si care au reusit sa devina ceva prin propriile forte.De-a lungul vietii am invatat ce inseamna dezamagirile.Am invatat ca poate dura ani sa castigi un lucru si doar o secunda sa il pierzi.Am invatat ce inseamna prietenii adevarati.Am invatat sa fac o selectie asupra persoanele pe care trebuie sa le am langa mine.Am invatat ca de cele mai multe ori persoanele in care ai cea mai multa incredere acelea te dezamagesc.Am invatat sa ma descurc singur.Nu sunt perfect si nici nu vreau!Vreau doar sa fiu inteles si acceptat asa cum sunt.Si as vrea si ca oamenii sa invete sa ii caracterizeze pe ceilalti dupa frumusetea sufletului si nu dupa aspectul fizic.Insa orice s-ar intampla eu voi continua sa imi vad viata ca un basm infinit.

'Bucuria omului e Omul.

 

'' Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a comunica, pentru a-și deschide sufletele, pentru a suspina și a se bucura împreună, pentru a fi în comuniune. Într-o relație de prietenie fiecare primește sau dăruiește câte ceva, uneori mult, alteori puțin. Fiecare om este unic și frumos. Prietenii nu întreabă, ci așteaptă și cred în aceea lumină din noi. Și primesc răspunsul, căci înțelegerea vine de la sine. Învață, iartă și acceptă omenescul, onestitatea, naturalețea celuilalt. Inima deschisă dăinuie. Prietenia iubește fără condiții, vorbește fără intenții, dăruiește fără motive și ține la cineva fără explicații.
Când culegi roadele prieteniei și le așezi la păstrare? Atunci când nu mai e nevoie să ne spunem nimic, ci doar să ne bucurăm că suntem. Chiar și în tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie de condiții, ci doar de bucuria de a dărui, de a împărtăși.
Prietenia se construiește încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, din soare și poli ale inimii, din bucățele de timp petrecute împreună.''