A fi om înseamnă....

“Să-ţi sustii mereu dorinţele inimii şi cele mai îndrăzneţe vise, indiferent de pietrele pe care le pot arunca în tine cei inferiori şi invidioşi, care nu le pot înţelege din cauza micimii lor. 

Să te trezeşti în fiecare dimineaţă radiind speranţă, optimism, putere, înţelepciune şi dragoste, indiferent dacă eşti pe vârful unui munte sau pierdut într-o vale a dezintegrării. 

Să găseşti binecuvântările din munca ta şi să observi demnitatea dinăuntrul lor, indiferent dacă eşti liderul unei naţiuni, capul unei familii, conduci un Taxi, predai unei clase de elevi, sapi morminte sau coci pâine. 

Să înţelegi mereu mai mult, să-ţi extinzi orizontul cunoaşterii, să-ţi lărgeşti graniţele acceptabilităţii şi ale valorilor în care crezi.

Să cauţi binele şi să descoperi părţile bune din fiecare persoană pe care o întâlneşti şi s-o onorezi fără să aştepţi nimic în schimb. 

Să nu aplici etichete, să nu judeci, să nu condamni, nu intră în atribuţiile unui pământean, doar Dumnezeu se va ocupa de asta.

Să trăieşti viaţa numai după propriile reguli şi condiţii care te împlinesc şi care te fac cu-adevărat fericit, chiar dacă toţi din jur te numesc nebun, straniu sau prost. 

Să alegi să fii doar în preajma oamenilor care te inţeleg, te preţuiesc şi te susţin real, care sunt martori la tot ceea ce devii, care te ridică oricând, care te ajută permanent să evoluezi şi să-ţi depăşeşti propriile limite.

Nu în ultimul rând, a fi om înseamnă să ştii că tot ceea ce ai nevoie pentru a te înălţa este o persoană care să-ţi ofere un exemplu frumos, puternic şi demn, o persoană capabilă să stingă focul îndoielii, slăbiciunii şi nesiguranţei tale prin forţa interioară de necontestat şi prin onestitatea a tot ceea ce transmite, o persoană care să-ţi dea curajul să devii o variantă mult optimizată a ta.

Căci OMUL ESTE ATÂT CÂT POATE ÎNŢELEGE, nimic mai mult…”

Dincolo....

Dincolo de tăcerea și răceala vieții, dincolo de greutățile și obstacolele la care ești supus asemeni unui erou din basme, dincolo de opreliștile și vitregiile timpului ne aflăm noi, oamenii puternici. Stăm înaintea necunoscutului și evaluăm dintr-o privire armele pe care le avem la noi : zâmbete, gânduri optimiste, speranță, încredere, curaj, voință, putere, iubire, iertare. Mizăm pe ele pentru că sunt singurele arme pe care le avem și cu ajutorul cărora putem câștiga războiul.Inventăm strategii, căutăm soluții, ne schimbăm dacă este cazul pentru că numai așa putem ajunge acolo unde ne dorim. Forța noastră stă în sufletul nostru. Pentru că o inimă curajoasă, plină de speranță și iubire poate înfăptui miracole.
Dincolo de trecut, de greșeli, de vorbe rostite la întâmplare suntem noi, cei care nu doar supraviețuim, ci și reușim să ne bucurăm de fiecare reușită. și simțim succesul adânc în suflet.
Fiecare pas pe care îl facem ne schimbă. Ne transformă. Ne maturizează. Suntem fiecare decizie, fiecare gând, fiecare sentiment și emoție care ne traversează sufletul. Suntem cei care stau înaintea necunoscutului pregătiți de succes.

Noi, oamenii…

"Cerem, dar nu oferim nimic în schimb sau oferim așteptând de fiecare dată să primim înapoi; promitem și-apoi nu ne mai respectăm promisiunile; alergăm grăbiți în stânga și în dreapta fără să mai vedem, să mai auzim sau să mai simțim; țipăm unii la alții, dar nu mai comunicăm, nu ne mai înțelegem; avem așteptări, dar nu și țeluri; iubim, dar rănim; cerem iertare, dar când ne vine rândul nu iertăm prea ușor; construim case, dar dărâmăm inimi;  am evoluat tehnologic, dar am involuat sufletește, și nu mai știm să ne bucurăm decât pentru lucruri materiale.
Amânăm prea des cu gândul că avem tot timpul din lume pentru a spune ce avem de spus, vorbim când ar trebui să nu spunem nimic sau invers; și avem ambiții în loc să avem principii și orgoliu în loc de demnitate.
Suntem atât de neoameni, atât de goi sufletește… suntem pustii...!''

Nu înceta niciodată să te oprești din învățat.

Este ca și cum te-ai opri din respirat. Din simțit. Din înțeles lumea așa cum este ea cu adevărat. Lucrurile pe care le înveți ajung într-un final să-ți îndrume pașii spre calea corectă. Uneori, ajung să deschidă uși, să găsească soluții în locul tău, să-ți deschidă ochii asupra vieții tale și a clipei de față. Lucrurile noi ajung să facă din noi oameni de succes, însă numai dacă le dăm voie, numai dacă mergem însetați și înfometați în căutarea lor.
Sunt tot mai mulți cei care sfârșesc prin a renunța la visele lor. Sunt tot mai mulți cei care abandonează înainte de a afla ce pot. Sunt tot mai mulți cei care simt teamă față de necunocut, față de viitor, față de ceea ce poate afla în fața lor. De ce credeți că se întâmplă acest lucru? Pentru că teama este neștiință și invers.
Pentru că ne mulțumim cu puțin din toate nu vom avea niciodată suficient. Mereu vom râvni la bunurile altora, mereu vom fi invidioși și geloși pe succesul altora, mereu vom trăi, dorind în secret ceva mai mult decât ceea ce avem.
E greu să faci față încercărilor vieții dacă nu știi cu ce te confrunți. E greu să nu te împiedici la fiecare pas dacă nu știi pe ce să te bazezi. E greu să nu pierzi în fața celor care știu totul. Chiar și în fața celor care eșuează, pentru că unii dintre ei cad doar ca să se ridice și mai repede. E greu să faci față tuturor celor care vor să fie cu un pas în fața vieții. E greu pentru că tu tot rămâi în spate, în lumea ta comodă și plictisitoare care îți oferă siguranță.
Însă singura certitudine în viață este să cunoști cât mai multe. Să fii dornic să înveți lucruri noi. să pui în aplicare gândurile născute din dorința de a reuși. Să fii în față cu oameni de succes și nu pe rândul din spate cu cei care mănâncă semințe și privesc cum viața trece pe lângă ei.
Dezvoltă-ţi o pasiune pentru învăţare. Dacă vei face asta, nu vei înceta niciodată să creşti.

TOTI AVEM NEVOIE DE UN PRIETEN.

Este un fapt bine cunoscut ca nu ne putem alege rudele, familia. Acestea nu sunt pe alese. Prietenii, in schimb, da. Depinde de fiecare dintre noi ce prieteni ne alegem. Insa... atentie: cu ei putem intemeia familia de spirit! Nimeni nu poate trai fara prieteni, oricat de puternic ar fi. Dimpotriva, eu cred ca prietenii pot sa te intareasca, sa te ajute sa evoluezi, sa te ajute sa iti gasesti locul potrivit pe scena vietii.

O relatie de prietenie nu cunoaste implinirea totala daca scopul nostru impreuna nu este mai puternic decat teama de a ne lasa priviti in toata goliciunea defectelor si a greselilor noastre. De ce? Pentru ca prietenia este si o confruntare cu limitele propriei sinceritati. In fata fiecaruia dintre noi sunt puse oglinzile potrivite, pentru a ne recunoaste in prietenie: cat iubim, cata incredere in sine avem, cata putere de a ne smeri, de a ierta si de a ne desprinde din inlantuirile personale.

Avem multe atractii, simpatii spontane, camarazi de duminica, de vacanta, cunostinte agreabile cu care schimbam complimente pe care suntem tentati sa le confundam cu afectiunea dezinteresata. Dar ce greu este in viata sa ne apropiem unii de altii cu adevarat si sa ne acceptam reciproc asa cum suntem, fara sa ne pierdem totusi credinta in perfectiunea esentiala a celuilalt!
Intr-o prietenie autentica, ne aflam permanent sub lupa, ies la iveala slabiciunile si tertipurile prin care incercam sa ne ascundem slabiciunile, ne deconspiram toate acele fete-fete pe care le face ego-ul in clipele de incercare. De aceea, pentru a intemeia o prietenie profunda e nevoie de un sacrificiu tacut. Acela al orgoliului vesnic treaz si inventiv, care, pe masura ce este incoltit isi mai gaseste un cotlon unde sa se cuibareasca, mai sapa un tunel secret in care sa se refugieze cu arme si bagaje, iar daca renunta la unele apucaturi, are tendinta spontana sa-si cultive pe ascuns altele menajate abil si ferite de privirile posibililor judecatori.

O prietenie totala ne arata ca suntem ca alpinistii care escaladeaza un perete vertical de stanca, legati cu aceeasi franghie. Ne putem inalta unul pe celalalt sau ne punem in pericol de prabusire atunci cand unul dintre noi aluneca si se clatina deasupra prapastiei, iar celalalt nu gaseste resursele de incredere, iubire si energie pentru a-l ajuta sa se redreseze.
Prietenul care ne face sa radem este foarte simpatic. Prietenul care ne ajuta cu un sfat si o vorba buna merita toata afectiunea. Cel care ne intelege este nemaipomenit, la fel ca si cel care ne incurajeaza cand suntem intr-o perioada mai dificila. Dar prietenul care ne stimuleaza sa descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit

CE IUBESC ?!

Iubesc sensibilitate și bunatatea care se citesc în ochi.
Iubesc blândețea care se simte pe mâinile calde și se aude în voce.
Iubesc stângăcia și dorința de a reuși, în ciuda barierelor care la un moment dat par mai mari decât țelurile.
Iubesc fiorul îmbrățișărilor târzii și spectaculoasele reîntâlniri.
Iubesc inocența, dar aceea iremediabilă, pe care și să vrei, nu poți să o furi.
Iubesc simțul umorului care îmi face ziua mai frumoasă exact atunci când e pe cale să se încheie.
Iubesc conversațiile târzii și mesajele matinale.
Iubesc sinceritate, dar nu de orice fel, ci cea combinată cu momentul și tonul potrivit.
Iubesc frumosul pe care reușesc să îl văd în aproape orice.
Iubesc despărțirile, dar cele urmate de împăcări atunci când realizezi că singur, nu mai ești același ca înainte.
Iubesc să găsesc reflexia mea în alți oameni.
Iubesc modul în care cărțile mă transpun în cu totul altă lume și îmi dezvoltă imaginația.
Iubesc surprizele cam atât de mult cât iubesc fetițele păpușile sau baieții mașinuțele.
Iubesc bătrânii întelepți, alinarea din vorbele lor și seninătatea din privire.''

Ești frumos …

Ești frumos atunci când iubești dezinteresat. Iubirea nu are limite, atunci când iubești o faci din inimă, te predai pur și simplu vieții, omului iubit, sentimentelor care înfloresc în sufletul tău.
Ești frumos atunci când visezi și crezi în visele tale. Nu este nimic mai important în viață decât să ai pentru ce lupta, să ai în ce crede și să ai ce dori. Călătoria devine mult mai plăcută atunci când ști deja care vrei să fie destinația finală.
Ești frumos atunci când întinzi mâinile în ajutorul celor în nevoie. Bunăvoința, generozitatea și iubirea semenilor să se numere prin calitățile tale și oriunde te-ai duce să lași în urma ta parfumul iubirii și al dăruirii de sine.
Ești frumos atunci când ierți sincer, complet, total. Iertarea este unul din cele mai valoroase sentimente pe care un om le poate experimenta. Nu sunt mulți cei care reușesc să ierte din inimă, majoritatea uită doar, păstrând în sufletul lor amărăciunea și sentimentele negative care le întunecă gândurile și mintea.
Ești frumos atunci când zâmbești recunoscător tuturor celor care îți ies în cale. Inima ta nu cunoaște limite atunci când este deschisă către necunoscut. Ține-o întotdeauna larg deschisă, aerisită, primitoare și poftește-i pe toți în camera de primire. Zâmbește tuturor, vieții, oamenilor, locurilor și întâmplărilor care te modelează și te transformă în omul minunat care ești. Ești frumos atunci când speri, când crezi, când lupți pentru ceea ce îți dorești. Ești frumos pentru că ești tu și te mândrești cu ceea ce te face diferit. Ești frumos pentru că îți porți la vedere cicatricile marilor lupte , medaliile războaielor câștigate și nu-ți ascunzi inima în spatele măștilor strălucitoare. Ești frumos pentru că ești creația lui Dumnezeu . Poartă-ți frumusețea ca pe un dar fără seamăn în lume.

E placut....

''E plăcut să afli că deşi trec ani oamenii nu te uită. E surprinzător să afli că dacă ar putea da timpul înapoi ar face lucrurile altfel în ceea ce te priveşte. E plăcut să afli că te dau exemplu de om bun. Că dacă ar putea te-ar îmbrăţişa cerându-şi iertare. Că dacă te-ar întâlni întâmplător nu ar întoarce privirea ci ar zâmbi frumos, din suflet. S-ar opri un moment şi te-ar întreba" ce mai faci, cum mai eşti?" Şi ce poate fi mai frumos de atât? Să ştii că indiferent ce a fost...oamenii din trecut păstrează doar amintirile frumoase, doar momentele plăcute.
Iar eu le spun celor din trecut. Că nu-i urăsc. Că le trimit aceleaşi gânduri bune care mi le transmit ei, că i-am iertat şi nici eu n-aş întoarce privirea dacă i-aş întâlni, le-aş zâmbi. Că nici eu nu v-am uitat deşi aşa pare...toţi aveţi un loc unde nu se poate aşeza nimeni. Fiecare lacrimă, fiecare căzătură, dezamăgire a fost cu un rost. Rostul l-am aflat eu mai târziu. Nimic nu a fost întâmplător, nu în viaţa mea.
E plăcut să afli că oamenii nu te-au uitat! ''

Imi place viata.

Imi plac oamenii frumosi. Imi plac blandetea si puritatea sufletelor pe care le intalnesc in lunga-mi calatorie. Deseori, imi ies in cale astfel de inimi, mari, frumoase, calde. Deseori, prind din zbor sfaturi, experiente sau situatii pe care mi le insusesc pentru zile negre. Imi place sa ma stiu pregatit. Nu fiindca ma gandesc la cei mai rau, ci fiindca gandesc realist. Insasi viata este o lupta. Sau cel putin eu asa o privesc. In fiecare zi mai ducem o batalie, mai purtam un razboi . Uneori cu noi, alteori cu factori ce tin de exterior. Uneori cedam dezamagiti, alteori ne stergem fericiti sudoarea de pe fruntile incretite si multumim Domnului ca a mai trecut o zi. Totul face parte din programul nostru zilnic. Este aceeasi rutina , aceleasi lucruri care se tot repeta, creand in mintea si in trupul nostru oboseala si boala. De noi depinde sa infrumusetam, sa coloram, sa umplem acest tablou. De noi depinde sa-l populam cu oameni dragi, intelepti, gratiosi , frumosi , pentru a-i da valoare. De noi depind foarte multe lucruri. Chiar si vremea, chiar si timpul depind de noi. Trebuie sa incercam tot posibilul ca indiferent ce furtuna misuna pe afara, in sufletul nostru sa fie senin, cald si placut. Sufletul nostru trebuie sa fie un loc perfect , un loc in care sa revenim iar si iar, si in care sa ne regasim, sa ne refacem, sa ne transformam.

Cunoaştem oameni care ne influenţează

"Cunoaştem oameni care ne influenţează, chiar ne schimbă viaţa.

Şi, fără să ne dăm seama, încet, încet, pornim pe un alt drum, viaţa noastră urmând o traiectorie nouă, diferită de ceea ce ne-am imaginat la început de drum.

În unele cazuri, cele norocoase, mergem pe o cale care ne ajută să creştem, sufleteşte, spiritual, emoţional. Sunt oamenii care, prin simpla lor existenţă în viaţa noastră, ne fac să ne dorim să fim mai buni, să ne îmbunătăţim mintea, trupul, sufletul. Să găsim în noi resurse de care nu eram conştienţi. Calităţi pe care nu credeam că le avem. Putere şi optimism, de care ne credeam lipsiţi. Încredere în viaţa. În ceea ce poate ea să ne ofere. Ne ajută să înţelegem că, viaţa, aşa cum e, mai uşoară, mai grea, plină de bucurii sau plină de lacrimi, e valoroasă. Că îşi au, şi ele, momentele de suferinţă, rostul lor. Că avem ceva de învăţat din fiecare experienţă. Şi n-ai voie să abandonezi. N-ai voie să bagi capul în nisip şi să spui, gata, eu nu mai pot. Pentru că nu există ” nu mai pot “, există doar ” nu vreau “. Şi, cât timp trăim, avem o şansă. Pe care trebuie s-o preţuim. E şansa de-a ne găsi, de-a ne regăsi… şansa de-a fi fericiţi. De-a trăi. Cu adevărat. O fericire lăuntrică atât de profundă, că nu poţi decât să împrăşti în jur lumină. Şi e şi tot ce îţi doreşti. Să picuri frumos şi în sufletele celorlalţi, să dai şi tu, la rândul tău, stropi din ceea ce primeşti: viaţă."

Ne dorim, avem nevoie…

'' Ne dorim, avem nevoie… dar, primim întotdeauna ceea ce dăruim… și trebuie să înțelegem că în viață nu există vinovați… și chiar un eșec sau o nenorocire nu este un capăt de țară… trebuie doar să ne scuturăm colbul de pe hainele sufletului și să mergem înainte… pentru că povestea noastră de viață este în desfăşurare…Poveștile….cui nu-i plac?… dar, nu toate au happy-end și nu peste tot curge lapte și miere… corect?… posibil că facem multe greșeli și nu mai putem păstra o relație frumoasă ”până la adânci bătrâneți”, pentru că nu mai avem povești din care să învățăm cum să ne purtam… Poate că sensul lucrurilor se denaturează și devine ”ciudat”, dar asta nu înseamnă că acele lucruri sunt mai puțin adevărate… pentru noi toţi…și asta pentru că, poate, multe dintre poveștile de viață se referă la durere… la frică, la pierderi și multe întrebări rămase fără răspuns… dar, poate că noi toţi merităm să fim sinceri, cu ceilalți și cu noi înșine… și ar trebui să avem curajul să cerem ajutor…pentru că toți merităm tot ajutorul de care avem nevoie, când nimic din ceeea ce știam sau eram… nu mai are aceeași valență…
Poveştile noastre sunt atât de multe lucruri la un loc… sunt grele și ușoare… frumoase şi dificile… pline de speranţă şi incerte… Dar, poveştile noastre nu s-au terminat de depănat încă… încă mai este timp, pentru ca lucrurile să se vindece, să se schimbe şi să crească… mai este încă timp pentru a fi surprinși…
Noi… mergem mai departe, tu şi eu… suntem poveşti încă în desfăşurare… și nu vom pierde niciodată iubind și trăindu-ne viața… vom pierde doar reținându-ne să nu o facem…''

Sunt un simplu om…

Sunt un om care vede viata ca o poveste.O poveste care nu e plina numai de fericire.O poveste de viata a unui om obisnui dar care incearca sa faca din nimicurile vietii ceva frumos.Imi plac lucrurile simple.Imi place sa ma bucur de viata.Si sa o traiesc alaturi de cei dragi.Admir persoanele puternice si care au reusit sa devina ceva prin propriile forte.De-a lungul vietii am invatat ce inseamna dezamagirile.Am invatat ca poate dura ani sa castigi un lucru si doar o secunda sa il pierzi.Am invatat ce inseamna prietenii adevarati.Am invatat sa fac o selectie asupra persoanele pe care trebuie sa le am langa mine.Am invatat ca de cele mai multe ori persoanele in care ai cea mai multa incredere acelea te dezamagesc.Am invatat sa ma descurc singur.Nu sunt perfect si nici nu vreau!Vreau doar sa fiu inteles si acceptat asa cum sunt.Si as vrea si ca oamenii sa invete sa ii caracterizeze pe ceilalti dupa frumusetea sufletului si nu dupa aspectul fizic.Insa orice s-ar intampla eu voi continua sa imi vad viata ca un basm infinit.

'Bucuria omului e Omul.

 

'' Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a comunica, pentru a-și deschide sufletele, pentru a suspina și a se bucura împreună, pentru a fi în comuniune. Într-o relație de prietenie fiecare primește sau dăruiește câte ceva, uneori mult, alteori puțin. Fiecare om este unic și frumos. Prietenii nu întreabă, ci așteaptă și cred în aceea lumină din noi. Și primesc răspunsul, căci înțelegerea vine de la sine. Învață, iartă și acceptă omenescul, onestitatea, naturalețea celuilalt. Inima deschisă dăinuie. Prietenia iubește fără condiții, vorbește fără intenții, dăruiește fără motive și ține la cineva fără explicații.
Când culegi roadele prieteniei și le așezi la păstrare? Atunci când nu mai e nevoie să ne spunem nimic, ci doar să ne bucurăm că suntem. Chiar și în tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie de condiții, ci doar de bucuria de a dărui, de a împărtăși.
Prietenia se construiește încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, din soare și poli ale inimii, din bucățele de timp petrecute împreună.''