E mai usor.....

E mai usor sa renunti..Mai usor e sa spui nu! E mai usor sa stai, e mai usor sa n-ai chef, e mai usor sa nu vrei, e mai usor sa nu risti, e mai usor sa nu lupti, e mai usor sa nu poti, e mai usor sa nu stii, e mai usor sa nu cauti, e mai usor sa uiti, e mai usor sa taci, e…. mai usor. Dar cat de usor va fi, cand tragi linie la sfarsit, sa faci suma…Zero plus zero nu o sa faca niciodata un om fericit, iar cel mai tare doare cand tu ai ales sa faci zero…si de ce? Pentru ca este mai usor! Da, stiu e mult mai usor sa suferi si sa te plangi. 

Mai usor e sa dai gres si mult mai usor sa ramai jos. Sa nu te ridici, sa iti cauti scuze ca sa ramai jos, sa nu incerci, sa pleci, sa te dai batut…. Mai usor e sa iti ingropi visurile decat sa ai ambitie sa le transformi in realitate, mai usor sa dai vina pe altii decat sa iti asumi greselile, e mai usor sa te multumesti cu putin, e mai usor sa te ascunzi… sa te opresti, sa inchizi ochii sau sa te faci ca nu vezi. E mai usor sa nu alegi de frica sa nu faci alegerea gresita doar ca ai grija ca tu esti singura persoana care poate alege pentru tine si poate lupta pentru tine, singura care poate risca, singura care se poate ridica de jos. Nimeni nu o sa te ridice! In cele din urma vei realiza cat de usor a trecut timpul si singurul moment cand nu iti va fi usor va fi cand vei realiza ca anii pierduti nu se mai intorc! Fa acum ceva pentru tine! Renunta la scuze, renunta la teama si invata sa pui pret pe tine, invata sa iti gasesti valoarea. Indragosteste-te de tine, de viata, de prezent!

De aceea te întreb, omule frumos, ce faci pentru sufletul tău?

Frate te întreb cum este mai bine pentru tine în zilele acestea: să petreci mai puţin timp sau mai mult pe internet?

Ce câştigi când petreci ore în şir cu ochii în calculator? O să-mi spui că vorbeşti cu prietenii, că citeşti articolul ăsta pe un site ortodox, că îţi cauţi materiale informative, poze, ştiri…Da, dar câte dintre aceste îţi sunt folositoare sufletului?

Spune-mi ce faci pentru sufletul tău în fiecare zi, cum îl hrăneşti, cum îl îmbraci, cum îl odihneşti? Te întreb, poţi să rupi o oră petrecută pe internet şi să citeşti un acatist al unui Sfânt drag?

Ai căştile în urechi şi nu-ţi auzi sufletul cum strigă şi el de foame? Nu ţi-ar fi mai bine să petreci seara cu Sfinţii, cu Domnul, prin rugăciune, să petreci împreună cu familia, să te bucuri de Liturghia Sfântă din fiecare Dumnică, să admiri un peisaj creat de însuşi Dumnezeu?

Cum te simți mai curat, mai bun, mai blând, mai luminat? Când îi auzi pe alții cum mestecă în gura lor noroi despre alţii la televizor, sau când alegi să faci binele, să nu vorbeşti de rău, să faci milostenie? Ce te nemulţumeşte?
Boala, necazul, nedreptatea, societatea, mâncarea, oamenii? Accepta-le omule pentru că acestea te vor face mai bun, te vor face om, strigă la Domnul şi te va auzi. Ascultă-ţi conştiinţa şi vezi ce-ţi răspunde. Nu te mai compara cu alţii, uită-te înlăuntrul tău, mulţumind Domnului pentru tot în orice situaţie te-ai afla.

Nu ştii oare că şi în lacul cu noroi cresc nuferi? Eşti un om frumos, cu totul, şi calităţi şi defecte, chiar dacă n-ai fi fost aşa, tot tu eşti, copil al Domnului. Domnul vrea să vorbească cu tine prin rugăciune, vrea să te ajute când eşti şi în groapă, să te ţină pe umerii Săi, să-i dai în mâinile Sale sufletul tău curat. De aceea te întreb, omule frumos, cât faci, ce faci pentru sufletul tău?

Lasă lumea aşa cum ea, nu ştii ca poate prin rugăciunea ta, Domnul o va lumina? Te deranjează, te doare cum e lumea? Mulţumeşte-i Domnului că poate în felul ăsta tu acum te întorci la El şi-i spui durerile tale, şi lumea se va schimba. Au spus-o Sfinţii şi o spun şi eu un amărât, ce va câştiga omul dacă va avea întrega lumea, iar sufletul său îl va pierde?
Tu fii smerit, să te găsească Domnul cuminte, om frumos! 

Oamenii cresc unde sunt apreciați. Merg unde sunt primiți. Și rămân acolo unde sunt iubiți.

Aprecierea unui om este același lucru cu recunoștința și gândirea pozitivă. Înseamnă că te-ai hotărât să te focalizezi asupra aspectelor pozitive din relația cu el. Să te gândești mai mult la calitățile lui. Este o alegere interesantă pentru că pe măsură ce observi mai mult lucrurile bune ele tind să se dezvolte.
Orice om are nevoie de aprecieri. Nu doar în copilărie, ci pe tot parcursul vieții. Complimentele, cuvintele bune și mulțumirea exprimată față de o persoană scot la suprafață tot ce este mai bun din ea. Sunt precum apa și soarele de care are nevoie o plantă ca să se dezvolte.
Când îți focalizezi puterea de apreciere asupra unui om, acest lucru produce transformări pozitive nu doar în interiorul lui, ci și în interiorul tău. Nu poți dărui un braț de flori fără ca o parte din parfumul acestora să rămână și la tine.
Omul care se simte iubit și apreciat necondiționat înflorește. Se cunoaște pe sine din ce în ce mai frumos, devine tot mai conștient de valoarea lui și își dezvoltă tot mai mult potențialul. Dacă fiecare dintre oameni ar beneficia din plin de apreciere, întreaga lume ar fi un loc mai fericit. Și mai prosper. Asta pentru că suntem întotdeauna motivați să putem și să fim mai mult atunci când devenim conștienți de calitățile noastre. Atunci când știm că ceea ce facem are un efect pozitiv asupra celor din jur.
Ține de alegere și depinde de ce vrei să cultivi în relația cu un alt om. Dacă vrei să crești flori, trebuie să plantezi semințe de flori. Dacă vrei să trezești ceva frumos în oamenii cu care ești conectat, trebuie să cultivi apreciere și iubire.
Oamenii rămân acolo unde simt că aparțin
Oricât de mult dorești un om în viața ta, dacă el nu vine niciodată spre tine, nu se implică, iar relația nu se concretizează în mod natural, lasă-l să plece. Este cel mai înalt bine pe care ți-l poți face. Și lui în același timp. Valabil în orice tip de relații – intime, de familie, relații de prietenie sau profesionale.
Nu-ți face griji că vei pierde oameni. Dimpotrivă, când rămâi centrat în propriile valori și lucrezi constant să manifești cea mai bună versiune a ta, atragi persoanele potrivite. Acei oameni care rezonează cu vibrația ta și își doresc să continue călătoria împreună cu tine. Acei oameni pe care îi inspiri și care te inspiră.
Praf de stele.

Preluat Mirela Bancila 

DOI PRIETENI INTR-O GRADINA

Nu vreau să plec! Vreau să rămân! spuse o frunză colorată și supărată...
- N-ai cum să rămâi. N-am cum să te țin lângă mine! Eu sunt un simplu pom. Crengile s-au dezbrăcat, rămân singur. Cum să te țin lângă mine? Eu aș vrea dar...
- Dar ce? Lasă-mă aici, cu tine! Să îți spun povești frumoase, să îți fiu prietenă, să petrecem împreună zile reci, zile frumoase, zile mohorâte, zile plângăcioase. Asta fac prietenii.
- Prietenii? Noi suntem prieteni? O frunză și un pom? Eu sunt mare, tu ești mică. Eu stau nemișcat, tu dansezi. Tu ești colorată, strălucitoare, firavă și jucăușă. Eu sunt un simplu pom.
- O frunză și un pom. Doi prieteni. Prietenia este susținere, încredere, căldură, curaj, răbdare, sentimente, amintiri, lacrimi, clipe frumoase, momente grele împărțite în doi.Tu și eu. Noi doi. 
Lasă-mă aici, nu mă voi desprinde. Voi rămâne atârnată de o creangă, voi rămâne aici pentru o iarnă, pentru o primăvară... cât voi putea.
- Asta fac prietenii?
- Da. Prietenii rămân. Prietenii au răbdare. Prietenii înfruntă frig și căldura împreună.
Tu ești prietenul meu.
- Tu ești prietena mea. 

Neînțelegerea profundă a cuvintelor ne face să spunem una și să înțelegem cu totul alta.

Bunul simț de pildă, poate reprezenta cu totul altceva decât înțelegem noi în mod uzual.
Să ai bun simț nu ține de plecarea capului, de atitudinea de slugarnic, de a rămâne mut atunci când de fapt ar trebui să iei atitudine.
Să ai bun simț se mai poate traduce în a simți exact atunci când ești mințit, trădat sau folosit.
Să ai bun simț înseamnă să te întorci și să pleci. Să lași în urmă ta orice om care ți-a adus un prejudiciu, care își guvernează viața după niște legi în totală opoziție cu valorile morale la care tu ții, pentru că doar atât îl duce mentalul.
Să ai bun simț, înseamnă printre altele să ai un simț care funcționează bine, să ai ceea ce alții numesc “al șaselea simț” sau “intuiție”.

Draga mea sotie...

La bine și la rău. Suntem învățați de mici că o căsnicie inseamna a fi împreună la bine și la rău. Deși facem acuși abia 24 ani de căsnicie, am înțeles cu adevărat ce înseamnă "la bine și la rău". Datorita soției mele am descoperit ce înseamnă cu adevărat iubirea, am înțeles ce înseamnă răbdarea, ce înseamnă empatia, ce înseamnă să te bucuri la bine, ce înseamnă să te ții pe poziții și să rămâi tare la rău. Nimic din ce vedem în jur nu este doar ceea ce pare, în timp așa s-a dovedit a fi și ea. Am descoperit că nu este doar femeia superbă și inteligenta pe care am cunoscut-o, ci este si soția minunată și grijulie. Este o bucurie și un sprijin, o sursa de curaj și motivare. S-au împlinit 25  ani de când ne-am cunoscut, de la primele întâlniri și vreau să știe că este iubirea și sufletul meu in fiecare zi, nu doar in zi de "sărbătoare", nu doar la zile fixe din an, iar asta pentru că și este minunată și superbă in fiecare zi, fara excepții.

Te iubesc, iar daca ar fi sa aleg din nou, tot pe tine te-am alege, de fiecare data, 

Ce sunt eu?

Un om care a suferit și nu s-a dat bătut niciodată. Un om care a trăit cu moartea în inimă și cu zâmbetul pe buze. Un om care ori de câte ori viața i-a făcut scârbă, necaz, durere  a continuat să o iubească...
Iubesc viața și îi mulțumesc Domnului în fiecare zi!

FĂRĂ DUMNEZEU NU EȘTI DECÂT UN MĂGAR

Intră Mântuitorul în Ierusalim, călare pe asin, și toți cu urale, cu flori etc. Măgarul se gândește: ce tare sunt, pentru mine ovaționează, ce tare! Se duce acasă la maica-să și-i zice: mamă, azi am intrat în Ierusalim cu Iisus Hristos călare pe mine și toată lumea striga și arunca flori. Îți dai seama ce grozav sunt, ce mult mă iubește lumea??? Mama: ești sigur de asta? Ia mai du-te o dată, dar singur. Se duce măgarul și se întoarce amărât la mamă-sa: mama, nici nu m-au lăsat să intru în oraș, m-au alungat și au râs de mine! Mama: vezi, fără Dumnezeu nu ești decât un măgar! 

Ce repede se face tîrziu în viață.

Poate că mai am timp, dar nu mai am răbdare cu cei care nu merită nimic din ceea ce sunt eu. Anii au trecut, am învățat lecții predate de oameni, nu de viață. Eu am ales să nu "chiulesc de la ore" și am primit toate testele posibile.

Acum știu să nu cer mult de unde este puțin, ba chiar am învățat să nu mai cer deloc. Cică mai bine este să fii surprins decît să fii dezamăgit. Înțelept ar fi să nu ai așteptări. Ăsta e primul semn că ți se rupe-n paișpe.

Te vor întreba apoi fățarnic-grijuliu: -Hei, dar ce-i cu tine!? Parcă nu mai ești tu, te doare ceva?
Iar tu le vei răspunde țintindu-le fruntea cu o privire albastră: -Ooo, nu, abia acum nu mă mai doare nimic.

Să crezi în tine.

Știi ceva? Tu să crezi în tine. Indiferent de orice. Crede în tine și în inima ta. Crede în forța care există în interiorul tău, crede în ceea ce se află în sufletul tău. Crede în tine, nu în cuvintele descurajatoare pe care ți le spun oamenii. Lasă-i să le spună, dar nu le da crezare. Învață să te cunoști, să știi clar ce ești și ce poți, dar și ce meriți. Îți va fi de ajuns. Nimic nu este întâmplător, nu te mai stresa cu ziua de mâine, vei vedea că oricât de tare te-ai teme de ea, vei reuși să-i faci față, nu e mai puternică decât tine, zău așa!

Tu poți! Poți orice îți pui în gând! Dar crede în ceea ce-ți propui. Nu abandona totul undeva pe drum, că dacă o faci, nu ai dreptul să te plângi după că nu ți s-au realizat scopurile.
Nu mai pleca urechea la vorbe care vor doar să taie aripi, agață-te de motive care te fac să zbori.

Ești în stare! Habar nu avem noi oamenii câte suntem în stare să facem! Totul e să vrem!
Căci dacă vom lua (din nou) pe nu în brațe rezultatele nu vor apărea. Vrei să fii fericit? 

Caută fericirea în orice lucru mărunt. Mai ridică-ți ochii spre Cer… Mai privește atent o floare sau… delectează-te cu un răsărit de soare. Sau cu ce vrei tu, cu ce crezi tu că-ți face bine. 

Vrei să te eliberezi de frământări? Atunci iartă. Iartă oamenii și iartă-te pe tine. Nu-ți mai fii un judecător, de când nu te-ai mai lăudat singur? Ce? Doar nu crezi că nu meriți sau că nu ai motive să faci asta. Să nu te prind că gândești așa!

Vrei să ai oameni de calitate în preajmă? Atunci lasă-i pe cei care nu se ridică la așteptările sufletului tău în urmă. De ce să ai lângă tine persoane de care ești conștient că nu aduc ceva frumos în viața ta? 

Vrei să iubești? Fă-o. Iubește orice. Nu există o regulă care să spună că trebuie să iubești aia și aia, iar aia nu.  

Era odata un batran care nu invatase sa traiasca...si nici nu putea sa moara!

Nu avea sperante, nelinisti; nu stia sa planga, nici sa rada.
Nimic din ce se intampla in lume nu-l indurera, nici nu-l mira. Isi petrecea zilele lenevind pe pragul cabanei sale, fara sa arunce o privire macar catre cer si sa vada frumusetea norilor si soarele....
Era atat de nins de ani ca lumea il credea foarte intelept si incerca sa se imbogateasca din experienta sa de sute de ani. 

”Ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti?”
”Fericirea e o nascocire a prostilor”, raspundea batranul.
Treceau pe acolo si oameni cu suflet nobil, doritori sa fie de folos aproapelui.
”In ce fel ne putem sacrifica pentru a-i ajuta pe fratii nostri?”, il intrebau ei.
”Cel care se sacrifica pentru omenire e un nebun”, raspundea batranul .
”Cum ne putem indruma copiii pe calea cea buna?”, il intrebau parintii.
”Copiii sunt niste serpi”, raspundea batranul. ”Nu te poti astepta de la ei decat la muscaturi veninoase.”
”Invata-ne sa ne exprimam sentimentele pe care le avem in suflet”, il rugau artistii...
”Ati face mai bine sa taceti”, mormaia batranul.
Astfel ideile lui rele si triste, incepura sa influenteze lumea. Din coltul sau posomorat, unde nu cresteau flori si pasarile nu cantau. 

Pesimism, (acesta era numele batranului ) sufla un vant inghetat peste bunatate, iubire, generozitate care, atinse de acea suflare de moarte, se ofileau si dispareau.
Acestea nu-i placeau deloc Domnului, care hotari sa faca ceva. Chema un copil si-i spuse:
”Du-te si da-i un sarut acelui biet batran.”
Copilul asculta. Cuprinse cu bratele lui gingase si grasute gatul batranului si-i dadu un sarut umed si zgomotos pe fata lui zbarcita.
Pentru prima oara, batranul se mira. Ochii lui tulburi se inseninara dintr-o data. Caci nimeni nu-l mai sarutase pana atunci.
Astfel deschise ochii spre viata, iar apoi muri, zambind....

Uneori, intr-adevar, ajunge un sarut. Un ”Te iubesc”,.... Un ”Multumesc”... O apreciere sincera.... Este atat de usor sa faci fericit pe cineva. Atunci, de ce nu o facem?

ALEGERI

Fiecare își pictează viața conform propriilor convingeri și acțiuni.
Fiecare decizie, fiecare schimbare, fiecare trăire pe care o adaugi la tabloul vieții
trebuie să-ți aparțină.
Tu ești mâna care conduce pensula , de tine depinde totul.
Nu există alegeri bune și alegeri mai putin bune, există doar alegeri.
Asta e realitatea.
În fiecare zi, trasăm cu grijă linii bine definite , schițăm persoane, sentimente,
amintiri.
Unele decizii le luăm cu inima, altele cu mintea.
La final, tot ce contează este să nu ai nici cea mai mică urmă de regret.
Alege să-ți trăiești viața așa cum crezi și așa cum vrei.
Alege să o înfrumusețezi, să o colorezi, să o parfumezi cu iubire și bunatate, căci
ele stau la baza unei vieți fericite.
Alege să fii tu înainte de toate pentru că alegerile te definesc și te modelează în
persoana care ești astăzi.
Această viaţă este a ta.
Profită de puterea de a alege ce vrei să faci, şi fă bine acest lucru.
Profită de puterea de a iubi ceea ce vrei în viaţă şi iubeşte cinstit.
Profită de puterea de a te plimba în pădure şi de a fi parte din natură.
Profită de puterea de a- ţi controla propria viaţă.
Nimeni altcineva nu poate să facă asta pentru tine.
Profită de puterea de a a- ţi face viaţa fericita.

BUNATATEA

Bunatatea pe care o dai, o primesti inapoi, de multe ori in cantitate dubla.Ideal ar fi sa invatam, sa ne invatam sa fim recunoscatori. Sa nu uitam binele facut, ba mai mult, sa il intoarcem inapoi. Dar cum nu traim in lumea ideala, facem tot mai rar lucrul asta. Nu stiu daca am procedat intotdeauna cum trebuia in anumite situatii, daca am spus ce trebuia, cand trebuia, cum trebuia.
De fapt, sunt sigur ca nu am facut-o, dar cumva, in calea mea, au iesit oameni care m-au invatat diverse lucruri, care m-au ajutat in feluri in care probabil nici nu stiu, care mi-au facut bucurii prin niste gesturi simple, dar „mari”.
Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umple de praf si de amaraciune. Dar tot ea, iti scoate in cale flori, aer curat, soare luminos, oameni calzi.
Privind uneori in urma, constat ca in momentele de „cumpana” ale vietii mele, Dumnezeu, mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor. Oameni care m-au facut sa vad ce nu vedeam, sa simt ce nu simteam…
Ma gandesc la oamenii care „lovindu-ma” m-au invatat ca viata nu-i deloc simpla si ca oamenii sunt uneori cat se poate de rai si de ciudati.
Ma gandesc la oamenii care au fost buni cu mine si m-au indemnat sa fiu si eu mai bun.
Ma gandesc la oamenii care mi-au intors spatele, apoi mi-au simtit lipsa.
M-am gandit la oameni in general… la cat de mult te pot ajuta si la cat de multe dureri iti pot cauza.
Le multumesc oamenilor care au facut, fac si vor face parte din calatoria mea prin viata.

Armonie.

Acesta să fie cuvântul de ordine care să ne stăpânească inimile și viețile. Nu avem voie să fim altfel decât plini de pace. Pentru că succesul își face loc acolo unde armonia și liniștea predomină. Pentru că o minte relaxată, plină cu gânduri pozitive găsește rapid soluții. Pentru că un suflet odihnit și împăcat se regenerează mai repede decât unul măcinat de griji și tulburat de întrebări.
Armonie. Atât în suflet cât și pe chipuri. Seninătate. Acestea sunt sentimentele pe care ar trebui să punem preț în acest an. Să ne lăsăm cuceriți de simplitatea și magia lor, de ceea ce fac pentru noi, de modul în care reușește să ne facă să vedem „ altfel ” viața.
Deși pare un fleac, deși este ignorat, acest sentiment pur și deloc costisitor ne poate ajuta să devenim mai puternici, mai înțelepți, mai orientați spre fericire. Așadar, faceți loc armoniei și veseliei în sufletele voastre și întâmpinați fiecare zi cu Dumnezeu în gând, cu seninătate pe chipuri, cu limpezime în gânduri și frumusețe în priviri.
Curățați-vă sufletele de orice impurități și dăruiți-i strălucirea de altădată.
Să trăieşti în deplină armonie cu tine însuţi este cea mai mare provocare din univers.La început poate fi obositor să trăieşti în armonie cu cele mai înalte idealuri, dar, în final, aceasta conduce la un sentiment profund de bunăstare şi pace. Trebuie să găseşti bucurie în sublim.

Fiecare dintre noi întâlneşte un înger!

În vieţile noastre tumultoase pare că nu mai este timp pentru îngeri. Greşit! Îi vedem zilnic printre noi şi ne amăgim că singuri am realizat nimicurile cu care ne mândrim. Greşim, din nou!
Nu cred că ceea ce facem şi ce obţinem ca rezultate e pură întâmplare. Cred în destin, ca singur scenariu care se scrie în timp ce noi „filmăm„, deci trăim! Suntem actori în filmul nostru cu episoade de iubire, tandreţe, râsete sau lacrimi. Fiecare episod poartă semnătura noastră. De asta ne e aşa de greu să înţelegem că am greşit.
Dar chiar şi greşelile fac parte din viața noastră, că ne place sau nu. În tot acest „sos” cu întrebări fără răspuns, trecem pe lângă oameni, ne intersectăm sau ne ţinem de mâna. Şi uite aşa ne dăm seama cât de binecuvântaţi suntem. Fiecare om care îţi intră în viaţă, e o sursă de inapiratie. Ceva din noi are nevoie de acel ceva!
Ne lăsăm ghidaţi de instinct, fără a mai fi nevoie de indicaţii regizorale. Nu de alta, dar simţirea ne e ghidată tot de sus. Dansăm prin viaţă, ne uităm în ochii puilor, şi ei nişte îngeri, şi strălucim în plenitudinea fiinţei.
Doar când atingem sentimentul de pace interioară, doar atunci rămânem goi în orgoliu… şi abia atunci suntem cu adevărat fericiţi. Cât de aimplu sună în teorie, cât e de greu în realitate. Mai ales când suntem mânaţi de păcatul lui ” mai bine” şi căutăm la infinit perfecţiuni imperfecte. 

Trandafirul din interior

Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.
Aşa se întâmplă şi cu mulți oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru. Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său.
Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele.
Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii.
Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori. 

Omul bun

Un om bun te poate motiva să poți mai mult prin felul lui de a fi. Doar simplu fapt că ești în aceeași încăpere cu el îți dă energie. Te inspiră să fii prezent. Cu tot ceea ce ești. Un om bun își exprimă în fiecare moment disponibilitatea de a lucra cu el însuși. De a crește, indiferent de vârstă sau statut. Este ca vinul. Pe măsură ce trece timpul, devine tot mai bun. Și mai atrăgător.
Când întâlnești o astfel de persoană, îți dorești să rămâi. Pentru că-ți place. În adevăratul sens al cuvântului. Și pentru că vibrezi pe aceeași frecvență cu ea. Dincolo de ceea ce nu cunoști, știi că există o conexiune. Care merită. Indiferent de natura ei. Prietenie sau dragoste, prietenie și dragoste la un loc, înțelegi că e altceva. Ceva diferit. Și guști cu fiecare por dinamica relației.
Un om bun e ca primăvara. Te înflorește tot mai bogat și mai frumos. Nu pentru că este mereu cald. Ci pentru că și ploile lui te hrănesc. Știi că rămâne primăvară chiar și când se înnorează.
Înțelegi că mințile frumoase care se atrag își păstrează individualitatea în timp ce se inspiră reciproc să se apropie de cea mai bogată variantă a lor.

Ce-mi doresc de la viata?

Să rămân om. Sa nu ma schimb, sa fiu un om modest oriunde as ajunge, sa ajut cat pot de mult si sa aduc fericirea in viata cuiva. Dincolo de mofturile de zi cu zi, dincolo de ceea ce pot avea si ceea ce nu-mi pot permite, am o singură certitudine: uneori suntem atat de nemultumiti, incat nu realizam cat suntem de norocosi. Sanatatea, oameni buni, este cea mai importanta. Dincolo de toate treburile superficiale, privind in jurul meu realizez ca deseori ma vait pentru nimicuri, pentru mofturi fara rost, in timp ce altii n-au din ce trai. Deseori ne vaitam pentru chestii aberante, desi in lume sunt oameni care lupta pentru viata si o fac cu zambetul pe buze. Ce-mi doresc? Sa fim mai uniti, mai modesti, mai sinceri, mai oameni. Deseori uitam si ne simtim ca intr-o jungla in care nu conteaza pe cine calci in picioare, important e sa ajungi unde ti-ai dorit. 

GANDURI: 2

Văd tot mai mulți oameni care se blamează pentru greșelile trecute, care nu încetează să se lamenteze pentru lipsa de noroc din viața lor, care nu văd frumusețea zilei de azi din cauza umbrelor zilei de ieri.
E din ce în ce mai „ normal” la noi, oamenii, să punem accentul pe ceea ce nu avem, decât pe ceea ce avem din belșug.
Parcă lipsurile din viețile noastre ne definesc și vorbesc despre noi. Parcă dincolo de ceea ce nu avem nu suntem nimic. Parcă succesul nostru este unul și același lucru cu a avea cât mai mult.
Vă spun, nu are rost să căutăm vinovați pentru lipsurile din viața noastră. Am greșit, e adevărat, însă nu putem repara acea eroare plângându-ne pentru un timp trecut, pentru un moment care s-a dus.
Nu rezolvăm nimic dacă persistăm în negativitatea atât de caracteristică nouă, oamenilor. Nu rezolvăm nimic dacă ne plângem și căutăm compasiune. Nu rezolvăm nimic dacă ne este teamă de noi încercări.
Sufletul este pregătit de noi și noi oportunități. De schimbare. De lucruri noi. De efort. Este singura noastră armă împotriva depresiei, dezamăgirii și a lamentării. Este singura armă care ni s-a dat pentru a aduce schimbarea în viața noastră.
Și atunci de ce preferăm să ne plângem de eșecuri? De ce optăm pentru a aștepta ceva care nu o să vină niciodată în viața noastră fără muncă, dorință și pasiune? De ce să nu ne mobilizăm și să atragem în viețile noastre succesul ?
Haideți să abordăm dintr-un alt unghi această caracteristică de a ne plânge constant unii altora și să ne schimbăm atitudinea. Haideți să tratăm dintr-un unghi diferit această mentalitate negativistă și să punem accent pe toate lucrurile frumoase din viețile noastre.
Haideți să ne bucurăm de frumusețea zilei de astăzi și să ne hrănim cu gânduri pozitive și cu vise îndrăznețe!
Haideți să nu ne epuizăm resursele pe lucruri care nu merită energia noastră! 

Nemultumit de viata ta ?

Te obosește faptul că trebuie să te scoli mereu dimineață? Alții nu s-au mai trezit.
Te enervează că ajungi obosit acasă după serviciu? Alții și-ar dori să aibă unul.
Te enervează că trebuie să ștergi mereu praful, să speli rufele și vasele? Alții și-ar dori să aibă ce șterge.
Te irită plânsul, râsetele și zburdălnicia copilului tău? Alții și-ar dori să poată avea un copil.
Te deranjează faptul că familia sau prietenii îți cer ajutorul? Alții plâng de singurătate și că nu-i sună nimeni.
Te obosește școala și învățatul? Alții nu au avut șansa la educație.
Te obosește faptul că trebuie să gătești zilnic? Alții și-ar dori să aibă ce găti.
Te obosește mersul pe jos? Alții și-ar dori să se poată da jos măcar din pat.
Te enervează faptul că nu găsești loc de parcare pentru mașină? Alții și-ar dori să aibă ce parca.
Te îngrijorează faptul că nu ai reușit încă să-ți schimbi telefonul învechit? Alții nu-l au nici pe primul.
Te deranjează că trebuie să plătești facturi și impozite? Alții și-ar dori să aibă ce le impozita.
Te deranjează faptul că trebuie să faci zilnic aceleași lucruri? Alții nu au avut vreodată astfel de prilejuri și binecuvântări.