Privesc...

Privesc în sufletul meu și tot ceea ce văd este frumusețea cicatricilor mele.

Privesc în urmă la viața mea și nu mai simt nici un regret.
S-au spus multe. S-au trăit multe. S-au simțit multe. Am dus bătălii cu soarta, cu alții, cu mine însămi... Mă simt un om liber.
Cred că dacă găsești în tine puterea de a te ridica și de a continua să mergi, ai să găsești drumul corect. O să fie greu. O să fie dureros. Dar suferința va trece cu fiecare pas pe care îl vei face înainte, rănile se vor închide cu fiecare clipă care va trece în favoarea ta.

Vei reuși!

Asta mi-am spus în momentul în care am încetat să îmi mai plâng de milă, în clipa în care am decis să lupt. Am luat-o de la început, am schițat o altă poveste pentru mine, mi-am înfruntat temător destinul și astăzi pot spune că sunt mai aproape ca niciodată de ceea ce vreau, de mine însămi.

Nu poți spune niciodată că te cunoști cu adevărat. Viața te va surprinde. Te va ului. Te va zgudui. Nu, nu te cunoști cu adevărat, dar cu fiecare luptă câștigată, te apropii mai mult de tine, de omul care ești, de persoana care trebuie să fii. Este drum lung, adesea vei rătăci, iar de cele mai multe ori te vei simții înfricoșat și dornic să renunți.

Când vei mai crește, vei descoperi că nu ai învins definitiv minciuna, răutatea, pizma sau nedreptatea, că de cele mai multe ori ai suferit din prostii, lucruri minore, și că te-ai înșelat pe tine însuți, dar de asemenea vei realiza că un adevărat războinic. învață din bătăliile pierdute, și la fel vei proceda și tu.
Astăzi stau mândru în fața viitorului, pregătit de orice, gata de luptă.

Oglinda îmi arată o nouă zi, o altă bătălie cu viața...eu însă văd ceea ce vreau...SĂ CÂȘTIG!!!”

UNEORI

Unele lucruri se dobândesc. Prin curaj și inițiativă. Altele vin la tine. Ți se dăruiesc când te aștepți mai puțin. Pentru că îți aparțin. Simplu și în cel mai natural mod.

Uneori, poți încerca să faci lucrurile să se întâmple și înveți că toate au un timp al lor. Afli că unul dintre ingredientele importante ale unui rezultat armonios este sincronizarea. Această înțelegere conduce la o atitudine mentală relaxată, plină de încredere, care creează un climat favorabil curgerii vieții.

Încrederea vine odată cu atenția asupra experiențelor trăite. Nu este suficient să treci prin multe. Trebuie să-ți dezvolți și obiceiul de a observa. Pentru că există întotdeauna o cauză și un efect. Un timp potrivit și unul nepotrivit. O legătură între ceea ce simți și ceea ce atragi în viața ta. O sincronizare.

Experiențele care au potențialul de a-ți marca istoria personală îți aparțin înainte chiar ca tu să o știi. Și ajung la tine prin cele mai nebănuite căi, în cele mai neașteptate momente. Cât timp vei alerga după ele, vor continua să se îndepărteze. Abia când înțelegi că nu poți avea nimic din ce nu e al tău și că ce îți aparține vine de bunăvoie la tine, te oprești. Și observi frumusețea din jurul tău.

Afli că atunci când cultivi o stare interioară de încredere, viața este liberă să-ți ofere ce are mai bun. Și tot ce tu îi oferi ei. 

Fii bun !

Micile tale fapte sau manifestări de bunătate pot schimba viaţa cuiva! Să nu te amăgeşti cu gândul că bunătatea ta nu va fi observată. Întotdeauna, oriunde ai fi, şi când o să ai impresia că treci neobservat, cineva o să te vadă. Nu mă refer aici la divinitate, ci mă refer la oameni. Oamenii te văd şi când dau impresia că nu sunt atenţi. Oamenii te analizează şi te observă, pentru că vor să facă asta.
Fiecare om vrea bunătatea cuiva. Un om are nevoie de bunătatatea ta!
Prin urmare, fii bun. Oferă un loc, zâmbeşte frumos, răspunde politicos, dăruieşte cu drag, priveşte cu îngăduinţă, ascultă cu interes, respectă.
Sunt micile manifestări de bunătate care pot să aibă un impact major în viaţa cuiva.
Fii bun! Nu ai nimic de pierdut.

E greu să fii un om bun, dar totuși unii reușesc. De ce reușesc?

Pentru că se încăpățânează să ierte, se încăpățânează să nu fie invidioși pe succesul altora, să nu stea în locuri în care știu că nu au ce căuta. Omul bun îl vezi de departe, dar preferi să treci pe lângă el, pentru că îl consideri oarecum ”fraier”, pentru că nu luptă așa cum fac ceilalți pentru a-și atinge idealurile, pentru că nu pune piedici celor din jur care tind spre aceleași lucruri ca și el, ba chiar îi mai ajută cum poate, pentru că nu se bate cu pumnii în piept că știe și că drege, ci își urmează drumul liniștit, fără tam-tam, fără să fie în centrul atenției.
Și totuși, și omul bun are scăpări…. și omul bun suferă. De ce suferă? Pentru că și el mai are gânduri ”umane” să le spunem. Și el are momente în care câte un gând urât cu privire la o persoană îi inundă mintea. Și atunci suferă. Suferă pentru că se gândește cu ciudă că este un om rău. Și luptă să schimbe lucrul acesta. Nu se lasă prins de rău, oricât de multe beneficii materiale i-ar oferi drumul acela.
Omul bun te iartă, nu îți poartă pică oricât rău i-ai fi făcut, dar va fugi de tine. Te va ierta, dar nu va accepta să primească în viața lui pe cineva care îl va îndemna să gândească urât, pe cineva care este dispus să sacrifice pe oricine și orice în jur pentru a-și atinge idealurile. Așa că va pleca pur și simplu. Va pleca chiar dacă să stea înseamnă să avanseze un nivel pe scara socială sau la serviciu, chiar dacă să stea înseamnă să câștige mai mulți bani sau atenție. Și cine îl poate condamna pentru lucrul acesta? Ai putea să îl acuzi că alege binele adevărat? Ai putea să îl condamni că nu vrea să te urască? Ai putea să îl condamni că este un om bun?''

Te gândești că nu ești norocos.

Că nimic nu ți se întâmplă din senin . Că nu există surpriză plăcută și pentru tine. Și nu există destin. Te gândești că ai muncit prea mult de fiecare dată ca să obții ceva, că indiferent cât ai luptat în cele din urmă ai pierdut, că fiecare zi este o continuă încercare de a dovedi ceva lumii. Te gândești la câte ai de făcut și la cât de puțin ai realizat. Te gândești că greșești undeva, că nu se poate să fii tu cel mai ghinionist dintre toți cei pe care îi cunoști. Te gândești poate că nu meriți să ți se întâmple lucruri bune, plăcute, frumoase. Că este posibil să nu procedezi cum trebuie. Că este necesar să faci aceeași pași pe care și alții i-au făcut înaintea ta. Pe scurt te gândește să copiezi viața altora, bucată cu bucată, ca mai apoi să o reciți în fața lumii întregi. Dar, ghici ce . Nimeni nu te va aplauda. Nimeni nu te va auzi. Și nimeni nu te va înțelege. Te vei gândi iar și iar că pur și simplu te-ai născut fără noroc. Te privești în oglindă și nu înțelegi ce este greșit, ce nu se potrivește. Te gândești la toate nimicurile posibile, la toate mărunțișurile, dar nu și la ce contează cu adevărat. Îți voi spune eu. Nu te gândești că TU ești principala eroare. Că de la tine pornește calcul greșit. Că indiferent cât vei munci sau cât efort vei depune rezultatul va fi tot cel eronat. În primul rând , plecăm de la premiza că nu suntem la fel de buni ca și exemplele din viața noastră. Cum gândurile influențează în mare parte atitudinea noastră , în momentul decisiv dăm înapoi fiindcă stima de sine scade iar respectul față de propria persoană este aproape nul. Ne lăsăm convinși și angrenați în această călătorie de vorbele celorlați, de exemplele și de poveștile de succes ale altora și eșuăm să o finalizăm cu brio. Originalitatea ne lipsește cu desăvârșire, și probabil gândind că o să fie bine dacă respectăm cantitatea și ingredientele rețetei perfecte vom ajunge să ne mai bucurăm de satisfacția unei munci bine făcute. Din viața ta lipsește inspirația și pasiunea, energia și determinarea, curajul și optimismul. Ești doar o copie din multe alte mii. Și vei continua să gândești prost și negativ dacă nu începi să-ți schimbi mentalitatea, dacă nu începi să lucrezi la propria dezvoltare . Tu ești cel care te reține, cel care te face să te îndoiești, cel care pune în cumpănă deciziile luate. Tu ești cel care stă între trecut și prezent, cel care gândește în loc să acționeze. Te gândești cu teamă la viitor pentru că nu poți să crezi că poți face ceva spectaculos cu viața ta, că ești destinat lucrurilor mărețe, că dacă vrei poți face orice. Efortul își arată rezultatul după ce refuzi să te oprești, după ce cazi și te ridici, după ce-ți alungi regretele și treci la treabă. Când ești la pământ, când deprimarea și tristețea îți bat la ușă, gândește-te la tot ceea ce contează cu adevărat pentru tine, și vei realiza că banii sau motivația financiară nu te fac om și nici nu îți aduc fericirea. Propuneți să fii fericit, nu bogat. Propuneți să fii tu însăți, nu altcineva.

Bucuria de a dărui

"Un dar nu e nevoie să fie ceva material, un obiect, oricât ar fi el de frumos sau valoros. Un dar adevărat și ușor de oferit e acela care vine din suflet, pe care îl oferi cu bucurie și care, prin faptul că l-ai oferit îți aduce împlinire și mulțumire. Poate fi un zâmbet, un gând bun sau o încurajare. Chiar și un umăr pe care un prieten are nevoie să plângă poate fi un mic dar dacă îl oferi la momentul potrivit. Poate că el nu are nevoie decât să-i acorzi puțină atenție și să-l asculți, să-l lași să vorbească și să-și spună of-ul.
Este posibil ca ceea ce oferi să ajungă la persoana care primește într-un moment în care simte că nu mai are nicio speranță, nicio bucurie, când are senzația că tot ce o înconjoară îi este potrivnic. În astfel de clipe micul tău dar poate deveni ceva extrem de valoros, o mică rază plăpândă se poate transforma într-o lumină strălucitoare care dă acelei ființe puterea să continue, să meargă mai departe.
Poate nu vei ști niciodată dacă și în ce fel a fost de folos ceea ce ai oferit, dar poate că nici nu este nevoie. Simplul fapt de a dărui fără a aștepta recunoștință cred că ne poate face mai buni, mai atenți la noi înșine și la ceilalți, la bucuria noastră și a celor din jur. Este posibil ca uneori cel ce primește să fie atât de preocupat de propria persoană, de propriile probleme încât nici să nu observe că i se oferă ceva. Asta nu ar trebui să ne descurajeze, ci, dimpotrivă, îi mai oferim ceva și altă dată. Și, poate, cândva vom avea șansa de a vedea în privirea lui acea sclipire, acel zâmbet, acea lumină ce apare în ochii unui copil care a primit jucăria pe care și-o dorea.
Trăim într-o lume în care oamenii au uitat să ofere, să iubească, ba chiar și să zâmbească, o lume în care propria persoană e mai importantă decât orice altceva. Cu siguranță ne-ar fi tuturor mai bine dacă am oferi mai mult din ceea ce poate, la rândul nostru, ne-ar plăcea să primim.
Este foarte important ca darul să vină din inimă, să-l oferi cu drag și cu plăcere, să pui în el o fărâmă din sufletul tău, căci atunci are mai multe șanse să ajungă acolo unde trebuie, unde este nevoie de el. Abia atunci vei simți acea mulțumire, acea bucurie lăuntrică de a oferi.
Cum ar fi dacă fiecare dintre noi am dărui câte ceva în mod conștient în fiecare zi? La urma urmei, dacă s-ar întâmpla așa, fiecare ar avea la rândul său cel puțin o șansă să primească ceva. Îmi și imaginez o lume plină doar de zâmbete, de bucurie și gânduri bune."

Sint un OM puternic !

Am crescut alături de oameni care m-au învățat că există încredere, sinceritate, siguranță, loialitate. Mi-au oferit toate astea plus iubire sinceră. M-au învățat că este omenește să greșești dar, asta nu te face un om slab, decât dacă nu ești capabil să îți asumi greșeala și să încerci să o repari. Un om puternic își cunoaște și recunoaște slăbiciunile, un om puternic va oferi sinceritate, loiali...tate, siguranță celor din jur. Și iubire, sinceră. Pentru că adevărata iubire nu are nevoie de garnitura frumos colorată a minciunii.
Mi-a fost de folos? Uneori aș zice că nu. Am fost mințit, trădat, înșelat. Tocmai pentru că am avut încredere.
Mi-a fost de folos? Aș zice că da. Am sufletul ușor, împăcat, fără povara minciunii, trădarii. Sunt un om puternic!