CRED.

Cred.....in oameni frumosi, le caut privirea, le inteleg cuvantul, le simt mangaierea, le inteleg trairea.Cred, in prietenie adevarata ,in respect reciproc, in frumusete sufleteasca..
Cred ca nimic nu-i intamplator...doar ca destinul foloseste cai si mijloace pentru ca doi oamenii destinati sa se intersecteze..sa se cunoasca..in acest fel...
Cred..in privirile care vorbesc.,.in emotiile care se simt....in puterea de a darui putin in fiecare zi..macar un salut.....Cred ca daca vrei poti......restul sunt doar scuze.....cred..!!! 

Nu fugi de realitate!

Ni se întâmplă de multe ori, dar nu sunt mulţi care ar recunoaşte acest lucru. Uneori, oricât de implicaţi suntem în proiectele noastre, se întâmplă să nu avem puterea de a le finaliza. Şi, pentru că e mai uşor şi reconfortant, atitudinea pe care o adoptăm adesea e aceea de a da vina pe oricine, mai puţin pe noi înşine. Putem oare învăţa să ducem la bun sfârşit ceea ce ne dorim? 

Tuturor ni se întâmplă câteodată să renunţăm la proiectele în care suntem implicaţi. Chiar şi când este vorba de ceva ce ne-am dorit cu adevărat. Uneori, lucrurile par să devină mai dificile decât crezuserăm, mai puţin tentante decât am sperat. Grav este însă că, pentru unele persoane, această atitudine poate deveni un mod de viaţă. De ce nu poţi duce la bun sfârşit ceea ce ai început şi cum poti rezolva acestă problemă?
Încetează să fugi de realitate pentru că a finaliza ceva ce ţi-ai propus înseamnă să te confrunţi cu realul. Chiar şi aşa, rezultatele nu sunt întotdeauna sigure şi cum ne-am aştepta pentru că, de multe ori, teama de eşec şi dorinţa de a ne proteja de o de­za­măgire sunt cauzele pentru care a­mâ­­năm sau renunţăm la ceea ce ne-am propus.

Alteori, nu frica de realitate, de rezulta­te pe care le-am putea avea, ne poate face să ne abandonăm planurile, ci teama de noi înşine. În unele ca­zuri, cei care fac acest lucru sunt stăpâniţi de gândul că pot face orice, totul pa­­re posibil atunci când nu a fost încă dus la bun sfârşit. Însă efortul pe care îl presupune fializarea unei activităţi ne face să ne confruntăm cu capacităţile noastre. Păstrarea ei în stadiul de dorinţă ne lasă să credem în continuare că suntem foarte valoroşi. Frica de a greşi ne împiedică să ne con­frun­tăm cu adevăratele noastre calităţi şi defecte, să ne confruntăm, de fapt cu realitatea. Care nu este întotdeauna plăcută şi favorabilă nouă.

Omul bun

Un om bun te poate motiva să poți mai mult prin felul lui de a fi. Doar simplu fapt că ești în aceeași încăpere cu el îți dă energie. Te inspiră să fii prezent. Cu tot ceea ce ești. Un om bun își exprimă în fiecare moment disponibilitatea de a lucra cu el însuși. De a crește, indiferent de vârstă sau statut. Este ca vinul. Pe măsură ce trece timpul, devine tot mai bun. Și mai atrăgător.
Când întâlnești o astfel de persoană, îți dorești să rămâi. Pentru că-ți place. În adevăratul sens al cuvântului. Și pentru că vibrezi pe aceeași frecvență cu ea. Dincolo de ceea ce nu cunoști, știi că există o conexiune. Care merită. Indiferent de natura ei. Prietenie sau dragoste, prietenie și dragoste la un loc, înțelegi că e altceva. Ceva diferit. Și guști cu fiecare por dinamica relației.
Un om bun e ca primăvara. Te înflorește tot mai bogat și mai frumos. Nu pentru că este mereu cald. Ci pentru că și ploile lui te hrănesc. Știi că rămâne primăvară chiar și când se înnorează.
Înțelegi că mințile frumoase care se atrag își păstrează individualitatea în timp ce se inspiră reciproc să se apropie de cea mai bogată variantă a lor.

Viata

Privesc deseori la oamenii care se ceartă din nimicuri, care se supără din nimicuri, care jignesc din nimicuri şi nu pot să nu mă întreb: De ce nu înţeleg aceşti oameni că viaţa e scurtă? Că ziua de mâine nu-i asigurată nimănui, există doar o speranţă în noi şi uneori trăim de parcă am trăi o veşnicie. Nu. Viaţa e scurtă şi dificilă. Viaţa nu ne spune cum să o trăim, dar ne arată deseori că ne poate fulgera ca nimeni altcineva. Ne arată tunete atunci când nici nu te-ai aşteptat să apară furtuna. Ne arată că ne îmbolnăvim atunci când credem că suntem perfect sănătoşi, ne arată că ne poate lua oameni dragi ori mai puţini apropiaţi când credeam că e totul minunat. Ne arată că stresul ne reduce viaţa cu mult...Viaţa ne arată multe dar nu ne spune niciodată cât poate fi de scurtă...: Trăiţi viaţa frumos! Nu vă mai supăraţi din nimicuri ci bucuraţi-vă că sunteţi în viaţă! Amintiţi-vă în fiecare zi că sunt oameni care ar da orice să poată merge nu mai zic de alergat, ar da orice să audă, să vadă, să simtă...ar da orice să aibă o viaţă normală...viaţa e scurtă, nu uitaţi!''  

FERICIREA

Fericirea nu se măsoară în cuvinte, nu se cântărește în avuții și nu se rezumă la zile bune și mai puțin bune. Fericirea nu poate fi descrisă, este aidoma iubirii căreia nu-i poți da o definiție clară și complexă, dar pe care o simți cum se dezvoltă înăuntrul tău. Fericirea nu este o culoare, nu este un parfum deși simți cum îți colorează viața în mii de nuanțe splendide și cum o parfumează cu mici momente de nebunie și euforie. Fericirea este o stare. Este un dar pe care ți-l faci singur sau îl faci celor din preajma ta. Fericirea este un miraj , o iluzie până în clipa în care descoperi puntea de legătură între ea și tine. Fericirea nu este departe, nu este scumpă, și nu, nu este de vânzare. Fericirea se află înăuntrul tău, încălzindu-ți sufletul, hrănindu-l, având grijă de el în timpul călătoriei vieții tale. Fericirea nu are nevoie de lux pentru a sălășui în inimi ci doar de puritate, nu are nevoie de cine sofisticate ci doar de hrană îndestulătoare, nu are nevoie de spațiu ci doar de un suflet micuț dar comod în care să se dezvolte. Fericirea este emoție pură, contagioasă deseori, care-ți inundă sufletul și-ți pompează în vene optimism și credință, speranță și iubire, iertare și generozitate. Pentru că atunci când ești fericit ești tu cel adevărat, pentru că fericirea scoate ce este mai bun din tine, pentru că fericirea te face să zbori, să dansezi, să te simți unic, special, iubit.
Pentru că fericirea nu e departe și pentru că nu călătorește cu trenul , pentru că fericirea se află în noi și nu trebuie să plecăm în căutarea ei, pentru că fericirea își așteaptă proprietarul , este suficient să ne deschidem inimile și să-i urăm „ bun venit!”, restul va venii de la sine. Pentru că fericirea nu are măsură și se potrivește oricui îndrăznește să o îmbraci și poart-o întotdeauna cu plăcere și umilință. Pentru că fericirea este magie în toate sensurile posibile îndrăznește să-i descifrezi trucurile și fii tu magicianul care o scoate din pălăria inimii.

Lucruri în care cred

În iubirea perfectă, completă , care vine atunci când te aștepți mai puțin.
În prietenia adevărată , de suflet, care te cucerește total , iremediabil și care te leagă cu un fir subțire, invizibil de oamenii pe care îi meriți și care te merită . 
În lucrurile mărunte , cărora nu le dai importanță dar care reușesc să-ți fure zâmbete, uneori chiar să te uimească cu strălucirea lor. 
Cred în puterea cuvintelor, în alinarea pe care ți-o aduce o mângâiere, în forța pe care ți-o oferă un umăr în momente de restriște și singurătate.
În melodia perfectă, în ziua perfectă, în oamenii perfecți care te setează să le răspunzi la fel, indiferent de starea pe care o adopți, indiferent de vremea de afară, indiferent dacă vrei sau nu.
În noi începuturi, în a doua șansă , în miracole, în vise, în tot ceea ce mă face fericit, în tot ceea ce îmi dă putere, în tot ce mă înconjoară.
Cred în mine mai ales fiindcă știu că întotdeauna voi trece, voi depăși, voi cuceri , voi duce la îndeplinire vise care mă vor face fericit.

Fapta cea mai mareata inaintea lui Dumnezeu

De ai căzut, ridică-te! Dar vezi de nu ai putea cumva să ridici și pe alții cu tine. Ai aflat lumina? Caută de luminează şi pe cel care încă se află în întuneric. Ai găsit calea? Arat-o şi acelora care încă rătăcesc pe drum. Ai reuşit să te ridici din patima ta? Ajută şi pe acela care încă înoată în mocirla păcatelor. Să nu consideri că dacă te-ai ridicat şi te-ai îndreptat, nu mai ai nicio datorie faţă de aproapele tău. Nicio bucurie nu este deplină dacă nu este împărtăşită şi cu cei din jur. Aşadar, în drumul tău spre înviere, caută să împrăştii lumină pentru ca să se poată folosi şi ceilalţi şi să ai, astfel, parte şi din cununile lor. Foarte mult contează înaintea lui Dumnezeu să aduci o bucurie, să spui un cuvânt de mângâiere unui suflet întristat şi deznădăjduit. Căci deşi se întâmplă de multe ori ca noi înşine să fim slabi ori necăjiţi, întotdeauna găsim putere să ajutăm pe cei aflaţi mai în nevoie decât noi. Deşi ne este greu, Dumnezeu întotdeauna ne descoperă că sunt suflete care suferă mult mai mult decât noi şi în acelaşi timp ne dă şi puterea să trecem peste necazuri. La judecată vom fi întrebaţi şi de binele pe care am fi putut să-l facem şi nu l-am făcut. Mai mare decât milostenia trupească, este milostenia sufletească. Să ajuţi pe aproapele tău cu o vorbă bună, să-l încurajezi, să-l sfătuieşti, să-i vorbeşti despre Dumnezeu, despre suflet, despre păcat, să-i deschizi ochii sufletului aşa poate cum şi tu la rândul tău ai fost luminat de către alţii. Nu este faptă mai măreaţă ca aceea de a aduce suflete la Dumnezeu şi nici bucurie mai mare ştiind că ai smuls un suflet din iad. Aşadar, lucrând la mântuirea sufletelor noastre să nu încetăm să ne luptăm şi pentru salvarea altor suflete, căci această lucrare este plăcută lui Dumnezeu.