FERICIREA

Nu poți învăța fericirea de la un om. Un om te va ajuta, te va iubi, te va ghida, te va aștepta și ține în brațe când ți-e teamă, dar nu te poate învăța fericirea lui.
Fericirea ta e a ta. E personală. Alegi din simțuri și culori, încerci mii de gusturi și construiești.
Fericirea nu o găsești în cutia poștală. Nu o poți fura, împrumuta sau cumpăra. Dar poți avea noroc de un om bun care te poate ajuta s-o vezi. S-o simți. Un om care te face să crezi din nou. În viață, în iubire, în tine. Nici-o întâlnire nu e întâmplătoare și ne ies în cale oameni care fără ca să știe că pot, vindecă răni care nu se văd.
În viața fiecărui om există cel puțin o persoană care îl iubește din tot sufletul, în ciuda tuturor celor care l-au făcut să se simtă neiubit.
În viața fiecărui om există cel puțin un alt om care îl admiră și care și-ar dori să îi fie alături, în ciuda tuturor celor care îl fac să se simtă mic și neânsemnat.
În viața fiecărui om există oameni care îi sar numaidecât în ajutor, în ciuda tuturor celor care îl doboară.
În viața fiecărui om există o vorbă bună, o mângâiere, o îmbrățișare, un gând frumos, în ciuda tuturor răutăților, invidiei și vorbelor grele aruncate asupra lui.
În viața fiecărui om există măcar un secret pe care îl știe doar el, în ciuda tuturor poveștilor sincere pe care le are de spus.
În viața fiecărui om există oameni care îl învață ce înseamnă prietenia, în ciuda tuturor dezamăgirilor provocate de așa-zișii “prieteni”...
Prietenii? Unii sunt ca norii, veșnic schimbători. Acum aici, lângă tine, mâine mult mai departe. Unii sunt ca valurile, nehotărâți. Vin și pleacă, aduc ceva și iau ceva la schimb. Unii sunt asemeni copacilor, își pleacă urechea după cum bate vântul. Unii (puțini) sunt ca munții, rămân mereu lângă tine și nimeni și nimic nu le poate schimba gândul. Caută munții, dar fii și tu un munte! Dăruind, vei dobândi. 

Mi-e dor de prietenia de altădată…

Mi-e dor de prietenia de altădată… Când ne interesa mai mult ce simte celălalt, dacă e fericit sau nu și nu doar cum arată, cât s-a schimbat fizic și ce lucruri are…
Când o simplă îmbrățișare avea puterea de a alunga toate temerile lumești și de a oferi siguranța că nu ești singur, că aparții cuiva…
Când nu aveam nevoie de restaurante sofisticate și de bani pentru a ne întâlni. Mi-e dor să ne mai întâlnim ca şi prieteni, cu bucurie, nu ca nişte străini care se simt obligați să bifeze întâlniri de dragul aparențelor… Mi-e dor să ne mai purtăm ca prietenii… Să ne privim în ochi, să ne căutăm privirile, nu ceasurile, nu bijuteriile…

Să ne îmbrăţişăm strâns şi să ne ţinem de mână… Să râdem cu toată inima şi să nu ne fie teamă să plângem dacă sufletul nostru simte nevoia să se elibereze de vreo durere, de vreo emoție…
Să povestim despre noi, despre visurile noastre, despre frământări, despre amintiri care ne leagă, despre dureri şi bucurii, despre ceea ce iubim, nu despre alţii, nu denigrând şi bârfind, nu lăudându-ne cu ceea ce avem, cu ceea ce am făcut…
Mi-e dor să nu ne mai privim cu rivalitate, să nu ne mai comparăm realizările şi eşecurile, să nu ne complexeze evoluţia celuilalt, ci să ne bucure… Mi-e dor de încrederea cu care ne destăinuiam sufletele, fără a ne teme că secretele noastre, că frământările şi temerile noastre vor ajunge subiecte de bârfă cu alţi oameni, pe la alte mese… 

Mi-e dor de sentimente împărtăşite cu sinceritate, de curajul de a spune tot ce te doare, ce te sperie, ce nu ţi-a reuşit, fără teama că prietenul tău ar putea găsi satisfacţie în nefericirea ta, în neimplinirie tale, fără teama că nu vei fi înțeles sau că vei fi judecat…
Mi-e dor de priviri sincere, de cuvinte calde, de umeri confortabili și de suflete sigure… Mi-e dor…

ACUM

Am fost învățat că în viață trebuie să trăiești în prezent și că tot ceea ce contează și ceea ce ai este clipa prezentă. ACUM - se întâmplă tot. Toată magia, tot miracolul, toată dragostea, toată viața noastră. 

ACUM - poți profita ca să fii fericit, poți lupta pentru îndeplinirea viselor, te poți bucura de toate momentele minunate, de iubirea celor dragi, de prezența lor în viața ta, de micile imperfecțiuni ale vieții. Totul se învârte în jurul lui ACUM. 

Nu există MAI TÂRZIU sau nu ar trebui să existe în vocabularul și în gândirea noastră. Nu te poți baza pe viitor, pe clipa următoare atunci când îți trăiești viața. Nu poți lăsa totul în seama incertitudinilor fiindcă te vei trezi într-o bună zi cu sentimentul că întreaga viață a fost doar un joc, un joc în care ai rămas singurul participant.

ACUM - este timpul ideal pentru a învăța cum să trăiești, cum să te faci fericit,
cum să fii recunoscător, cum să iubești, să ierți, să înflorești, să zâmbești, să simți, să ai o viață împlinită. 

VIATA& TIMPUL

Viața se rezumă în cele din urmă la timp. Iar acesta din nefericire nu este stătător și nici ireversibil. Timpul merge înainte, pe un drum ales numai de el, permițându-ne să ne bucurăm de anumite momente, de oameni, de locuri speciale, de prezent și viitor. Timpul nu așteaptă pe nimeni, el este crud și nemilos cu cei care nu se trezesc la timp și nu profită de oportunitățile oferite, de darurile și infinitele posibilități ,cu cei care trăiesc în trecut, regretând deciziile luate , plângând după ce ar fi putut să fie, dar poate fi blând , generos cu cei care știu să profite de toate aceste daruri, și în ciuda tuturor obstacolelor continuă să meargă mai departe, să trăiască, să simtă fiecare minut la maximă intensitate. Timpul ne poate vindeca rănile dacă suntem suficienți de curajoși încât să-i permitem să lucreze pentru noi. Poate vindeca suflete rănite, deziluzionate, pustiite. Poate reda speranța, credința și insufla pozitivism peste noi, dar nu ne poate constrânge să-i acceptăm darul. Ziua de astăzi este un astfel de moment. Un buchet de secunde parfumate , dăruit ție cu generozitate. Ce vei face cu ele ? Le vei irosii sau le le vei pune în apă ca parfumul lor să dureze cât mai mult ? Te vei bucura de culorile și magia lor sau le vei uita într-un colț și le vei găsi mai târziu ofilite ? Chiar dacă timpul îți este dăruit, chiar dacă ai toate atuurile pentru a face ceea ce îți dorești, dacă tu eziți să iei această decizie de a face ceva cu darul primit, atunci vei pierde. Așadar, nu lăsa nimic să-ți întunece ziua de astăzi, sau cele care vor urma. Nu permite nimănui să te facă să irosești timp, să irosești sentimente și gânduri, vise și țeluri. Mergi cu încredere pe calea care ți se deschide, profită de toate secundele și momentele care ți se oferă, fă din viața ta un buchet imens de vise împlinite, de amintiri speciale, de oameni dragi, de clipe de fericire. Bucură-te, râzi, distrează-te, umple-ți casa cu oameni frumoși, cu iubire și optimism, dansează, cântă, gătește,
muncește, călătorește, încearcă lucruri noi, fă ceea ce îți dorești , îndepărtează reținerile și trăiește ca și cum nu există limite. 

Drum bun, călătorule !!!

Întotdeauna există o cale. Întotdeauna există un semn. Întotdeauna există o rază de soare . Întotdeauna există credință. Întotdeauna există speranță. Întotdeauna există iubire. Nu vă lăsați cuprinși de îndoială, de resentiment sau temeri. Întotdeauna există ceva pregătit pentru fiecare dintre noi, ceva pus deoparte de Tatăl Ceresc. Privește dincolo de ceea ce te încearcă uneori, de ceea ce te slăbește și ai să observi dragostea pregătită pentru noi, soluțiile oferite nouă, oportunitățile zilei de astăzi, șansele zilei de mâine. Întotdeauna există o cale pentru fiecare dintre noi, pentru unii mai întortocheată, mai lungă, mai necruțătoare, pentru alții mai lină, mai ușor de parcurs, dar pentru toți există speranța unui țel precis – fericirea și împlinirea sufletească. Este tot ce ne dorim și tot ce ne așteaptă după linia de finish. Încarcă-ți inima cu credință, iubire și pozitivism, și pornește la drum cu mintea și sufletul împăcate. Fiecare pas pe care îl faci, fiecare porțiune de drum parcurs de aduce mai aproape de țelul tău, de visele tale. Adu-ți aminte în momentele mai grele că fiecare kilometru contează, că fiecare pas aduce ceva minunat și că niciodată nu ești singur în călătoria ta. Cea mai grea călătorie pe care am putea să o facem este călătoria spre noi înșine .

UITAM PREA DES...

Viața noastră, o cursă continuă în care uneori nu observăm nici răsăritul, nici apusul, nici oamenii pe care îi întâlnim și care încearcă cu timiditate să se apropie de sufletele noastre imaginându-și că am fi altfel decât ei doar pentru că afișăm un anume fel de a fi sau pur și simplu fiindcă așa ne percep ei. 
Uităm uneori să privim în ochii celuilalt cu iubire! Nu îi vedem, nu îi auzim, nu îi înțelegem, nu îi atingem , nu îi simțim fiindcă suntem concentrați asupra eului nostru atât de mult încât dintr-o data devenim surzi, orbi și muți. Îi privim pe toți ca pe un tot unitar ignorând că ei de fapt sunt unici. 
Citim zilnic știri, povești, întâmplări, ne șochează anumite zvonuri sau lăcrimăm la câte o întâmplare nefericită fără să fim atenți că în imediata noastră apropiere există măcar un suflet care ne cere tăcut, cu disperare să îi adresăm un cuvânt.Unul singur...nu mai mult! 
Privim cerul de cele mai multe ori singuri și îl implorăm pe Dumnezeu să ne implinească câte o dorință ca și când El ar fi un fel de chelner care este dator să ne servească cu ceea ce noi dorim. De plătit nu poate fi vorba fiindcă în ignoranța noastră credem că ni se cuvine. Uităm că de fapt suntem doar noi înșine un vis efemer și călător pe acest pământ. Deși peregrini prin anotimpurile vieții nici nu observăm soarele, stelele, pescărușii, licuricii, florile și toate minunile universului fără de care am trăi într-o lume anostă și gri. 
Suntem atât de preocupați de ceea ce ni se intâmplă nouă încât oricât de tare ar cânta sau ar plânge sufletul unui om nu îi mai percepem vibrațiile. 
Alergăm înspre nicăieri și nu ajungem de fapt niciunde. Când în sfârșit luăm o pauză și ne uităm în jurul nostru vedem cu stupoare că iubirea există, că soarele strălucește și că sunt zeci de suflete care așteaptă să le deschidem portița inimii. 
Ne dorim iubire, dar în mod ciudat fugim de ea. 
Trist, dar adevărat! 
Împarte suflet, privește-ți în suflet, dăruiește suflet ! 
Dacă întâlniți un suflet aduceți-vă aminte că dorește să vă îmbrățișeze, să vă zâmbească, să viseze împreună cu voi, să vă spună că îi e dor de voi și că dorește doar să îl observați. Dacă o veți face cerul întreg va cânta împreună cu îngerii lui și veți trăi o veșnică primăvară. 
Micșorați pasul, opriți-va și priviți ! Este atât de simplu ! În acest mod mai luați și voi o pauză! 
Pictați zâmbete, îmbrățișați, încurajați , oferiți speranță și credeți cu toată inima că într-o zi chiar și cele mai ascunse și intime dorințe vi se vor împlini. Dar nu singur, ci împreună cu cei pe care îi întâlniți în timpul alergării voastre la maratonul vieții. 
Sufletul unui om întotdeauna va avea nevoie de un altul pentru a fi împlinit.
 Îmi doresc ca Dumnezeu să-mi deschidă ochii sufletului și a minții pentru a vedea , a simți și a percepe cu adevărat nevoile celor din jur ! Să nu cumva să mi se întâmple ca din neatenție, teamă, ignoranță sau dezinteres să nu pot percepe cântul de jale sau de bucurie a celui de lângă mine. 
Eu nu îmi doresc decât ca în alergarea mea să nu fiu singur, ci să privesc cerul mână în mână cu alte suflete ! Atât! 

Cred ca fiecare zi este o minune …

Cred că fiecare zi este o minune și asta mă face să simt extraordinarul de care sunt înconjurat. Frumusețea, căldura, culoarea și naturalețea sunt doar câteva din calitățile unei zile pline de magie. Nu ai nevoie de ochelari speciali pentru o vedea minunăția ci de un suflet destul de mare și inocent ca să o poți simți și trăi. Fiecare moment trăit frumos este o amintire eternă. Fiecare om intrat în viața ta este o bucurie imensă. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Simplitatea ar trebui să fie principala noastră temă de zi cu zi. Cum să ne îmbogățim spiritual dar și financiar cu puținul pe care îl avem. Cum să atragem mai mult la acel puțin, cum să multiplicăm toate sentimentele frumoase din interior, cum să le dăruim, cum să ne fericim, cum să ne apropiem mai mult de idealul pe care îl visăm, acestea sunt subiectele pe care ar trebui să le aplicăm, să le dezvoltăm zilnic.
Contează ceea ce facem , cum ne purtăm, cum gândim, cum ne manifestăm, cum ne ridicăm și depășim obstacole. Contează modul în care răspundem fiecare provocări, modul în care înțelegem ceea ni se întâmplă, modul în care percepem și în care ne afectează lucrurile care țin de viață și nu de noi. Contează cum gestionăm timpul, cum facem față rutinei zilnice, cum așteptăm ziua de mâine, viitorul, cum tratăm momentul prezent. Contează micile lucruri pe care le facem, măruntele decizii pe care le luăm în fiecare clipă, contează pentru că ele fac din noi oamenii care suntem astăzi, ele ne ajută să evoluăm, să creștem, să ne dezvoltăm.
Așadar, trebuie pus foarte mare accent pe modul în care facem toate acestea întrucât acțiunile ne reprezintă, vorbesc pentru noi.
Pozitivismul, speranța, căldura, ingeniozitatea, curiozitatea, curajul vorbesc în numele nostru și lucrează pentru noi.