Fericirea nu depinde de context, ci de caracter.

Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol … sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs…sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el.

Ferice de cei ce privesc paharul din perspectiva Cerului, adica de sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta.

Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals, de cei ce danseaza,chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad, iar apoi se ridica.

Ferice de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului, de cei ce plang gratie dragostei, si nu singuratatii…de cel ce descopera o carte buna…de cei ce fac cadouri…de cei carora le place compania propriei lor persoane .... de cei ce mananca fara sa numere caloriile …sau sa privesca la ceas.

Ferice de cei ce iubesc, deși nu știu cum e să fie iubiți;
Ferice de cei luptă, deși au cunoscut și căderea;
Ferice de cei ce își păstrează inima curată, deși trăiesc între tâlhari;
Ferice de cei ce zâmbesc, deși viața lor nu e tocmai un zâmbet;
Ferice de cei ce construiesc, într-o lume care se dărâmă;
Ferice de cei ce au puterea să mângâie, deși cei ce au nevoie de mângâiere sunt ei;
Ferice de cei ce hrănesc, deși cei ce au nevoie de hrană sunt ei;
Ferice de cei ce nu doresc să fie stăpânitori, deși au cunoscut și puterea;
Ferice de cei ce nu sunt robi ai plăcerilor, deși le-au cunoscut dulceața;
Ferice de cei ce nu sunt robi ai patimilor, într-o lume îngenuncheată de păcate;
Ferice de cei ce nu sunt robi ai banului, deși i-au cunoscut și puterea;
Ferice de cei ce sunt cinstiți într-o lume plină de înșelăciuni;
Ferice de cei ce iubesc adevărul, într-o lume a minciunii;
Ferice de cei ce au arma răzbunării și nu o folosesc;
Ferice de cei ce au prilejul să păcătuiască și nu vor;
Ferice de cei ce luptă pentru Împărăția Cerului, deși nu o văd;
Ferice de cei ce n-au văzut, dar au crezut;
Ferice de cei ce cred într-o lume care nu mai crede;
Ferice de cei ce urcă muntele, deși nu îi zăresc vârful;
Ferice de cei ce străbat cărarea, deși e plină de spini;
Ferice de cei ce știu să supraviețuiască, într-o lume ce decade.