Incearca sa fii recunoscator...

Ce ai zice să începi chiar de azi? Rezervă-ţi o jumătate de oră pe zi în care să te bucuri total de ceea ce ai, să trăieşti cu adevărat o stare de mulţumire interioară. Nu prea găseşti motive? Încearcă să te gândeşti mai bine, să priveşti mai atent şi sigur vei descoperi ceva ce merită recunoştinţă.
Recunoştinţa pentru mâncarea de pe masă, recunoştinţa pentru că ai o casă care te fereşte de capriciile vremii, pentru confortul de care ai parte,fără să te gândeşti la vila cu pis - cină sau penthouse-ul pe care ţi le-ai dori sau la bolidul care să-i facă pe trecători să întoarcă privirea după tine cu invidie.
Recunoştinţa faţă de oamenii care te îndrăgesc. Recunoaşte, simplu, că există cel puţin câţiva oameni pe lume care te iubesc şi cărora le pasă cu adevărat de tine. Recunoştinţa pentru faptul că ai libertatea de a merge unde îţi doreşti, de a-ţi exprima nestânjenit părerile, de a citi orice carte pe care ţi-o doreşti.
Dacă ai un iubit, o iubită sau un prieten, gândeşte-te cu recunoştinţă la bucuria pe care ţi-o aduce în viaţă. Fii recunoscător vieţii pentru amintirile plăcute şi nu te strădui să le uiţi pe cele neplăcute care ţi-au fost hărăzite tocmai pentru a învăţa să fii recunoscător. Fii recunoscător pentru orice te face fie şi doar să surâzi în timpul unei zile, fii recunoscător când vii în contact cu oameni cumsecade, inteligenţi, calzi şi bine intenţionaţi.
Acestea sunt doar câteva lucruri pentru care am putea fi recunoscători vieţii. Sunt doar sugestii. Dar, cu siguranţă, există multe altele. Şi ar fi bine să le descoperim, pentru că recunoştinţa este un mod de a trăi şi de a ne bucura de prezent. 

PRIETENIA

Sunt persoane care vin si pleacă. Oameni care îsi pun amprenta în sufletul tău si dintr-o dată dispar. Oameni care-ti zâmbesc, dar te vorbesc, oameni care te analizează si te critică, dar sunt si oameni care desi pleacă, găsesc mereu o potecă pe care să se întoarcă.Sunt oameni pe care îi cunosti de ani, de-o vară, oameni pe care nu te-ai gândit vreodată că ii vei accepta în viata ta, persoane mici si persoane mari (la înăltime sau la ani). Sunt oameni care atunci când ti-e greu îti dau o îmbrătisare, oameni care îti sterg o lacrimă sau care îti zâmbesc neconditionat. Sunt oameni care te ajută să bei (apă, nu alcool) si care te asează pe pat soptindu-ti parcă un cântec de noapte bună. EU ÎI NUMESC PRIETENI pe toti aceia care, desi pretind că nu stiu să danseze, dau din mâini si din picioare doar de dragul grupului. Prieteni sunt cei care tristi fiind, găsesc mereu motiv să-ti zâmbească si să spună ”totul este bine”. Oameni dragi sufletului tău sunt cei care în momentul în care pleci îti spun ”drum bun, dar astept să te întorci” si care-ti spun ”îmi este dor de tine”. Prieteni sunt cei care desi cazi de pe scaun nu se gaseste unul să te ajute, dar nu vrei ajutat pentru că mai întâi trebuie să râzi cu ei până îti dau lacrimile. Oameni frumosi cu zâmbet larg si cu umerii tari pentru a suporta orice lacrimă care-ti cade de pe obraz. Oameni care cântă în văzul tuturor si spun ”asa, si?”. Acestia se numesc prieteni. Prieteni oriunde. Aici, într-un alt oras, într-o altă tară. Se numesc prieteni pentru că sunt oamenii sufletului nostru! 

Iubesc...

Iubesc oamenii frumosi. Iubesc oamenii care vorbesc frumos, gandesc frumos si simt frumos. Iubesc oamenii care nu isi incarca sufletele cu lucruri inutile si urate. Iubesc oamenii care nu sunt atat de incuiati incat sa ii judece pe ceilalti dupa aparente, pentru ca ei da, aparentele sunt inselatoare !
Iubesc oamenii care se iubesc pe ei, dar care vor sa fie mai buni, sa se autodepaseasca. Iubesc oamenii care stiu sa ii aprecieze pe cei din jur la adevarata lor valoare. Iubesc oamenii care stiu sa isi asculte inima. Iubesc oamenii care gandesc inainte sa vorbeasca si care nu ii ranesc pe ceilalti spunand lucruri pe care nu le gandesc sau nu le simt.
Iubesc oamenii care stiu sa ofere. Un zambet, un cuvant bun, un sfat. Iubesc oamenii care dau dovada de sensibilitate si mai ales pe cei care fac asta in ciuda arogantei lor aparente. Iubesc oamenii care iau viata in serios, dar cu lejeritate. Iubesc oamenii care traiesc clipa si care stiu sa ia lucrurile asa cum vin, fara sa le complice si mai mult. Iubesc oamenii care stiu sa se bucure de viata asa cum e ea, cu bune si cu rele.
Iubesc oamenii care iubesc simplu, frumos, dincolo de orgoliu si mandrie. Iubesc oamenii care desi au realizat ceva in viata nu uita de unde au plecat. Si iubesc oamenii simpli, fara fite si care nu au nevoie de prea multe lucruri pentru a se simti bine in pielea lor si a fi fericiti.
Iubesc oamenii care recunosc ca au gresit si stiu sa ceara iertare. Iubesc oamenii care nu se supara din orice lucru mic si pe cei care nu se lasa dominati de furie si orgoliu. Iubesc oamenii sinceri, onesti, chiar daca putini mai sunt asa. Iubesc oamenii care lupta si persevereaza, oricat de greu le-ar fi. Iubesc oamenii cu suflet curat.
Iubesc oamenii care ma iubesc si ma apreciaza. Iubesc oamenii care stiu cum sa imi spuna cand gresesc si pe cei care imi ofera parerea lor sincera atunci cand le-o cer. Si mai iubesc oamenii care nu ma considera doar un OM dragut, amabil si…cam atat. Iubesc oamenii care stiu sa vada ce e in sufletul meu, fara sa fie nevoie sa le arat eu. Iubesc oamenii care ma cunosc asa cum sunt cu adevarat sau care macar incearca sa ma cunoasca. Iubesc oamenii care incearca sa ma inteleaga chiar daca nu intotdeauna reusesc. Si iubesc oamenii care imi sunt alaturi, in special in momentele cele mai grele din viata.
IUBESC OAMENII FRUMOSI. PUNCT . 

Dacă am suferit? Da, enorm!

Dar n-a ştiut nimeni. Am ştiut doar eu şi Dumnezeu. Şi tot El, doar El, mi-a ţinut companie în nopţile în care plângeam până la epuizare. Doar El m-a mângâiat şi mi-a vegheat somnul neliniştit, plin de suspine. Am suferit pentru pierderi, pentru neputinţe, pentru regrete, pentru dezamăgiri... Am suferit de frică. Am suferit pentru oameni... Am suferit pentru că am fost minţit, înșelat, părăsit. Pentru că mi-au fost înşelate aşteptările, pentru că mi s-a arătat Raiul, că mai apoi să fiu trimis direct în Iad. Am suferit pentru că am avut aşteptări şi am crezut în promisiuni, în cuvinte dulci, în priviri duioase. Am suferit de singurătate... Am suferit pentru propriile greşeli, pentru alegerile pe care le-am făcut, pentru drumuri pe care le-am abandonat, pentru oameni de care m-am îndepărtat... Fiecare suferinţă mi-a făcut o rană în suflet, dar, cu timpul, fiecare rană în parte s-a cicatrizat. Unele răni s-au vindecat atât de bine, încât abia dacă se mai pot observa semnele lor, iar altele se deschid uneori şi încă sângerează. Am suferit mult. Dar nu m-a ştiut nimeni. Şi chiar dacă m-ar fi ştiut, nu m-ar fi putut ajuta. Oamenii pot aduce alinare prin cuvinte de încurajare, prin mângâieri, prin promisiuni... dar toate acestea nu pot vindeca răni... Doar Dumnezeu a vindecat rănile mele şi doar El mi-a dat forţă şi încredere să merg mai departe. Doar El m-a ajutat să iert, să mă iert, să accept şi să devin puternic. Am învăţat din suferinţele mele că pentru a înţelege viaţa, că pentru a ierta oamenii care ne dezamăgesc, că pentru a accepta nedreptăţi, că pentru a ne regăsi forța interioară și echilibrul nu avem nevoie de Timp, ci de Dumnezeu. Dar Dumnezeu are nevoie de timp... fiindcă și El trăiește toate suferințele noastre. El este singurul care ne înțelege cu adevărat durerile și temerile, fiindcă doar El suferă împreună cu noi. 

GANDURI

Îmi plac oamenii care au puterea, curajul și demnitatea de a-și asuma viața, trăirile, calitățile și defectele. Pentru că, indiferent de situație, pe oameni trebuie să-i poți privi mereu în ochi și nu trebuie să-ți fie niciodată rușine de tine. Oricât de complicat ar fi adevărul, oricât de greu ți-ar fi să recunoști că ai greșit, oricât de dur ar fi să spui că suferi sau, dimpotrivă, că n-ai pierdut nimic, oricât de peste mână îți este să-i mulțumești cuiva, fă-o!
Fii adevărat în relațiile cu prietenii pentru că doar așa îi vei păstra pe viață și numai așa le vei obține stima pentru totdeauna, chiar și atunci când, poate, le-ai greșit cu ceva. Nimic nu este mai de neiertat decât lipsa de asumare, teama de exprimare, fuga de adevăr, frica de viață…

Bucură-te de ziua de azi. De viață. Nu trăi în așteptarea zilelor mai bune, ci profită de cele care ți s-au dat pentru a le transforma în ceva minunat. Acceptă și apreciază momentul prezent, căci este singurul pe care îl ai la dispoziție și fii recunoscător dacă vei primi și alte momente în plus. Sentimentele, gândurile , emoțiile, trăirile vin și se duc. Ceea ce contează este ceea ce ai în clipa prezentă. Nu este posibil ca fiecare zi să fie bună și minunată , dar cu siguranță ea aduce lucruri frumoase și extraordinare, de care putem profita la maxim atât timp cât suntem suficient de maturi să realizăm acest lucru.

VIATA

Viața este o simfonie cântată cu toate notele gamei, și cu cele de sus și cu cele de jos. Altfel nu ar avea farmec. Nu există lucru care să nu se rezolve într-un fel sau altul. Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar se cuvine trăită privind înainte ! Orice rană se va vindeca mai devreme sau mai târziu. Important este să o cureți bine, să o privești și să o atingi cu grijă. Nu este nevoie să îți plângi de milă. Dumnezeu nu are nevoie de plângăcioși, ci de curajoși. La sfârșit primesc cununa luptătorii, nu dezertorii. Până în ultima secundă din ultima zi se pot întâmpla oricând minuni. Vezi-le! Crezi în ele! Există fericire, există seninătate! Iubirea este mai dulce decât viaţa şi mai tare decât moartea. Iubirea este un cântec ce mulți îl cântă des, dar nu la toți are același înțeles, ritm, tonalitate...
Nu ştiu în viaţă ce o să urmeze, dar îmi doresc să am alături bucuria gândului rostuit cu dragoste de copil. Sunt rănit adeseori de mine, de oameni, de priviri, de tăceri, de… Sunt un cer. Ba senin, ba cu nori, ba cu soare dogoritor, ba cu ploi reci sau calde de vară, ba cu zăpezi şi troiene mari. Sunt o poveste lungă. Trist şi vesel, credul şi suspicios, copil şi bătrân, ziuă şi noapte… Respect, îndrum, ambiţionez, dau aripi, răsfăţ, iubesc. Dumnezeu îmi transformă zilnic braţele sufletului ca să găsească orice om alinare. Cuminte, m-am întors adeseori din colţurile străzii doar ca să mai ofer o privire, un zâmbet, o tăcere, un…
Mă reazem de zidul inimii mele şi privesc cerul înstelat. A mai căzut încă o stea, ducând cu ea o altă poveste de iubire. Nu mai promit, doar cred, încerc, vreau! Sunt parte din decorul acestei vieţi, univers care nu-şi mai ia rămas bun.
Suflete, Îţi pecetluiesc inima cu iubire, multă iubire! Ziua de astăzi o înveșmântez în sărbătoare și trag cerul peste mine. Restul e poveste…

Viaţa e fragilă şi efemeră, asemeni unui fir de iarbă...

De aceea, să preţuim fiecare clipă şi să extragem din ea bucuria şi forţa de a merge mai departe. Să nu-i strivim lumina şi frumuseţea... Să ne facem timp pentru oamenii care ne iubesc aşa cum suntem, cu bune şi cu rele, pentru visurile în care credem şi pentru lucrurile care ne procură încântare. Nu contează cine ne ignoră, contează cine ne cunoaşte şi totuşi ne iubeşte.

Să ne facem timp pentru sufletul nostru care ne spune:
'Priveşte-mă mai mult şi ai să înţelegi sufletul lumii!'

Să păstrăm deasupra noastră un colţ de cer în care să ne odihnim inima şi să lăsăm emoţiile să vorbească mai mult decât gândurile.