Nu judeca...

Fiecare zi este o aventură, o înfrângere sau o inălțare. Când ești secătuit, întristat, dezamăgit, te retragi în singurătate și îți plângi neputința. Numai sufletele apropiate pot înțelege restriștea de o clipă a sufletului. Și când pare că scrii un ultim rând în dimineața năucă, visele se reîntorc pentru a prinde aripi. Învingător este cel care se învinge pe sine. Ce spun sau cred semenii despre noi sunt doar prezumții ale propriului lor eu. Numai sufletul tău știe ce fel de floare trebuie sădită pentru a retrăi bucuria! Dimineața Lumina învinge. Apoi....o iei de la capăt...
Eu sunt un om modest cu un suflet mult prea sensibil, atât de încăpător încât uneori se zbate de marginile trupului. Când ești un om pozitiv vezi doar ceea ce este frumos în celălalt. Restul, răutățile, ambițiile, mizeriile vieții cotidiene le ignor. Nu am timp. Când iubești oamenii vezi în fiecare o posibilă stea. Iar sus în cer omul pe care îndrăznești a-l disprețui, ar putea să să fie văzut de către Divinitate superior ție. De-abia atunci vei pricepe că acela îți era defapt cel puțin egal. Nu judeca!
Iubiți-vă unii pe alții!
Întotdeauna dragostea va învinge! 

Nu am om!

Tragedia aceasta va apartine. Aceea de a nu avea in viata un om, un insotitor, un sot, o soata, o bucurie, un brat pe care sa iti asterni neputintele.

Cum? Neputințele? Da, neputințele. Ele și numai ele. Căci tragedia omului ratat începe de la modul greu, prost și infatuat în care își construiește visele tinereții și își alege prost OMUL.

Of, aceeași banală și veche greșală. De a căuta mereu ceea ce nu ne aparține. De a aștepta mereu pe cel care nu mai vine… Omul, iubitul, iubita, fratele, sora… De a crede mereu cu slavă deșartă, că noi fiind mai deosebiți, mai frumoși, mai deștepți, mai frumoase, mai deștepte, mai supli și mai suple, avem dreputul numai și numai la daruri deosebite. La genii, la sfinți, la vip-uri. La a fi șefi, directori, politicieni, patroni, soții de patroni, de doctori, de avocați, de… O meschinărie demnă de blestem.

De fapt, cred că suntem chiar de-a dreptul blestemați. Altfel cum să explicăm iluzia… Această paranoia, iluzie ce o constată mereu „frumoșii și frumoasele”,” deștepții și deșteptele”, „sfinții și sfintele”. Care așteaptă mereu oameni perfecți, impecabili, și fără de slăbiciuni. Și, ca o încununare a blestemului într-adevăr nu mai vine nimic. Și când vine”unul” sau „una” mai altfel, ne mâhnim, ne retragem, ne supărăm că nu e de noi…

Căci iată, clipa e ratată aprioric chiar din momentul în care-ți stabilești o altă măsură. Așa s-au născut depresivii, frustrații, complexații, geloșii… Nerealizații… Eternii așteptători din fața icoanelor, a paharelor de vin sau din cluburi, care așteaptă ca cine totuși să apară…

Când însă Dumnezeu își trimite câte un“păcătos”, câte un “urât”, câte un “sărac”, tu nu-l consideri OMUL tău. Femeia spune că un astfel de bărbat nu poate fi scos pe stradă, nu are bani de terase, de concedii sau de mici atenții. Și-l ratezi. La fel însă fac și bărbații în sens invers…

Alte femei, cele așa-zis evlavioase, după ce se convertesc și devin aproape “călugărițe”, asumându-și un comportament rigid. Cică, spun că ele, că nu s-ar încurca cu orice fel de păcătoși, cu care să-și strice, și dreptatea… Și se pun pe așteptat îngeri.
Dau pomelnice prin toate mânăstirile, metanii, doar doar vor găsi vreu viitor NUME de sinaxar… Adică tot un fel de VIP-dar în variantă ortodoxă… Și uite așa, dacă nu vine îngerul, devin agitate, înfocate în lege, aspre judecătoare la gesturile cele mai mici ale aproapelui, dând vina pe această societate „bolnavă’ care pune bețe în roate pe drumul alesului. . Dar la fel fac și bărbații, evident că tot în sens invers…

Deci, puțină smerenie nu vă strică doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Și mai coborâți din când în când ștacheta iluziilor. 

Ai incredere in tine

Nu lăsa lumea să te arate cu degetul, să-ți spună ce poți face și ce nu poți face.
Nu le permite să-ți micșoreze ambițiile, să-ți ia în derâdere visele, să te întoarcă din drumul tău.
Nu le da voie să te facă să te îndoiești de puterea interioară pe care o deții, de credința care te înconjoară.
Nu îi crede când o să-ți spună că nu ești bun de nimic, împotrivește-te lor și dovedește-ți că în ciuda tuturor loviturilor primite ești suficient de puternic pentru a înainta.
Nu le da satisfacția de a te vedea căzut, găsește în tine puterea și ridică-te asupra lor. Orice ai face, oricum ai face , nu te îndoi de ceea ce poți realiza. Viața poate fi dură uneori, lumea poate fi rea, dar tu ești mai puternic decât crezi. De te vei afla vreodată îngenunchiat și vei striga printre lacrimi ” ajutor !” , află că ești singurul care te poate ajuta, te poate ridica.
Ai încredere și nu lăsa pe nimeni să-ți știrbească speranța , să-ți răpească speranța sau să te doboare. Dacă nu ajungi să crezi în tine, nu vei avea viața pe care ți-o dorești! 

Compasiunea, o scurtatura spre fericire...

Compasiunea recunoaste un adevar simplu. Toate fiintele au dreptul sa fie fericite. Şi fericirea fiecaruia depinde foarte mult de fericirea celorlalti. Cine gandeste si traieste doar pentru sine, ajunge sa piarda totul.
Compasiunea nu inseamna sa-ti iubesti prietenii si sa-i respingi in intunericul exterior pe dusmani, ci sa intinzi asupra tuturor egalitatea bunei dispozitii, a iubirii si a tandretii magice.
Compasiunea, iubirea binevoitoare, participarea la durerea celor din jurul tau, constituie cea mai frumoasa dintre virtuti. Ea are un caracter magic. Nici o educatie nu-si arata roadele fara intelegere, rabdare si afectiune. Şi muribundul simte nevoia sa fie tinut de mana.
Compasiunea este o virtute care are ecou. Binele pe care il facem celorlalti ne este inapoiat insutit.
Compasiunea, spune zenul, este o scurtatura spre fericire.
Nu ezita in viata de zi cu zi sa-ti ajuti aproapele. Orice lucru marunt facut pentru binele altuia e un bine urias pentru sufletul tau! 

Ce frumos...

Ce frumosi sunt zorii zilei, cand ma trezesc, din somnul pufos care mi-a spalat toate grijile de ieri si mi-a descretit fruntea si mi-a netezit chipul, iar acum pot respira in pace, increderea ca va fi mai bine.
O, ce frumos e sa ma trezesc in calmul somnoros de dimineata, cand caldura si lumina ma invaluie si ma patrunde pana-n suflet, fara sa-mi ceara vreo rasplata.
O,ce frumos este sa poti da buna dimineata celor de langa tine !
Astăzi știu că oamenii din viața mea sunt un dar minunat. Fiindcă ei sunt acolo nu doar ca să mă treacă peste momentele de cumpănă, ci, mai ales, ca să împart cu ei bucurii.
Astăzi știu că fiecare zi contează în felul ei. Asta deoarece e nevoie de mult mai puțin pentru ca totul să se termine. Ce am făcut, sau nu am făcut, va rămâne în urma mea, un drum neâncheiat poate, sau castelul unor vise împlinite pe nisipul timpului.
Astăzi știu că dezamăgirile de ieri au fost lecții. Iar oamenii din spatele lor, profesorii care mi-au oferit, gratuit, subiecte la care să mă gândesc cu atenție.
Astăzi știu că pot să fac multe din lucrurile pe care le credeam imposibile. Iar dacă nu reușesc, știu că, odată, Dumnezeu o să-mi ofere o altă șansă la ceva mai bun, într-un loc și timp mai bune decât cele prezente.
Astăzi știu cine sunt. Fiindcă am luptat, fiindcă am căzut și m-am ridicat, cu încăpățânare, de zeci de ori. Mi-am testat limitele, m-am jucat cu focul și am ieșit des cu urme pe suflet din situațiile în care am intrat cu propria voință. Dar ele mă definesc-urmele, cicatricile, clipele de fericire.
Astăzi știu să spun „Nu!” atunci când nu mai vreau, atunci când nu mai pot. Iar asta nu mă face egoist. Fiindcă atunci când nu mai poți, nimeni nu are dreptul să te judece pentru asta.
Astăzi vreau să aflu ceea ce nu știu și să știu să folosesc ceea ce știu deja.
Astăzi vreau să sper mai mult, să iubesc mai mult, să ofer mai mult. 

Nu putem

Nu putem schimba multe lucruri în viață dar cele care pot fi merită tot efortul și concentrarea noastră.
Nu putem fi în multe feluri, uneori din cauza orgoliului , alteori din cauza prostiei, dar putem face tot posibilul de a ne schimba, de a evolua pozitiv, de a ne maturiza înțelept.
Nu putem face pe toată lumea să ne iubească dar putem să le dăruim iubirea, respectul și adevărul celor care ne primesc în inimile lor, celor care nu se tem să ne demonstreze zilnic afecțiunea, celor care sunt alături de noi indiferent de moment.
Nu putem fi veseli și optimiști întotdeauna, dar putem fi în majoritatea timpului, dând uitării sau pur și simplu evitând să ne consumăm inutil, să ne îngrijorăm sau să ne frământăm pentru lucruri sau oameni pe care nu aveam puterea de a-i schimba.
Drumul nostru în viață trebuie să fie clar și definit în mintea noastră. Nu ar trebui să simțim îndoieli sau temeri în clipa în care ne-am decis asupra rutei, acest lucru poate avea consecințe grave asupra noastră și a lucrurilor pe care ni le dorim.
Nu putem fi perfecți însă putem încerca ca prin acțiunile și deciziile noastre să ne apropiem de perfecțiune, o perfecțiune pe care doar mintea o poate definii și doar inima îi poate da sens. 

Despre Viata

Ceea ce îți spui singur în fiecare zi va fi „ acel ceva ” care ori te va ridica ori te va dărâma. Uneori împrejurările în care ne aflăm nu sunt cele mai potrivite, uneori trecem prin diferite stări pe care le alocăm diverselor „ probleme ” care ne marchează viața. Însă, omitem să realizăm că de cele mai multe ori „ noi ” facem parte din aceste împrejurări, noi suntem cei care putem dirija direcția gândurilor noastre, forța interioară, zborul sufletului.
Când ești posomorât, supărat, trist și nu ai nici un chef să te ridici și să lupți mai departe, cu mai multă forță, cu mai mare încredere, poți să îți spui că e timpul să fii fericit. Uneori, un gând pozitiv și plin de speranță este suficient să facă lumină în sufletul tău. Deschide ușa către tine și lasă aerul curat să te motiveze, să te molipsească și să te energizeze.
Oferă-ți șanse noi în fiecare clipă și consideră-te un motiv suficient de puternic, de real încât să reușești. Nu te blama pentru nereușite, privește-le ca făcând parte din experiența ta și nu le mai repeta. Fiecare gând izvorât dintr-o dorință este o șansă la împlinirea unui vis. Entuziasmul, încrederea, curajul sunt armele unui om de succes.
Pentru fiecare om în parte este greu, nimeni nu a ajuns să cunoască succesul fără să muncească intens, fără să-și dorească cu pasiune acel lucru, fără să cadă, fără să se simtă neputincios și slab. Însă fiecare dintre acei oameni mari au știut că nu există o altă magie care să lucreze pentru ei decât propriile gânduri. S-au înarmat cu răbdare, cu speranță și credință, cu propriile lecții predate de viață, cu eșecurile și regretele de moment, cu toate fragmentele trecutului și au trecut la treabă. Au făcut un nou pas într-o direcție necunoscută. Și poate au eșuat din nou. Sau poate direcția a fost cea potrivită. Însă nu au renunțat, nu au cedat și au continuat cu același entuziasm, cu același pozitivism și claritate dintotdeauna.
Cine ne motivează, ne-am întreba ? Oricine, e răspunsul. Sau orice. Important este să te deschizi , să te lași cuprins de frumusețea zilei, de miracolul vieții și mai apoi să-ți urmezi cu încredere visele. Poți învăța inclusiv de la un copil, de la o floare sau de la o necuvântătoare. Poți învăța oricând, oriunde, oricâtde mult ai dori. Nu lăsa lucrurile stupide și neimportante să-ți stea în cale. Ignoră pe cei care îți spun că nu ești suficient de bun să faci ceea ce ți-ai propus. Visele îți aparțin, la fel și succesul.