Noi, oamenii…

"Cerem, dar nu oferim nimic în schimb sau oferim așteptând de fiecare dată să primim înapoi; promitem și-apoi nu ne mai respectăm promisiunile; alergăm grăbiți în stânga și în dreapta fără să mai vedem, să mai auzim sau să mai simțim; țipăm unii la alții, dar nu mai comunicăm, nu ne mai înțelegem; avem așteptări, dar nu și țeluri; iubim, dar rănim; cerem iertare, dar când ne vine rândul nu iertăm prea ușor; construim case, dar dărâmăm inimi;  am evoluat tehnologic, dar am involuat sufletește, și nu mai știm să ne bucurăm decât pentru lucruri materiale.
Amânăm prea des cu gândul că avem tot timpul din lume pentru a spune ce avem de spus, vorbim când ar trebui să nu spunem nimic sau invers; și avem ambiții în loc să avem principii și orgoliu în loc de demnitate.
Suntem atât de neoameni, atât de goi sufletește… suntem pustii...!''