Este un fapt bine cunoscut ca nu ne putem alege rudele, familia. Acestea nu sunt pe alese. Prietenii, in schimb, da. Depinde de fiecare dintre noi ce prieteni ne alegem. Insa... atentie: cu ei putem intemeia familia de spirit! Nimeni nu poate trai fara prieteni, oricat de puternic ar fi. Dimpotriva, eu cred ca prietenii pot sa te intareasca, sa te ajute sa evoluezi, sa te ajute sa iti gasesti locul potrivit pe scena vietii.
O relatie de prietenie nu cunoaste implinirea totala daca scopul nostru impreuna nu este mai puternic decat teama de a ne lasa priviti in toata goliciunea defectelor si a greselilor noastre. De ce? Pentru ca prietenia este si o confruntare cu limitele propriei sinceritati. In fata fiecaruia dintre noi sunt puse oglinzile potrivite, pentru a ne recunoaste in prietenie: cat iubim, cata incredere in sine avem, cata putere de a ne smeri, de a ierta si de a ne desprinde din inlantuirile personale.
Avem multe atractii, simpatii spontane, camarazi de duminica, de vacanta, cunostinte agreabile cu care schimbam complimente pe care suntem tentati sa le confundam cu afectiunea dezinteresata. Dar ce greu este in viata sa ne apropiem unii de altii cu adevarat si sa ne acceptam reciproc asa cum suntem, fara sa ne pierdem totusi credinta in perfectiunea esentiala a celuilalt!
Intr-o prietenie autentica, ne aflam permanent sub lupa, ies la iveala slabiciunile si tertipurile prin care incercam sa ne ascundem slabiciunile, ne deconspiram toate acele fete-fete pe care le face ego-ul in clipele de incercare. De aceea, pentru a intemeia o prietenie profunda e nevoie de un sacrificiu tacut. Acela al orgoliului vesnic treaz si inventiv, care, pe masura ce este incoltit isi mai gaseste un cotlon unde sa se cuibareasca, mai sapa un tunel secret in care sa se refugieze cu arme si bagaje, iar daca renunta la unele apucaturi, are tendinta spontana sa-si cultive pe ascuns altele menajate abil si ferite de privirile posibililor judecatori.
Intr-o prietenie autentica, ne aflam permanent sub lupa, ies la iveala slabiciunile si tertipurile prin care incercam sa ne ascundem slabiciunile, ne deconspiram toate acele fete-fete pe care le face ego-ul in clipele de incercare. De aceea, pentru a intemeia o prietenie profunda e nevoie de un sacrificiu tacut. Acela al orgoliului vesnic treaz si inventiv, care, pe masura ce este incoltit isi mai gaseste un cotlon unde sa se cuibareasca, mai sapa un tunel secret in care sa se refugieze cu arme si bagaje, iar daca renunta la unele apucaturi, are tendinta spontana sa-si cultive pe ascuns altele menajate abil si ferite de privirile posibililor judecatori.
O prietenie totala ne arata ca suntem ca alpinistii care escaladeaza un perete vertical de stanca, legati cu aceeasi franghie. Ne putem inalta unul pe celalalt sau ne punem in pericol de prabusire atunci cand unul dintre noi aluneca si se clatina deasupra prapastiei, iar celalalt nu gaseste resursele de incredere, iubire si energie pentru a-l ajuta sa se redreseze.
Prietenul care ne face sa radem este foarte simpatic. Prietenul care ne ajuta cu un sfat si o vorba buna merita toata afectiunea. Cel care ne intelege este nemaipomenit, la fel ca si cel care ne incurajeaza cand suntem intr-o perioada mai dificila. Dar prietenul care ne stimuleaza sa descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit
Prietenul care ne face sa radem este foarte simpatic. Prietenul care ne ajuta cu un sfat si o vorba buna merita toata afectiunea. Cel care ne intelege este nemaipomenit, la fel ca si cel care ne incurajeaza cand suntem intr-o perioada mai dificila. Dar prietenul care ne stimuleaza sa descoperim si sa manifestam comorile tainice din noi este de neinlocuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu