Câți dintre noi nu am ajuns cel puțin o dată în genunchi în fața vieții...?

Câți nu am plâns în interiorul nostru fără ca nimeni altcineva să ne audă...? Câți nu am căutat brațe în care să ne cuibărim dar fără să le găsim vreodată...? Câți nu am simțit că trebuie să ne ridicăm de jos deși nimeni nu ne aștepta acolo sus...? Și am strâns din dinți, am înghițit lacrimi, am ignorat dureri și ne-am ridicat știind că lovituri vor mai veni din partea vieții, că singurătate vom mai simți de-a lungul ei, că vor mai fi clipe în care toți și toate ne vor uita... Cu viața însă trebuie să te bați mereu și uneori să o lași să te doboare tocmai pentru a te ridica de jos de 10 ori mai puternic/ă decât erai înainte de a cădea... Lupta cu ea se va termina doar la ultima bătaie de inimă, până atunci trebuie să ne plătim înfrângerile cu lacrimi și victoriile cu zâmbete... Fruntea sus ...dacă azi plângi amarnic în genunchi, mâine cu siguranță vei zâmbi frumos în picioare. O nouă zi te așteaptă să-i deschizi ușa sufletului și să dăruiești lumina și iubirea, zâmbetul și speranța celui/celei din viața ta... Și dacă vei face asta cu toată inima, se vor întoarce la tine înzecit, iubirea pe care ai dăruit-o, împlinirile pe care le așteptai.