Este greu să nu te lași copleșit de rămășițele zilei de ieri și să pornești cu sufletul de la 0 în fiecare zi.
Este greu să închizi ochii la răutatea și invidia celor din jur și să nu le permiți să-ți murdărească sufletul.
Este greu să faci față vorbelor mincinoase și negative, dar mai ales gândurilor toxice îndreptate spre tine.
Este greu să închizi ochii la nedreptățile care și se fac și să crezi că nu au reușit să-ți corodeze în învelișul subțire al inimii.
Este greu să trăiești fără regrete, fără umbre, fără măști și să mergi cu sufletul despuiat în mijlocul lumii. E ca și cum ai sta complet neprotejat în mijlocul unei bătălii, sperând să nu fii omorât.
Este greu să mai crezi după ce sufletul ți-a fost terfelit nu de una, ci de mai multe persoane.
Este greu să mai iubești, să fii încrezător în cel de lângă tine, să nu te mai temi și să nu te mai ascunzi odată ce ai fost dată deoparte de oameni la care ai ținut.
Este greu să mai stai în picioare după ce ai fost de nenumărate ori la pământ.
Este greu să mai fii tu după atâtea încercări la a fost supus sufletul tău, după atâtea lecții pe care mintea a fost nevoită să le asimileze ca să țină pasul, încât la sfârșitul zilei simți epuizarea străduințelor tale.
Încercând să le ții pe toate strânse laolaltă ca pe un buchet de flori nu reușești decât să-ți obosești sufletul și să-ți epuizezi mintea. Toate gândurile care-ți trec prin fața ochilor, toate întrebările pe care le gândești dar pe care nu rostești cu voce tare, toate visele neîmplinite care s-au ofilit între timp nu fac decât să-ți sădească sămânța îndoielii, să te lipsească de credința în Dumnezeu.
În momente dificile ca acestea singurul tău aliat rămâne Dumnezeu. Oricât de mult am încerca să facem lucrurile fără El, oricât de mult ne-am strădui să avem succes, fără El este inutil.
Așa că nu dispera când ți se pare că nu vei reuși, El vrea ca tu să încerci și să ceri ajutor. Nu te îndoi când când vei vedea că ești singur pe marginea prăpastiei, ci mai privește odată lângă tine. El este acolo cu tine. Ai încredere!
vineri, 31 martie 2017
miercuri, 29 martie 2017
CLIPA MAGICA...
În fiecare zi – împreună cu soarele – Dumnezeu ne oferă o clipă în care e posibil să schimbăm tot ce ne face nefericiţi. Iar în fiecare zi pretindem că nu realizăm momentul, ne străduim să credem că această clipă nu există, că ziua de azi e la fel cu aceea de ieri şi va fi identică cu cea de mâine. Dacă am fi atenţi, am putea descoperi clipa magică.
S-ar putea ascunde în momentul în care băgăm cheia în uşă, dimineaţa, în tăcerea de după cină, într-o mie şi unul de lucruri ce ni se par identice. Această clipă există – atunci, toată puterea stelelor ne pătrunde pentru un moment şi ne permite să înfăptuim miracole.
Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magică ne ajută să ne schimbăm, ne ajută să ne urmăm mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile şi ne vom confrunta cu multe dezamăgiri, dar toate sunt pe cât de tranzitorii, pe atât de inevitabile, iar la final vom fi mândri de ce am lăsat în spatele obstacolelor. Cândva, în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă.
Nefericiţi sunt cei care se tem să-şi asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiţi, niciodată deziluzionaţi, niciodată în suferinţă, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, când privesc înapoi – pentru că întotdeauna privim înapoi – îşi vor auzi inima şoptind: „Ce ai făcut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semănat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfânt ţi l-a încredinţat? L-ai îngropat adânc, într-un mormânt, de teamă că-l vei pierde. Aceasta îţi este moştenirea: certitudinea că ţi-ai risipit viaţa“.
Nefericiţi sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru că atunci când, poate, vor crede în miracole, aceste clipe magice ale vieţii se vor fi scurs deja. Trebuie să ascultăm copilul care am fost, care încă trăieşte în noi. Acest copil cunoaşte înţelesul clipelor magice. Îi putem înăbuşi oftatul, dar nu-l putem reduce la tăcere.
Dacă nu vom renaşte, dacă nu vom privi din nou viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu are sens să mai trăim. Te poţi sinucide în multe feluri. Aceia care încearcă să-şi ucidă trupul încalcă legea lui Dumnezeu. Dar şi aceia care încearcă să-şi ucidă sufletul încalcă legea lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor este mai puţin vizibilă în ochii omului.
Să fim atenţi la ceea ce copilul din noi încearcă să ne spună. Să nu ne ruşinăm şi să nu-l înfricoşăm, deoarece se simte singur şi abia dacă se face auzit. Să-l lăsăm să ia din când în când frâiele existenţei noastre. Acest copil din noi spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă.
Să-l facem să se simtă iubit din nou. Să-i facem pe plac – chiar dacă asta ar însemna să acţionăm într-un fel neobişnuit, chiar dacă ne-ar face să părem nebuni în ochii altora. Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă ascultăm copilul pe care îl purtăm în suflet, ochii ne vor străluci încă o dată. Dacă nu pierdem legătura cu acest copil, nu vom pierde nici contactul cu viaţa.
Uneori, fericirea e o binecuvântare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magică ne ajută să ne schimbăm, ne ajută să ne urmăm mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile şi ne vom confrunta cu multe dezamăgiri, dar toate sunt pe cât de tranzitorii, pe atât de inevitabile, iar la final vom fi mândri de ce am lăsat în spatele obstacolelor. Cândva, în viitor, vom putea privi înapoi cu mândrie şi credinţă.
Nefericiţi sunt cei care se tem să-şi asume riscuri. Poate că nu sunt niciodată dezamăgiţi, niciodată deziluzionaţi, niciodată în suferinţă, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, când privesc înapoi – pentru că întotdeauna privim înapoi – îşi vor auzi inima şoptind: „Ce ai făcut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semănat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfânt ţi l-a încredinţat? L-ai îngropat adânc, într-un mormânt, de teamă că-l vei pierde. Aceasta îţi este moştenirea: certitudinea că ţi-ai risipit viaţa“.
Nefericiţi sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru că atunci când, poate, vor crede în miracole, aceste clipe magice ale vieţii se vor fi scurs deja. Trebuie să ascultăm copilul care am fost, care încă trăieşte în noi. Acest copil cunoaşte înţelesul clipelor magice. Îi putem înăbuşi oftatul, dar nu-l putem reduce la tăcere.
Dacă nu vom renaşte, dacă nu vom privi din nou viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu are sens să mai trăim. Te poţi sinucide în multe feluri. Aceia care încearcă să-şi ucidă trupul încalcă legea lui Dumnezeu. Dar şi aceia care încearcă să-şi ucidă sufletul încalcă legea lui Dumnezeu, chiar dacă crima lor este mai puţin vizibilă în ochii omului.
Să fim atenţi la ceea ce copilul din noi încearcă să ne spună. Să nu ne ruşinăm şi să nu-l înfricoşăm, deoarece se simte singur şi abia dacă se face auzit. Să-l lăsăm să ia din când în când frâiele existenţei noastre. Acest copil din noi spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă.
Să-l facem să se simtă iubit din nou. Să-i facem pe plac – chiar dacă asta ar însemna să acţionăm într-un fel neobişnuit, chiar dacă ne-ar face să părem nebuni în ochii altora. Amintiţi-vă că înţelepciunea oamenilor este nebunie în faţa lui Dumnezeu. Dacă ascultăm copilul pe care îl purtăm în suflet, ochii ne vor străluci încă o dată. Dacă nu pierdem legătura cu acest copil, nu vom pierde nici contactul cu viaţa.
vineri, 24 martie 2017
Nu îţi mai fie frică să greşeşti.
Făcând ceva şi obţinând un rezultat greşit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reuşită are o urmă de eşec în spatele ei şi orice eşec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreţi mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.
Nu te mai mustra pentru greşelile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite şi putem plânge pentru lucrurile greşite, însă, indifferent ce întorsătură ia viaţa, un lucru este sigur: greşelile ne ajută să găsim acele persoane şi acele lucruri care sunt potrivite pentru noi.
Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.
Nu mai încerca să îţi cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia… Nu mai trăi în gol, gândindu-te şi răzgândindu-te. Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţi. Progresul implica riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie că întâi să dai drumul la minge. Nu te mai gândi că nu eşti pregătit. Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă şansă. Pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţa ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situaţie, ne vom simţi întâi insuficient pregătiţi. Dar asta ţine de procesul de învăţare, nu-i aşa? Nu te mai implica în relaţii din motive greşite. Relaţiile trebuie alese înţelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoane potrivită şi din motivele corecte. Îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur. Nu mai fi nerecunoscător. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment, trezeşte-te dimineaţa şi fii mulţumit că trăieşti. Cineva, undeva se lupta cu disperare să trăiască. În loc să te gândeşti la ceea ce îţi lipseşte, gândeşte-te la ceea ce ai tu şi le lipseşte altora.
Toţi greşim, toţi ne zbatem şi chiar toţi regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ţi se întâmplă, bun sau rău, te pregăteşte pentru un moment care urmează să vină.
Nu mai încerca să îţi cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite – dragostea, râsul, prietenia… Nu mai trăi în gol, gândindu-te şi răzgândindu-te. Nu mai analiza aşa de mult la fiecare situaţie căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situaţia şi acţionează. Nu poţi schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunţi. Progresul implica riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie că întâi să dai drumul la minge. Nu te mai gândi că nu eşti pregătit. Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o nouă şansă. Pentru că cele mai multe oportunităţi din viaţa ne forţează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situaţie, ne vom simţi întâi insuficient pregătiţi. Dar asta ţine de procesul de învăţare, nu-i aşa? Nu te mai implica în relaţii din motive greşite. Relaţiile trebuie alese înţelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbeşti. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla – la timpul potrivit, cu persoane potrivită şi din motivele corecte. Îndrăgosteşte-te pentru că aşa simţi, nu pentru că te simţi singur. Nu mai fi nerecunoscător. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment, trezeşte-te dimineaţa şi fii mulţumit că trăieşti. Cineva, undeva se lupta cu disperare să trăiască. În loc să te gândeşti la ceea ce îţi lipseşte, gândeşte-te la ceea ce ai tu şi le lipseşte altora.
miercuri, 22 martie 2017
Este atât de ușor
Este atât de ușor să prețuim lucrurile bune, să le păstrăm aproape de sufletul nostru și totuși ne este atât de greu să realizăm acest lucru. Este atât de ușor să păstrăm în viața noastră oamenii buni, generoși, frumoși sufletește și totuși ce risipă...
Este atât de ușor să visăm și să credem în puterea viselor noastre de a depăși limitele minții și totuși pe zi ce trece visăm tot mai puțin, credem tot mai puțin, sperăm tot mai puțin.
Este atât de ușor să fim buni unii cu ceilalți, să ne îngrijim de nevoile noastre, să fim generoși și sinceri, și totuși privim nepăsători la mâinile întinse, la chipurile pline de lacrimi.
Este atât de ușor să ne lăsăm îndrumați de Dumnezeu în viață și totuși cât de mult ne forțăm să nu mergem pe calea Lui.
Este atât de ușor să fim fericiți, să zâmbim, să ne bucurăm de viață și totuși în fiecare zi ne trezim cu gândul la ceea ce nu avem, la ceea ce au alții și la ceea ce ne este refuzat.
Este atât de ușor să fim noi în toate privințele și totuși cât de mult căutăm ca ceilalți să ne aprobe gesturile, cuvintele, modul de trai, cât de mult căutăm să copiem viețile altora, stilul altora, fără să realizăm că de fapt ne pierdem în această transformare.
Este atât de ușor să dăm culoare și conținut lumii în care trăim. Să o îmbunătățim prin calitatea vieților noastre. Să o transformăm într-un loc sigur, plăcut, armonios. Într-un cămin adevărat. Este atât de ușor să închidem ochii și să ne imaginăm pentru un moment cum lumea întreagă s-ar transforma ca prin magie într-un colțișor plin de frumusețe, o bucățică de rai. Și totuși pe cât de ușor este să ne imaginăm, pe atât de greu este să ne urnim, să muncim toți cot la cot, să mergem toți în aceeași direcție.
Este atât de ușor să ne dorim bine pentru noi și pentru cei dragi nouă, dar atât de greu ne vine atunci când trebuie să facem un gest pur și necondiționat pentru alții.
Este atât de ușor să visăm și să credem în puterea viselor noastre de a depăși limitele minții și totuși pe zi ce trece visăm tot mai puțin, credem tot mai puțin, sperăm tot mai puțin.
Este atât de ușor să fim buni unii cu ceilalți, să ne îngrijim de nevoile noastre, să fim generoși și sinceri, și totuși privim nepăsători la mâinile întinse, la chipurile pline de lacrimi.
Este atât de ușor să ne lăsăm îndrumați de Dumnezeu în viață și totuși cât de mult ne forțăm să nu mergem pe calea Lui.
Este atât de ușor să fim fericiți, să zâmbim, să ne bucurăm de viață și totuși în fiecare zi ne trezim cu gândul la ceea ce nu avem, la ceea ce au alții și la ceea ce ne este refuzat.
Este atât de ușor să fim noi în toate privințele și totuși cât de mult căutăm ca ceilalți să ne aprobe gesturile, cuvintele, modul de trai, cât de mult căutăm să copiem viețile altora, stilul altora, fără să realizăm că de fapt ne pierdem în această transformare.
Este atât de ușor să dăm culoare și conținut lumii în care trăim. Să o îmbunătățim prin calitatea vieților noastre. Să o transformăm într-un loc sigur, plăcut, armonios. Într-un cămin adevărat. Este atât de ușor să închidem ochii și să ne imaginăm pentru un moment cum lumea întreagă s-ar transforma ca prin magie într-un colțișor plin de frumusețe, o bucățică de rai. Și totuși pe cât de ușor este să ne imaginăm, pe atât de greu este să ne urnim, să muncim toți cot la cot, să mergem toți în aceeași direcție.
Este atât de ușor să ne dorim bine pentru noi și pentru cei dragi nouă, dar atât de greu ne vine atunci când trebuie să facem un gest pur și necondiționat pentru alții.
duminică, 19 martie 2017
Un singur prieten adevarat...
Prietenia este atat de greu de descris in cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le nutresti fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand te gandesti la un prieten este imposibil sa nu constientizezi trainicia acestei notiuni.
Prietenia adevarata este ca o floare rara, asa cum prietenul adevarat ... este cel care te accepta asa cum esti si te ajuta sa fii mai bun. Nu-mi trebuie multi prieteni, imi este de ajuns chiar si un singur prieten adevarat pentru ca el ...
... este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele.
... este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi.
... este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii.
... este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume.
Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit.
... este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati.
... este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb.
... este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie.
... este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte.
... este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi.
Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea.
... este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele.
... este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi.
... este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii.
... este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume.
Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit.
... este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati.
... este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb.
... este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie.
... este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte.
... este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi.
Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea.
Sper ca voi, cei care cititi aceste randuri, sa aveti intotdeanuna cel putin un prieten adevarat ... sau sa gasiti unul.
vineri, 17 martie 2017
SUFLETUL
Sufletul e tot ce avem noi mai frumos şi trebuie să avem grijă de el. Datorită sufletului ştim să zâmbim.Un zâmbet, o privire, o îmbrăţişare, un gest facut cu afecţiune, o vorbă…dacă ele conţin dragoste, fericirea e garantată.
Sunt o mulţime de oameni frumoşi, dar agitaţia zilnică ne împiedică să-i observăm.
Oamenii au nevoie de oameni. Am nevoie de oameni minunaţi care să îmi umple sufletul, să simt că viaţa are mai mult gust datorită lor. Câte un pic de lumină din fiecare om frumos te face şi pe tine să străluceşti. Imi doresc ca oamenii să înveţe că puterea oamenilor buni şi frumoşi este mare şi să le caute compania, nu să le întoarcă privirea. Micile momente frumoase pe care mi le ofera un om, poate printr-un singur gest…îmi rămân în suflet. Omul acela, fără să ştie, îşi pune amprenta pe sufletul meu.
Am întâlnit oameni care m-au ajutat să îmi măresc încrederea în mine şi să am curajul să fiu eu însămi. In viaţă întâlnim oameni care ne ajută să fim cum vrem sa fim.
Când ţi se adresează cuvinte frumoase…fă în aşa fel încât să le meriţi!
Simplitatea şi omenia dezvăluie un suflet frumos!
Sunt o mulţime de oameni frumoşi, dar agitaţia zilnică ne împiedică să-i observăm.
Oamenii au nevoie de oameni. Am nevoie de oameni minunaţi care să îmi umple sufletul, să simt că viaţa are mai mult gust datorită lor. Câte un pic de lumină din fiecare om frumos te face şi pe tine să străluceşti. Imi doresc ca oamenii să înveţe că puterea oamenilor buni şi frumoşi este mare şi să le caute compania, nu să le întoarcă privirea. Micile momente frumoase pe care mi le ofera un om, poate printr-un singur gest…îmi rămân în suflet. Omul acela, fără să ştie, îşi pune amprenta pe sufletul meu.
Am întâlnit oameni care m-au ajutat să îmi măresc încrederea în mine şi să am curajul să fiu eu însămi. In viaţă întâlnim oameni care ne ajută să fim cum vrem sa fim.
Când ţi se adresează cuvinte frumoase…fă în aşa fel încât să le meriţi!
Simplitatea şi omenia dezvăluie un suflet frumos!
sâmbătă, 11 martie 2017
Frumuseţea - Cerul din inima...
Omul cu adevărat frumos în centrul lui interior este acela în care adâncimile sufleteşti sunt armonioase, calde şi liniştite, care emană bunătate, armonie şi pace, îmbiindu-i pe toţi cei din jur la odihnă. Este cel care grăieşte despre frumuseţe, compasiune şi pace într-o lume măcinată de războaie de tot felul, în prezenţa căruia ne eliberăm de teamă şi de strânsoarea care ne încearcă prea adesea inimile.
Se spune că trebuie să fim mereu buni şi iubitori. Nimic mai adevărat decât acest lucru însă şi în dăruirirea frumuseţii trebuie să existe un echilibru. Pentru că nu toţi oamenii din jurul tău sunt capabili sau au dorinţa de a se deschide către frumuseţe şi bunătate aşa cum o faci TU. Fiecare are în viaţa asta propriul sau nivel de înţelegere, de conştiinţa şi de trezire spirituală. Numai cine are ochii inimii deschişi vede şi apreciază. Aşa e în viaţa asta şi nu trebuie să te superi. Nu poţi cere unui copil să înţeleagă pe deplin Teoria Relativităţii. Aşa este şi cu percepţia frumuseţii. Unii sunt mai evoluaţi şi mai deschişi către frumuseţe şi bunătate pe când alţii au ochii inimii atât de închişi încât nu reuşesc să vadă aceste daruri de suflet nici atunci când sunt la câţiva centimetri de inima lor.
Tu ca suflet iubitor, trebuie să înveţi să îţi prioritezi darurile inimii şi să le dai numai acelor oameni care ştiu şi vor să le primească. Când cineva căruia-i dai bucăţi de frumuseţe din sufletul tău le înţelege, devine dependent de ea şi va veni mereu la tine fără să îl chemi, te va iubi, te va ţine în inima lui fără să i-o ceri, şi nu te va părăsi chiar dacă l-ai ruga tu să o facă. Un om care îţi vede frumuseţea interioară te iubeşte şi se simte norocos doar pentru simplu fapt că exişti în viaţa lui şi astfel rămâne lângă tine, nu te lasă la greu, sau la voia întâmplării.
Un om cu suflet frumos, oricât de trist ar fi, are întotdeauna un zâmbet de oferit tuturor... însă doar acei care au nevoie cu adevărat de el îl vor înţelege şi se vor bucura din plin de el!
Prin Frumuseţe, respirăm iubirea şi adevărul. Lăsaţi-vă înconjuraţi de Frumuseţe în fiecare zi şi astfel să trăiţi tot cerul din inima voastră!
Se spune că trebuie să fim mereu buni şi iubitori. Nimic mai adevărat decât acest lucru însă şi în dăruirirea frumuseţii trebuie să existe un echilibru. Pentru că nu toţi oamenii din jurul tău sunt capabili sau au dorinţa de a se deschide către frumuseţe şi bunătate aşa cum o faci TU. Fiecare are în viaţa asta propriul sau nivel de înţelegere, de conştiinţa şi de trezire spirituală. Numai cine are ochii inimii deschişi vede şi apreciază. Aşa e în viaţa asta şi nu trebuie să te superi. Nu poţi cere unui copil să înţeleagă pe deplin Teoria Relativităţii. Aşa este şi cu percepţia frumuseţii. Unii sunt mai evoluaţi şi mai deschişi către frumuseţe şi bunătate pe când alţii au ochii inimii atât de închişi încât nu reuşesc să vadă aceste daruri de suflet nici atunci când sunt la câţiva centimetri de inima lor.
Tu ca suflet iubitor, trebuie să înveţi să îţi prioritezi darurile inimii şi să le dai numai acelor oameni care ştiu şi vor să le primească. Când cineva căruia-i dai bucăţi de frumuseţe din sufletul tău le înţelege, devine dependent de ea şi va veni mereu la tine fără să îl chemi, te va iubi, te va ţine în inima lui fără să i-o ceri, şi nu te va părăsi chiar dacă l-ai ruga tu să o facă. Un om care îţi vede frumuseţea interioară te iubeşte şi se simte norocos doar pentru simplu fapt că exişti în viaţa lui şi astfel rămâne lângă tine, nu te lasă la greu, sau la voia întâmplării.
Un om cu suflet frumos, oricât de trist ar fi, are întotdeauna un zâmbet de oferit tuturor... însă doar acei care au nevoie cu adevărat de el îl vor înţelege şi se vor bucura din plin de el!
Prin Frumuseţe, respirăm iubirea şi adevărul. Lăsaţi-vă înconjuraţi de Frumuseţe în fiecare zi şi astfel să trăiţi tot cerul din inima voastră!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






