Te-ai intrebat vreodata ce-ar fi daca viata ta ar fi o carte? Iar tu ai fi autorul acestei carti?Ce fel de carte ar fi? De aventura, mister, fictiune? Ar avea o scriitura buna? Povestea ar curge lin? Si personajele cum ar fi? Cat de interesante? Dar cum ar fi locul de desfasurare al povestii? Plin de culori, bucurie, amuzament, sau negru si deprimant? Ar exista actiune in cartea ta? Cum s-ar intampla totul? Rapid, incet sau foarte incet?Daca as alege de pe raft cartea ta as gasi-o interesanta? Mi-as dori sa continuu sa intorc filele si sa vad ce se intampla in urmatoarele capitole? Mi-ar placea personajele din ea? As recomanda cartea unui prieten?Hai sa ne acordam sansa de a crede ca putem sa ne schimbam povestea. Cum s-ar schimba povestea TA din acest punct? Ai schimba oare personajele? Sau locul de desfasurare? Unde s-ar intampla actiunea de aici incolo? Sau poate ar ramane totul neschimbat? Cartea vietii taleCartea propriei tale vieti nu este o cartea goala. Nu este nici gata-scrisa cu cuvintele altcuiva. In schimb este jumatate plina, jumatate goala. Este mult mai scurta decat iti poti imagina si mult mai lunga in acelasi timp. Ai putea sa o citesti intr-o singura zi dar iti va lua o viata sa o scrii. Este un infinit numar de pagini pe care nu vei putea sa scrii nici macar un cuvant – sunt paginile dinainte de inceputul cartii si cele de la final. Poti in schimb sa scrii intre capitolele “nastere” si “moarte”.Aceasta carte poate fi folosita pentru a-ti stabili obiectivele si pentru a-ti monitoriza progresul. Pur si simplu sari cativa ani in avans si incepe sa scrii ce anume doresti sa fii, sa ai, sa faci. Apoi, ia-ti timp sa citesti atent cum punctele de cotitura in viata ta se intampla, cum se intampla si esecurile si cum anumite obiective sunt atinse sau abandonate.S-au scris multe sfaturi pentru cei care se imbarca in Calatoria Vietii: cunoaste-te pe tine insuti, cauta moderatia in toate lucrurile, fa celorlalti ceea ce ai vrea sa ti se faca tie, fii autentic, urmeaza-ti inima, fii… tot ce poti sa fii…Desi stim cu totii ca nu exista o anume cale spre succes, calea aceasta arata totusi astfel: stabileste-ti un obiectiv, incearca ceva, esueaza, incearca altceva si repeta din nou si din nou pana cand vei gasi ceva care sa functioneze.Odata ce ai gasit metoda care functioneaza, continua s-o folosesti pana cand nu mai merge sau pana cand incepe s-o foloseasca toata lumea sau, pur si simplu, pana cand inceteaza sa mai fie amuzant. Apoi incearca ceva nou. Daca te impotmolesti, ramai pe pozitie si da o sansa hazardului sa-ti trimita semne de continuare.In fine, tot ce e nevoie cu adevarat sa faci e sa-ti dai seama Cine esti si sa Fii Cea mai buna versiune a Ta! Nu-ti pierde timpul creand o copie pala a persoanei pe care ceilalti se asteapta s-o intruchipezi. De ce sa traiesti viata mizerabila a altcuiva cand poti sa traiesti propria ta viata? Fii tu insuti sau mori incercand sa fii!Viata ta e o carte deschisa, si asta e tot ce e nevoie sa stii. Incepe sa o scrii! Ce-ar fi sa incepi prin a scrie urmatorul capitol diferit? Cum ar fi sa iei un pix si chiar sa incepi sa scrii? Exprima cu Pasiune, Energie si Curaj! Creeaza viata pe care vrei s-o traiesti. De ce sa nu incepi chiar acum? Esti autorul propriei tale vieti! Tu iti scrii propria poveste!Iata cateva intrebari pentru tine:1. Care ar fi titlul cartii tale? 2. Ar citi-o cineva? Cati oameni ar avea-o pe noptiera? Cati ar pune-o in biblioteca personala? 3. Cum ai vrea sa fie viata ta… din carte? 4. Cine ai vrea sa fii?Ia condeiul, pixul, creionul grafic sau o pensula si incepe sa scrii sau sa desenezi cum va fi viata ta… s-ar putea sa se intample!
Să nu spui „nu” cât timp sufletul tău nu poate să accepte răspunsul. Să nu spui „niciodată” atunci când simți că orizontul ți se închide. Așteaptă. Există, pe undeva, luminița de la capătul tunelului. Trebuie doar să o descoperi.Să nu spui „nu mai pot” decât atunci când ai încercat tot ce era omenește posibil. Și, chiar întorcând spatele spre cineva sau ceva, să îți păstrezi mintea deschisă. Poate, pe undeva, ai interpretat greșit semnele.Să nu spui „nu mai vreau” doar pentru că tu te-ai săturat să aștepți sau să încerci. Orice implică și o altă persoană are mereu și o altă perspectivă. Și, dacă nu te poți pune în papucii celuilalt, măcar ascultă-l.
Să nu spui „nu-mi place de acel om” până nu i-ai dat o șansă de a dovedi cine este cu adevărat. Poate că nici noi nu facem întotdeauna o bună impresie la prima vedere.
Să nu te abandonezi niciodată. Oricât ai fi de obosit, oricât de multe obstacole vei fi întâlnit, nu renunța la o parte din tine doar pentru că nu mai ai putere să mergi mai departe. Toate lucrurile au un preț. Dacă ceea ce-ți dorește inima merită acel preț, nu mai sta la îndoială. Dacă nu ești sigur, mai bine așteaptă. Vei înțelege până la urmă dacă se merită sau nu. Dar orice s-ar pune în cale, oricine te-ar împiedica și oricât de greu ar fi, nu te abandona pe tine cât timp sufletul îți spune să mergi înainte.
Uite o întrebare simplă pentru tine. Privește-ți chipul în oglindă. Ce reflectă el ? Răspunsul e în interiorul tău. Caută-l și răspunde-ți la întrebare. Fericirea se află dincolo de cuvinte. Dincolo de exterior și dincolo de înfățișările lumii exterioare. Fericirea nu este un sentiment imposibil, indescifrabil sau incalculabil. Nu este o emoție permisă doar celor care întrunesc anumite calități.
Când te privești în oglindă ce vezi ? Dar atunci când te privești prin ochii persoanei iubite ? Prin ochii tuturor celor care te cunosc și te iubesc așa cum ești tu de fapt ? Când îți deschizi sufletul în fața unui prieten sau în fața lui Dumnezeu , cum te simți ? Când îți pui visele în mâna destinului sau când îți așezi frământările în fața lui Dumnezeu, ce sentimente de încearcă ?
Ești un om fericit ? Când privești răsăritul soarelui sau marea scăldată în culorile apusului, care-ți sunt gândurile ? Te mai încearcă sentimente de teamă sau neliniște sau simți binecuvântările Tatălui ceresc ? Te mai îngrijorează ziua de mâine sau deciziile care-ți hotărăsc viitorul ?
Dragul meu prieten, ești un om fericit ? Poți tu vedea frumusețea și simplitatea lumii în care trăiești și respiri ? Culorile și magia vieții care ți-a fost dăruită ? Iubirea și încântarea care-ți dansează în suflet ? Poți tu vedea dincolo de ezitările tale lumești ? Dincolo de neîncrederea și suferința care ne însoțesc la fiecare pas ? Dincolo de invidia și realismul crud la care suntem supuși ?
Treci ușor cu privirea peste fiecare semn al anilor care au trecut peste chipul tău. Îți numeri în gând ridurile din colțul ochilor și oftezi. Nu te simți pregătit să stai față în față cu timpul. E prea greu. Prea dureros. Te gândești la anii care au trecut peste tine, la toate eforturile pe care le-ai depus, la toate sacrificiile de care ai fost în stare, la toate poveștile neterminate pe care le-ai lăsat în urmă. Te gândești la cine ai fost și cine ești. Și atunci, te întreb ? Ești fericit ?
De ce ai nevoie pentru a răspunde ? De bani ? De faimă ? De o carieră de succes ? Ce te poate determina să răspunzi la această simplă întrebare ? Ce crezi tu că te poate face cu adevărat fericit ? Care sunt lucrurile în care crezi ? Lumea în care ți-ar plăcea să trăiești ? Viața pe care ți-o dorești în adâncul sufletului ?
Din ce crezi tu că este formată fericirea ? Din lacrimile și regretele a ceea ce nu a fost posibil sau din toate momentele pe care ai avut privilegiul să te trăiești ? Din toate visele sfărâmate înainte de a atinge posibilul sau din toate micile realizări care te-au făcut să plângi de bucurie și emoție ? Din toate iubirile pierdute pentru totdeauna sau din toate sentimentele frumoase care ți-au împlinit sufletul? Din toate frământările și neliniștile care nu-ți dau pace sau din toate gândurile absurde și sincere care ți-au atins inima ?
Și acum, spune-mi, suflete drag, ești fericit ?
Cum ar fi să ne înconjurăm numai de oameni frumoși , de oameni care ar putea să ne facă fericiți, de oameni care ar putea să ne dăruiască sentimente curate și liniște ? Cum ar fi dacă am spune doar adevărul, dacă ne-am recunoaște greșelile și ne-am accepta așa cum suntem ? Cum ar fi să nu ne mai gândim la trecut , la regrete, la deciziile nepotrivite pe care le-am luat în timp ? Cum ar fi dacă am merge la somn cu mintea relaxată, cu sufletul împăcat, cu speranța inoculată în gânduri ? Cum ar fi să ne trezim dimineața cu zâmbetul pe buze și cu mintea relaxată , dornici să ne apucăm de treabă, dornici să facem cât mai multe, să simțim mai intens, să trăim cu adevărat ? Cum ar fi dacă am înceta să ne plângem, să ne întristăm și să ne îndepărtăm de oamenii dragi nouă și să luptăm în schimb din toate forțele pentru împlinirea viselor ? Cum ar fi dacă nu ar exista sentimente ca ura, răutatea, egoismul, invidia ? Cum ar fi dacă …?
Da, stiu ca pare ciudat, dar suntem obisnuiti ca atunci cand trecem printr-o perioada grea, sau cand suntem pusi in fata luarii unor decizii, sau cand ne este frica, sau cand avem probleme de sanatate, sau cand avem o cumpana in viata...sa ne rugam. Sa rugam Divinitatea sa ne ajute. Si acesta nu este deloc un lucru rau.Dar cati dintre noi isi amintesc sa multumeasca pentru lucrurile bune ce se petrec in viata lor?Cati dintre noi isi rezerva inainte de culcare cateva momente sa multumeasca pentru ceea ce li s-a intamplat bun peste zi? Pentru ca cineva le-a zambit, pentru ca au mancat o prajitura, pentru ca au simtit iubire, pentru ca au putut privi cerul, pentru ca au primit o mangaiere, pentru reusita unui proiect, pentru ca au prins autobuzul, pentru o floare...pentru toate acele lucruri mici si aparent neinsemnate care ne aduc un strop de bucurie in suflet!
Ai stat vreodata in fata unei FERESTRE SPRE SUFLET?..Ai banuit vreodata cata energie, cata framantare se ascunde in spatele ferestrei ferecate?..Ai avut ocazia sa vezi cum draperia groasa si grea este sfasiata in mii de bucati si geamul ferestrei se sparge dintr-o data si printre cioburi, ca lava fierbinte a unui vulcan in eruptie, sufletul dinlauntru se revarsa peste margini cautand o cupa careia sa-i ia forma, pentru a nu se imprastia irecuperabil in neantul si tacerea nebuniei?…Poate ti-e teama, poate nu ai incredere?…important este ca FEREASTRA SUFLETULUI TAU sa se deschida, iar in interior sa se restabileasca echilibrul, pacea, linistea, fericirea, increderea, farade care nu poti sa-ti cladesti un viitor pe o temelie sigura.
Ne agățăm de cuvinte. Ne place să auzim vorbe frumoase. Ne încântă auzul și ne face să zâmbim. Uneori , cele mai alese dintre ele ne readuc încrederea și ne redă speranța, Alteori, ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva totul este emfatic, gol și fals, cuvinte aruncate pur și simplu fără nici un scop.Cuvintele sunt magice atunci când vin din suflet Sunt pline de frumusețe atunci când vezi în ochii celui care ți se spune emoția, sentimentul, gândul că ceea ce s-a spus este și adevărat. Ele prind aripi din momentul în care îți ies pe gură, de aceea caută să le lași să zboare doar pe cele potrivite, calde, optimiste.
Cuvintele capătă valențe extraordinare atunci când sunt însoțite de un zâmbet, de o privire caldă, de un gest sau o mângâiere. Chiar și ” sunt alături de tine ” are alte semnificații atunci când îți înconjori prietenul cu brațul și îi dai voie să-și odihnească sufletul pentru câteva momente. Dar, când ele provin din minte își pierd aura magică și devin ordinare. Cuvinte goale. Chiar dacă sunt frumoase. Chiar dacă sunt special alese , ele nu au nici un fel de strălucire. Nu ne fac să simțim nimic. Zero. Inima știe să privească și să citească dincolo de cuvinte. Ea știe să prindă ecoul cuvintelor și să facă diferența între calitate și mediocritate. Ea cunoaște sensurile ambivalente și puterea cuvintelor. Inima, rar se lasă păcălită.
Întotdeauna a existat un limbaj dincolo de cuvinte. Un limbaj ascuns, străvechi, știut doar de cei care i-au învățat și înțeles semnele. Într-o tăcere se pot ascunde sute de cuvinte nespuse. Într-un zâmbet mii. Într-o privire milioane. Uneori, cuvintele sunt în plus. Uneori, trebuie să adoptăm un alt limbaj, cel al tăcerii, cel al privirii, cel al iubirii. Există o magie între cei care știu să vorbească în tăcere. O punte care îi unesc și îi aduc mai aproape unul de celălalt Un bebeluș nu știe să-i spună mamei că îi este foame, sete sau teamă dar aceasta îi înțelege tăcerea , îi citește nevoia din privire și îi răspunde în singurul și cel mai frumos mod posibil - cel al iubirii. Un îndrăgostit își va săruta iubita fără ca acesta sa-i spună ceva, doar privindu-l în ochi și înțelegându-i nevoia. La fel și un prieten adevărat care te va îmbrățișa în cel mai potrivit moment fără ca tu să-i ceri. Acesta este limbajul de dincolo de cuvinte. Limbajul inimii și al minții. Găsește pacea și armonia dincolo de cuvinte. Bucură-te de limbajul tainic al tăcerii. Învață să prețuiești liniștea.
