Am invatat sa multumesc.

Da, stiu ca pare ciudat, dar suntem obisnuiti ca atunci cand trecem printr-o perioada grea, sau cand suntem pusi in fata luarii unor decizii, sau cand ne este frica, sau cand avem probleme de sanatate, sau cand avem o cumpana in viata...sa ne rugam. Sa rugam Divinitatea sa ne ajute. Si acesta nu este deloc un lucru rau.
Dar cati dintre noi isi amintesc sa multumeasca pentru lucrurile bune ce se petrec in viata lor?
Cati dintre noi isi rezerva inainte de culcare cateva momente sa multumeasca pentru ceea ce li s-a intamplat bun peste zi? Pentru ca cineva le-a zambit, pentru ca au mancat o prajitura, pentru ca au simtit iubire, pentru ca au putut privi cerul, pentru ca au primit o mangaiere, pentru reusita unui proiect, pentru ca au prins autobuzul, pentru o floare...pentru toate acele lucruri mici si aparent neinsemnate care ne aduc un strop de bucurie in suflet!