Adevarata fericire

Viaţa noastră trebuie să fie o viaţă fericită. Şi ea poate fi astfel, cu o singură condiţie: să vrem acest lucru. Faptul că întâlnim nenumărate persoane lipsite de un chip fericit, este din cauza căutării ei unde nu trebuie. Dacă limităm fericirea doar la o bunăstare socială (casă, maşină, serviciu etc), atunci este explicabil de ce întâlnim atât de multe chipuri triste. Adevărata fericire este mai mult decât starea de bine dată de împlinirea unor pofte şi nevoi trupeşti.

Un creştin nu poate spune că este fericit pentru că posedă anumite lucruri. Dacă mărturiseşte că este fericit o face în virtutea faptului că este iubit şi iubeşte. Fără persoana iubită, viaţa sa este mai mult moarte decât viaţă. Să fim înţeleşi, adevărata fericire nu răsare, creşte şi rodeşte decât din şi în iubire. De aceea, ori de câte ori întrebăm pe cineva dacă este fericit, întrebarea ar trebui legată de împărtaşirea unei iubiri. Altfel spus, doreşti să ştii dacă iubirea a ajuns la o întâlnire împlinită.

Fericirea poate fi trăită şi în situaţii tragice, chiar dacă acest lucru este de neînţeles pentru mulţi. De exemplu sunt persoane care deşi suferă de boli cumplite, le auzi spunând că sunt bucuroase de viaţă, că sunt nopţi când nu pot dormi de fericire, le vezi chipul luminat. Cum e oare posibil aşa ceva? Prin unirea cu Hristos. Iar intensitatea fericirii este dată de măsura realizării asemănării cu Dumnezeu.

S-a spus că fericirea trebuie concepută felurit, în funcţie de vârsta celui care o caută. Că una este să faci fericit un copil şi altceva un vârstnic. Dar acest lucru ar fi valabil dacă fericirea ar consta în bunuri materiale. Atât copilul cât şi bătrânul pot fi fericiţi cu adevărat atunci când simt că sunt iubiţi şi iubesc.

Alţii au afirmat că fericirea este o sumă de bucurii care induc, pentru o scurtă perioadă de timp, o anume stare de bine. Dar se pierde din vedere că Hristos nu e genul de persoană care astăzi să fie prezent, iar mâine să lipsească de la întâlnire. De aceea, unirea cu El îi oferă omului o neîncetată stare de bine, o fericire veşnică.

Cu toţii ne dorim să fim fericiţi. Numai că noi căutăm fericirea oriunde, numai în Dumnezeu nu. Vă rog să le vestiţi celor nefericiţi, că în orice clipă pot deveni fericiţi dacă se unesc cu Dumnezeu.