Cineva cu care să poţi să râzi, să plângi, cineva care să te înveţe cum să trăieşti, cineva care să lase ceva în viaţa ta, o luminiţă sau multe zâmbete, cineva care să fie ca u...n fel de jumătate a ta cu care să poţi povesti ore în şir, cineva pe seama căruia să poţi glumi, cineva cu care să îţi dai porecle amuzante şi cu care viaţa e mai frumoasă.
Eu am avut mai mulţi oameni de acest fel, şi îi numesc oameni speciali. Ideea este că nu trebuie niciodată să îi uităm pe aceşti oameni, care ne-au schimbat în bine şi ne-au făcut viaţa un izvor de bucurii, nu trebuie să uităm că Dumnezeu ni i-a trimis pentru că ştia că avem nevoie de ei. Nu ştiu dacă aţi observat, dar oricât de rău sau de antipatic ni s-ar părea cineva, există totuşi alte persoane care îl văd bun sau îl acceptă aşa cum e şi îi sunt alături. Pentru că toţi avem suflet, toţi avem rătăciţi pe undeva nişte oameni speciali care cândva au făcut sau încă fac parte din viaţa noastră. Şi partea cea mai faină la omenii speciali este că deşi se găsesc greu, şi deşi uneori ne frâng inima şi aleg să plece, totuşi întotdeauna vom da pe undeva, cândva de alţii, care desigur nu-i vor înlocui niciodată pe cei dintâi, însă vor face în aşa fel încât să se cuibărească în inima noastră într-un colţişor care e liber, şi indiferent de cât de mulţi oameni am iubi, în inima noastră mereu va exista un colţişor liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu