luni, 3 aprilie 2017

Mă doare

Mă doare sufletul pentru cei care nu pricep că viața în sine e un miracol. Mă doare și plânge pentru ei. Aș vrea să-i fac să înțeleagă că deși nu suntem în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, sunt foarte multe motive în lumea aceasta pentru care ar trebui să zâmbim. Aș vrea să le dau o fărâmă de speranță, o bucățică de credință pentru ca drumurile lor să nu se oprească la cel mai mic obstacol, pentru ca dorința de a trăi să-i impulsioneze să-și ducă viețile în iubire, armonie și respect. Mă doare sufletul pentru că nu știu cum aș putea să-i determin să privească altfel tot ceea ce li se întâmplă, nu ca pe niște lovituri, nu ca pe niște pedepse, ci ca pe niște provocări minunate, menite să ne întărească sufletul. Mă doare pentru că îmi sunt prieteni, colegi, cunoștințe și pentru că îmi sunt dragi și aș dori să-i văd ducând vieți minunate, așa cum știu că este posibil. Îmi doresc totuși ca bunul Dumnezeu să le deschidă ochii sufletului, să le întărească spiritele și mintea, să le lumineze inimile și să le arate calea pe care trebuie să o urmeze. Și îmi doresc ca ei să știe că au un Tată căruia îi pot spune orice, îi pot cere orice și pot aștepta oricât de la El. Iubirea lui pentru noi este nelimitată și iertătoare. Nu există nici un motiv pentru care ar trebui să crezi că ziua de mâine nu mai este pentru tine, nu există nici un motiv pentru care ai putea să-ți pierzi speranța, nu există nici un motiv pentru care să renunți atât de ușor la viață, la cei pe care-i iubești, la minunatul viitor care te așteaptă cu brațele deschide. Nu contează că nu ai descoperit până acum prieteni adevărați cu care să vorbești atunci când ești apăsat de gânduri. Nu are importanță că nu ai pe cineva alături în viața ta, acum. El este mai mult decât suficient și poate înlocui pe oricine și orice, dacă știi să-l primești în viața ta. Nu fii trist. Nu te lăsa depășit de situațiile prin care treci. Nici una nu este un capăt de viață. Nici una nu te poate doborî la pământ fără să găsești puterea de a te ridica. Atunci când sufletul este prea obosit să se mai ridice, apelează la minte. De aceea gândește întotdeauna pozitiv, ia atitudine, nu-ți mai lăsa gândurile să rătăcească aiurea și vei vedea în cele din urmă ceea ce nu reușeai să vezi la început – viața minunată pe care o ai, miracolul care ești în viețile celor care te iubesc.
Mi-aș dori ca toți să înțeleagă acest lucru în sufletul lor și să știe că pot apela oricând la cel mai bun prieten al lor, Dumnezeu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu