Ganduri

Ratacim prin noi insine,ne adresam intrebari retorice pentru a ne descoperi sensurile vietii, menirea noastra...Avem sentimentul ca doar eul nostru sufera, doar el are probleme, ne imaginam ca toata lumea e fericita in jurul nostru...Vrem uneori sa traim viata celorlalti fara a sti ca fiecare om are aceleasi probleme existentiale, aceleasi intrebari, probleme,poate, de alta natura... Toti purtam masti si ne mintim reciproc incepand de la banala intrebare zilnica "Ce faci?" raspunsul fiind evident si inevitabil "Bine" chiar daca totul e cazut in jurul nostru...Aceasta falsitate, uneori si fata de noi, ne aduce frustrare, suferinta, cautare...Evitam sa raspundem propriei constiinte pentru ca e mai simplu sa dai vina pe altii, fara a-ti asuma propria vina si, daca nu gasesti vinovatul, e mai usor sa denumesti soarta, destinul sau pe insusi Dumnezeu...Refuzam sa spunem ca iubim, ca ne e dor pentru ca orgoliul e mai mare decat sentimentele profunde ce ne invadeaza sufletul atat de rar...Ne protejam pentru ca asta ar presupune slabiciune si trebuie sa parem invincibili in fata lumii... Lumii ii pasa de noi?Ne alina sufletul?Ne intinde mana cand ne aflam pe marginea prapastiei?Ne mangaie fruntea plina de ganduri inainte de somn?Toti suntem judecatorii celorlalti,dar nu ne vedem pe noi...